Lunae Dies
Gheorghe Apetroae Sibiu
La nunta din amurg
ţi-alegi mireasă Luna,
cu lauri vii de raze
fruntea-i cuprinzi,
pe bolţi o-ncoronezi,
în locul tău, stăpână,
azurul viu, al nopţii,
de umbre să-l desprinzi …
Pe drum o-mbrăţişezi
cu ceruri înflorite,
la stăvilarul zilei
buzele-i săruţi
şi, mire-al zorilor
regine , îndrăgite,
petreci în Lunae Dies,
iubit de nevăzuţi !..
Luceafărul, ce-l porţi
pe crugul tău, de pază,
îţi urmează regina,
tainele să-i curme …
Ea, imperială,
l-aruncă-n mări de raze,
să-l treacă fără timp,
pe locuri fără urme!..
Rege pe hău, ţii şi la el,
pe faţă-l luminezi!...
O, Lună, vrei în mit
ca straja să-ţi dispară?
Nu încerca să curmi
luceferilor vieţi,
cât razele îşi sorb
din amfora-i stelară …
De când răsari şi râzi
în dezmierdări de soare,
ai soare în priviri,
eşti plină de visare,
iar pleoapele-ţi închizi
în tremurul de gene
al blândului Luceafăr
din revărsarea serii !..
Tu, Soare, jar de glorii,
cu sceptrul de lumină,
împarţi la lumea ta
lucire, libertate...
Apune-l pe Luceafăr! …
mireasa să-ţi rămână
oglindă bolţii reci,
crăiasă peste noapte …
Dar, el sloboade zorii :
tezaure de gene ...
aprinde seninul
pe mările de ceaţă,
fură nemărginirii
cununile de stele
şi Luna din crepuscul
cu noua dimineaţă !…
………………………………..
Nu totul, de pe cerul,
la nunta cui petreci,
se trece-n astre vii
în simţiri şi-n lucire,
când plin e Universul
de existenţe reci,
pe a căror faţă sori
îşi varsă strălucirea!..
Poezii şi eseuri , volumul „Despre neînceput”, Editura Hermann , 1992,
Revista „Luceafărul” nr. 36, anul 1988
Revista „Luceafărul” nr. 36, anul 1988
