CERUL TĂU E PĂMÂNTUL
din volumul Depăşirea trecerii,
Editura FIAT LUX, Bucureşti,2000,Gheorghe Apetroae
DIANA - RDSLING - TU NU POŢI FI SORA LUI APOLLO
Cu ochii stinşi,
cenuşii de trecut
şi buzele albe
de un rece sărut,
pieri rugul de boltă
cu iz de păcat
graţia mea,
acum furie, la Argos…
fală cândva, ai rămas
stare de vis,
întunericul alb de stea ,
în neaprins
să trec şarpele
încolăcit de întoarcere
peste coapsa inimii
reci,dezgolită de Hades…
Tu graţie ieri
şi iubită de zei
cu vorbele lumii
acum te petreci:
poţi, dar spera,
în altarul lui Apollo să intri,
arcă, lebăda
nimicită de Pollux?…
Orfeu te recheamă
cu glasul celest,
dar tu, clopot demonic,
încerci să-i striveşti
lira de stele,
darul de lumină în zeu,
nemurirea din cer
ca să-i pierzi…
Iar templul de soare,
de ţi-l mai arată deschis,
tu,în el nimicnicia,
la modă,o predici,
ascunzându-ţi
de şarpele mileniului
trupul de lemn pe pământ,
umbră a cerului! …
IUBIT DE POLLUX
ÎNCHINARE MARELUI CRITIC DE LA ARCA
Exemplar de prund cu gena
şlefuită-n Pasadena,
troglodit, de bună seamă,
castorul îşi sapă-n rană;
fugit din mousterian,
zace-n magdalenian,
dar atacă bont şi critic,
în stilul premegalitic …
De când seva a gustat
altui pom mai răsfirat
roade- adânc şi sistematic,
castorul în hieratic …
din cotlonul lui, mister,
se crede stăpân pe cer…
îi dă lecţii de geneză
şi-l străpunge,el,foreză! …
Iar de zboară-o rândunică
colbu-n labe şi-l ridică
şi-l aruncă să doboare
orfeul razei de soare;
jubilând căderea ei,
se aprinde din scântei …
Totuşi, când sfidează râul,
îl înghite şi pârâul …
Din lumea lui de sobol,
să piară „nemuritor”
ochi-şi unge cu nămol,
iar ţestul cu orbul lor …
natura i-a dat ca dar
– viitorul glaciar
şi ceva imaginaţie
pentru ostentaţie !…
Bun de ros, chiar şi săpat,
îl adoptă cei din sat,
dar de cât a defrişat,
toţi dinţii şi-a retezat...
-la măcel cu ce mai pleci,
dacă nu-i mai ai întregi?...
schimbăţi-i cu o secure
să-ţi dobori marea pădure!..
Toată apa de talent
s-o verşi plumb
în al meu piept
şi să treci la măcinat,
câte nu mi-ai rumegat...
vezi?, memoria te-a trădat,
hailaf-plagioclaz;
o banală compilare,
ţi-i pretext de etalare?
Nu respiră-al tău trecut,
nu te văd, nu te aud,
nici izvoarele nu-ţi curg,
nici bricheta nu ţi-e rug...
Salve ,Castor dioscur,
de la Pollux ,un gând bun!
şi păstrează-i amintire
pulberile din iubire...
sâmbătă, 27 martie 2010
vineri, 26 martie 2010
LITERATURA, ARCA ALBASTRĂ, GHEORGHE APETROAE
ARCA ALBASTRĂ,
Gheorghe Apetroae, Sibiu
Cât râde-n El lumina,
iar El de ne-nceput
şi-un univers albastru
îi stă slujbaş supus
de-l satură statornice vânjoase
curate rădăcini,
rămâne , El, tot crinul,
ninsori de flori pe buze
să i s-aştearnă în culori,
să-i lunece prin simţuri! …
Cât luna solitară, uşor o poartă
- ale lui braţe
şi fluture aprins rămâne,
tot colorat de raze-i,
în ciuda celor puşi în gând
să-i spargă crisalida-
şi-al arunca în visuri,
clepsidra lui e-n cerul,
cu încă mult nisip
şi-i curge, adâncindu-l!...
El, fără El, cu gândul
să-i contureze chipul-
în ochi-i de smarald,
se ţine drept bătrânul,
pluteşte-albastru-n Ea,
însângerând cu-vântul
privind adânc în cer
să-şi înţeleagă rostul,
simţirea din nelinişti…
Din trunchiul în inele,
bătrână, arca-n valuri
într-un alt cerc căzută,
n-ar vrea s-o ştie doar
o- ngălbenită frunză
pe-o apă în derivă,
sfârşind în putrezimi,
ci-n grija Providenţei,
stăpână-n albăstrimi!…
Şi nici n-ar vrea să-i vadă
vii resturile sfinte
din formele divine,
nisip în alte valuri,
în alte simetrii…
ar vrea, în schimb, s-o ştie
cu ceru-n armonii
şi-n frângeri adamite,
din braţe-nmugurind
în ancore, scăpând, zburând
în albe piruiete,
un chip de pasăre columbă,
Lelith, în nebunii!…
Adam, e El şi nu e Noe,
... în valpurgia vieţii
s-ar vrea desculţ şi-albastru,
păşind prin slova ei
din litere să-i picure reînfloriri
buchete vii razele de crini...
Şi , sigur, nu i-ar duce
în purgatoriu nudul
tot trupul lui albastru,
să-i curăţe ei duhul,
... reînfrunzirile de gânduri ,
nu-s grele în simţiri...
... când sevă încă e destulă,
nu-i loc de amurgiri!…
dar..., de cât o Lună - Arca,
ca o lebădă de gheaţă,
mai bine blândul Luceafăr,
ce îl mângâie de-o viaţă!…
Gheorghe Apetroae, Sibiu
Cât râde-n El lumina,
iar El de ne-nceput
şi-un univers albastru
îi stă slujbaş supus
de-l satură statornice vânjoase
curate rădăcini,
rămâne , El, tot crinul,
ninsori de flori pe buze
să i s-aştearnă în culori,
să-i lunece prin simţuri! …
Cât luna solitară, uşor o poartă
- ale lui braţe
şi fluture aprins rămâne,
tot colorat de raze-i,
în ciuda celor puşi în gând
să-i spargă crisalida-
şi-al arunca în visuri,
clepsidra lui e-n cerul,
cu încă mult nisip
şi-i curge, adâncindu-l!...
El, fără El, cu gândul
să-i contureze chipul-
în ochi-i de smarald,
se ţine drept bătrânul,
pluteşte-albastru-n Ea,
însângerând cu-vântul
privind adânc în cer
să-şi înţeleagă rostul,
simţirea din nelinişti…
Din trunchiul în inele,
bătrână, arca-n valuri
într-un alt cerc căzută,
n-ar vrea s-o ştie doar
o- ngălbenită frunză
pe-o apă în derivă,
sfârşind în putrezimi,
ci-n grija Providenţei,
stăpână-n albăstrimi!…
Şi nici n-ar vrea să-i vadă
vii resturile sfinte
din formele divine,
nisip în alte valuri,
în alte simetrii…
ar vrea, în schimb, s-o ştie
cu ceru-n armonii
şi-n frângeri adamite,
din braţe-nmugurind
în ancore, scăpând, zburând
în albe piruiete,
un chip de pasăre columbă,
Lelith, în nebunii!…
Adam, e El şi nu e Noe,
... în valpurgia vieţii
s-ar vrea desculţ şi-albastru,
păşind prin slova ei
din litere să-i picure reînfloriri
buchete vii razele de crini...
Şi , sigur, nu i-ar duce
în purgatoriu nudul
tot trupul lui albastru,
să-i curăţe ei duhul,
... reînfrunzirile de gânduri ,
nu-s grele în simţiri...
... când sevă încă e destulă,
nu-i loc de amurgiri!…
dar..., de cât o Lună - Arca,
ca o lebădă de gheaţă,
mai bine blândul Luceafăr,
ce îl mângâie de-o viaţă!…
LITERATURA, DENUNŢ LA REFERIRILE CRITICE ARCA ARAD, GHEORGHE APETROAE
DENUNŢ PUBLIC LA REFERIRILE CRITICE ALE REVISTEI ARCA ARAD,
GHEORGHE APETROAE - CÂTEVA MOTIVE:
Prezentarea de către scriitorul sibian Gheorghe Apetroae, în şirul de manifestări organizate în cadrul „ Zilele bibliotecii ASTRA „ , la Filiala Cibin, a eseului „ Universul geografic, economic şi cultural- spiritual al Mărginimii Sibiului” şi lansarea volumului său de versuri , „ Depăşirea trecerii „ a interesat un număr de personalităţi universitare de prim rang în studiul literaturii, prin onorarea invitaţiei şi prezentarea volumului, cât şi un public ales, din care nu a lipsit conducerea Asociaţiunii ASTRA, prezentă prin inginer Ştefan Munteanu, Prof. Mioara Tipuriţă,, prof. univ. dr. ing. Octavian Bologa ş. a.---- Din intervenţia universitarului Matei Pamfil, decanul Facultăţii Sibiene de Litere şi Istorie, s-a reţinut că Gheorghe Apetroae, ca om de formaţie tehnică, graţie abordării facile a mai multor specii şi forme literare şi a calităţii scrisului, constituie o excepţie în creaţia literară contemporană. Abordând volumul de versuri „ Depăşirea trecerii”, domnia sa şi-a însuşit punctul de vedere al regretatului universitar Eugen Onu, cel care, prefaţând acest volum , a deconspirat originea moldavă a autorului şi structura lirică a creaţiei, prin înclinaţia spre „ reveriile molcome şi spre cultivarea patetismului discret, cu tonurile de un retorism reţinut, o versificaţie cu accente emoţional afective, uneori liberă”, într-o evidentă evoluţie a conştiinţei estetice, încărcată de sensibilitate şi de imaginaţie. Consideră că acelaşi Eugen Onu a conturat corect profilul complex al scriitorului care ştie să abordeze , în aceeaşi măsură, poezia, cronica, articolul polemic şi eseul literar metafizic, iar cele cinci cicluri de poeme , intitulate: „Destine”, „ Foamea de Unul”, „Porunca iubirii”, „ Căutând realul” şi „ Cântarea luminii”, în care este structurat volumul, exprimă, fiecare, prin stil şi încărcătură semantică, identifică o reală depăşire şi un destin al statorniciei, notabile în poemele „ Statornicie”, „ Ţară bolnavă”, „ Tratat despre fluturi” ş.a.. Reţine, totodată, reuşita profilelor psiho-morale ale unor personalităţi ale trecutului, cum ar fi : Avram Iancul, N. Iorga, V. Alecsandri şi încheie prezentarea prin redarea textuală din volum, în aplauzele sălii, a poemului „El, Eminescu”.---Intervenţia universitarului Ioan Mariş a devenit, la un moment dat confesivă. Domnia sa şi-a amintit de perioada anilor 1993- 1996, când autorul frecventa şedinţele cenaclului „ Euphorion” şi când puncta creaţia literară sibiană, prin intervenţii şi construcţii ideatice originale, mediatizând, în presă activitatea cenaclului din acea perioadă. Îl consideră pe autor în prima categorie a scriitorilor sibieni, remarcat prin discursul auctorial, cu o fineţe a stilului, prin care reuşeşte să transmită lectorului mesajul său şi să-l dirijeze spre o acceptare a ideaticii unei creaţii de maximă intensitate lirică şi semantică.----La rândul său, prof. univ. dr. –dr.h.c.- Victor Grecu, şeful catedrei de stilistică şi limbi romanice din cadrul Facultăţii Sibiene de Litere , a completat fericit intervenţiile docte ale antecesorilor, remarcând la Gheorghe Apetroae , prin reuşita unei abordări metafizice a operei lui Lucian Blaga, o vocaţie de eseist, de asemenea, abundenţa metaforei şi fineţea expresiilor precum şi numeroase elemente stilistice comune cu cele ale lui Nicolae Labiş, dar cu o notă specifică, de originalitate. Impresionând prin redarea liberă, aproape integrală , a mai multor poeme din volum, cum ar fi: „ Coeli manus”, „Floare de salcâm”, „ Dorul de Iancul „, „ Statornicie” ş.a., universitarul a identificat, pe text, seriile de elemente stilistice distinct metaforice şi frecvenţa epitetelor, care generează construcţii literare cu înalte valenţe lirice şi imagini capabile să provoace şi sentimente gnomice. --- Aprecierile unanime, venite, atât din partea prezentatorilor, cât şi din partea publicului, şi-au găsit , fiecare , un loc distinct în sufletul autorului, un imbold în a-şi aduna creaţiile în noi volume, referenţiale pentru o proiecţie a activităţii sale creatoare pe noi coordonate estetice.--- (S.I.A., coordonatorul Filialei „ Cibin” a bibliotecii ASTRA ). --- Cronică-eseu apărută în „ RONDUL de Sibiu” , joi, 7 decembrie, 2000, pagina 4.
TRIBUNA, apare la Sibiu, fondat în anul 1884, de Ioan Slavici--- Anul CXVI, serie nouă, nr.2835--- Luni , 26 iunie 2000, http:// www.tribuna.ro --- GHEORGHE APETROAE — DEPĂŞIREA TRECERII. Cronică , de redactor LIVIU BREZAE---
” Cei care îl cunosc de puţină vreme pe Gheorghe Apetroae au tendinţa să – l caracterizeze ca pe un poet din cap până în picioare.--- Nu doar pentru că inginerul scrie poezii de multă vreme, ci şi pentru că modul în care se exprimă, se poartă şi, uneori, acţionează, trădează poetul din el.-- se apleacă cu aceeaşi delicateţe şi dragoste de oameni, de lucruri, de natură, lăsând impresia că trăieşte într-o lume numai a lui : fără ură, fără durere şi fără necazuri…--- Cei care îl cunosc mai de mult şi care pătrund dincolo de aparenţe, îl caracterizează pe Gheorghe Apetroae ca pe un tenace perfecţionist.--- Pe multiple planuri.--- Dotat cu o răbdare de bijutier, cu o putere de muncă pe care nu o bănui, inginerul stânge titluri după titluri, devenind un specialist apreciat de forurile în drept în varii domenii şi, în timpul liber , îşi perfecţionează demersul liric.--- Când te aştepţi mai puţin de la un astfel de om - meditativ, îl găseşti pe baricadele luptei politice înfierând cu peniţa murdăriile şi impostura acestor vremi, propunând soluţii pe care vasta sa experienţă i le pune la îndemână.--- De aici şi concluzia: --- Gheorghe Apetroae este ca o apă adâncă, o bulboană rece pe al cărei ex-libris şi-ar găsi locul, deopotrivă, sabia şi pana.--- Ultima lui carte – DEPĂŞIREA TRECERII ( ce nimerit titlu) cuprinde creaţiile sale din ultimii ani, răspândite cu dărnicie pe la diferite edituri şi publicaţii, şi care dovedeşte tocmai această devenire a poetului în încercarea de a depăşi trecerea, marea trecere a barierelor economice, sociale, spirituale ale acestor vremi.---
--- Poetul Gheorghe Apetroae cuprinde în cartea sa atât poezia militantă „ Ţară bolnavă”-
Ţară bolnavă,
durerea şi răul îţi zac
ascunse cu cerul în noroi
şi pâslă de fum;
din zăpezile pe stânci
balauri cresc pe creste,
purtaţi de vântul toamnei,
peste stei,
nebuni…
Cascade peste tot,
îţi înzăporesc lumina
din izvoare,
bulboane înghiţând
îngheţul tău în râu;--
mai vin şi păsările-n crâng,
doar ca să-ţi cânte jalea,
când şobolani din zodii
îţi mişună urban sătui
destui….(….)
cât şi lucrări de mare fineţe, dovedindu-se un veritabil realizator de filigrane lirice:
---Te-am surprins în lupta
cu Totul/
sigur de victorie;/
cu timpul ce-ţi fură
câte puţin,
fără griji/
stropi de idei şi putere…./
Crist de raze, în cădere/
te frângi şi preschimbi
în plăcere;/
De imanenta revelare
nu-ţi faci probleme/
…………./
Cu mâinile cuantice desfaci,
câte una, ,corolele de stele/
şi deschizi libere, porţile
meta-galactice /…………./
( Abis dual ). ----
----De aceea , vă propunem nu o poezie, nu o carte de versuri, nu un poet, ci un tot liric în Depăşirea trecerii. --- LIVIU BREZAE
Literatură, filozofie:
GHEORGHE APETROAE----DEPĂŞIREA TRECERII-----O viaţă dedicată poeziei, eseului… de CRISTINA ANGHELESCU…..REVISTA „ SĂPTĂMÂNA SIBIANĂ”, anul 2001, 5-11 octombrie, anul 1, numărul 5… pagina 34. ---- O viaţă---- Portret : GHEORGHE APETROAE : „Statornicie”…Eram sărutul primelor lumini,/o slobozire la întâiul ţipăt/ şi gângurit la sânii mamei/ cu semnul viselor de cântec…/Din ne-nţeles furam cuvântul/ şi în răsfăţul primelor icoane/ priviri gândeau să calc pământul/ în chipul lebedei şi-al mamei…/---/ Să râd , să cânt lângă izvoare, /de flori albastre-ndrăgostit,/să mă alin, susurul lin,/ cu taina cerului senin/ muream un tânăr crin sălbatic…/-----Născut la 8 iulie 1946, în satul Boroaia, judeţul Suceava, profesor doctor inginer Gheorghe Apetroae – poet şi eseist – a urmat scoala generală din satul natal, trecând printr-o perioadă în care a început lecturi interesante şi admiraţii adânci ale peisajelor locurilor natale, a realizat primele încercări literare - în versuri ( 1959 ).---A urmat cursurile Facultăţii de Agronomie din Iaşi, între anii 1964-1969 - şi a continuat cu specializarea în geodezie, cadastru şi cartografie la Facultatea de Geodezie din cadrul Universităţii Tehnice de Construcţii din Bucureşti - . În perioada 1964-1984 lucrările sale literare s-au rezumat la scrieri cu totul sporafice. În anul 1984 a urmat contactul spiritual-literar cu scriitorul Mircea Ivănrscu, graţie lui Ioan Meţiu- economistul şi marele spirit al revistei literare sibiene „ Transilvania”. „ La îndemnul lui Mircea Ivănescu am început, într-un ritm susţinut, studiul curentelor literare şi al filosofiei culturii, studii cosmogonice, epistemologice, antropologice, epistemologice şi social- axiologice, în paralel cu scrierea mai multor poeme şi participarea la mai multe concursuri de creaţie literară cu caracter naţional”. ---A avut corespondenţe la un număr însemnat de reviste şi publicaţii, dintre care: „Luceafărul”,” România literară”, „ Transilvania”, „Foaia poporului” din Sibiu, „ Interferenţe literare” din Fălticeni. ---Urmare a recunoaşterii activităţii literare, în anul 1992, îi apare la editura Hermann din Sibiu primul volum de poezii şi eseuri intitulat ; Despre neînceput”, sub redacţia lectorului universitar D. Cenuşer. ----În anul 2000 , îi apare la editura Fiat Lux din Bucureşti, sub lectura Gabrielei Soare, volumul de poezii intitulat „ Depăşirea trecerii” , cu o prefaţă de regretatul universitar Eugen Onu, profesor de istoria literaturii la Universitatea „ Lucian Blaga” din Sibiu şi cercetător ştiinţific la secţia filologie a Academiei Române. Eugen Onu spunea în introducerea la volumul de poezii: „ Poetul Gheorghe Apetroae – Sibiu n.n.- este, în cele mai bune exprimări ale sale, o structură care îşi deconspiră originea moldavă, prin înclinaţia spre reveriile molcome, spre cultivarea patetismului discret, de planul al doilea se poate spune. Cu tonuri de retorism reţinut sunt abordate inclusiv temele patriotice, evocările unor figuri de seamă ale trecutului nostru politic şi cultural ( Avram Iancul, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu) ca şi, de asemenea, teme religioase.”----„ Peste viaţa mea, în toate ipostazele ei, avea să-şi pună o puternică amprentă educaţională, spirituală şi acţională, mama, poeta Ilinca Apetroae” ne-a mărturisit poetul. Inginerul agronom …, fost consilier judeţean de Sibiu în legislatura 1996-2000, poet, eseist, critic literar, Gheorghe Apetroae este un om complex care va lăsa posterităţii o operă diversă şi valoroasă, îndeosebi prin calitate, dar şi prin cantitate. --- Cristina Anghelescu, secretar de redacţie şi redactor învăţământ.
GHEORGHE APETROAE
INTRODUCERE la volumul de versuri “ Depăşirea trecerii ”
Volumul de faţă, aparţinând scriitorului Gheorghe Apetroae, se cuvine privit, în primul rând, în semnificaţiile sale pe linia conturării unui profil complex al autorului său. Poetul este, în cele mai bune exprimări ale sale, o structură care îşi deconspiră originea moldavă, prin înclinaţia spre reveriile molcome, spre cultivarea patetismului într-un registru discret, de planul al doilea, se poate spune. Cu tonuri de un retorism reţinut sunt abordate inclusiv temele patriotice, evocările unor figuri de seamă ale trecutului nostru politic şi cultural (Avram Iancul, Alecsandri, Eminescu) ca şi, de asemenea, temele religioase…
Desigur, permanenţa autenticităţii lirice se relevă ca un deziderat. Există însă destule pagini care dovedesc că Gheorghe Apetroae nu rămâne un simplu veleitar. Şi se mai cuvine semnalat ceva: gruparea , pe cicluri în această carte a poemelor sale, elaborate pe parcursul a mulţi ani (1963 până în 1999) ne dă ocazia să constatăm o evidentă evoluţie a conştiinţei sale estetice.
Pentru a contura un profil complex al autorului, trebuie să mai spunem că Gheorghe Apetroae nu scrie numai poezie, ci acesta abordează cu uşurinţă şi alte genuri literare. Întâlnim frecvent cronici, scrise şi publicate de acesta, în sensul larg al termenului privitoare la lansări de cărţi, şedinţe de cenaclu, mese rotunde, activitatea „Astrei” rediviva, ca şi cronici sau eseuri literare (reţinem medalionul consacrat lui Mircea Ivănescu). Nu lipsesc din activitatea publicistică a scriitorului Gheorghe Apetroae nici articolele dedicate unor probleme din sfera actualităţii sociale de după 1989, unele dintre ele îmbinând atitudinea lirică şi polemică („Îngerii pământului” – despre soarta în prezent, a ţăranului român), altele rămânând în ermetismul şi în subtilitatea lor exclusiv în cel de-al doilea registru. Să adăugăm, apoi, elogiile aduse de autor modelelor morale, ca îndreptare sociale, indispensabile în normalizarea structurării politice a societăţii .
Toate aceste contribuţii, al căror loc este, fireşte, în mass- media, pe care Gheorghe Apetroae înţelege să le înregistreze, vădesc un spirit preocupat de realităţile din jur, ba mai mult, valorificând insistent poziţia sa publică, este în stare să ia adesea atitudine faţă de ele.
Iată o altă ipostază ,complementară celei a creaţiei lirice sau adăugându-se acesteia fără îndoială cu folos pentru cunoaşterea mai în profunzime a individualităţii semnatarului volumului.
În abordarea stilistică a versificaţiei sale, este semnificativ demersul magic, constelar al structurii textelor. De altfel, poetul se imaginează într-un poem , păstorind „…pe lunci stele…”.
În tot ce scrie Gheorghe Apetroae , dar mai cu seamă în lirica sa, îşi lasă amprenta, într-un fel sau în altul, discreţia unui unui suflet aspirând să nutrescă – după cum o mărturiseşte într-un alt poem - „… noi stele/ cu seva viselor mele…”, forţa şi voinţa sa de a genera cadre ontologice parnasiene inundate din plin de principiile metaforei.
Dr. Eugen Onu,
cercetător stiinţific principal I , la Secţia de Filologie a Academiei ,
Române, prof. univ. dr. la catedra de Istoria literaturii din cadrul Universităţii“Lucian..Blaga”din..Sibiu
mesaj Biblioteca Municipala Falticeni
Tue, September 15, 2009 3:01:51 PM
From: Melania Hostinariu Add to Contacts
To: g.apetroae@yahoo.com
Stimate Domnule dr. prof . Gheorghe Apetroae,
Confirmam primirea donatiei de carte trimisa , alaturi de multumirile noastre ca nu ne-ati uitat. Astazi am inventariat volumele si le-am repartizat pe sectii. Multumim si pentru cuvintele aferente. Bibliotecar coordonator, Melania Hostinariu
INTERVENŢIE
From: Gheorghe Apetroaearca@dslink.ro Revista ARCA Arad
Domnule redactor şef, Cu respect, vă rog să eliminaţi de pe blogul revistei dumneavoastră textul: Gheorghe Apetroae, Dimineaţa serii…”…CONTACT. Afirmaţiile redactorului dumneavoastră sunt gratuite, vădit tendenţioase, nude de elemente imagistice şi stilistice, de valenţe ideatice. Cu tonul persiflant, cu reflexe timbrale maliţioase, aculturale, cu o atitudine excesiv egocentristă, până la pasională, îl vezi cum se bucură şi cum se exibă de trăirile sale monocorde, când crede că prinde o victimă pe care doar şi-o închipuie, uzând de un discurs pal, surd, anchilozat şi absurd .Îmi pare rău, dar astfel de abordări “literale” a scriiturii, în paginile revistei dumneavoastră, aşa cum se poate vedea din conţinutul de fond al articolului publicat ,nu vă pozitivează revista , nu vă onorează!!! Vă solicit un răspuns urgent, de scuză, în scris, persona, pentru a nu ajunge la administrarea unei acţiuni judiciare cu pretenţii. Ing.dr.prof. Gheorghe Apetroae, Sibiu, str. Liviu Rebreanu nr. 11, scriitor. 0743-914. 267.
Se redă mai jos copie ARTICOLUL DENUNŢAT de pe pagina web a revistei ARCA Arad
http://www.revistaarca.ro/2007/10-11-12/13%20contact/contact%2010-11-12_07%20dr.htm. instantaneu al paginii, aşa cum arăta ea în 22 Ian 2010 14:16:44 GMT. Este posibil ca pagina curentă să se fi modificat între timp. Versiune numai text
Sunt evidenţiaţi următorii termeni de căutare: gheorghe apetroae sibiu
REVISTĂ DE CULTURĂ
Arad, România, 310122, B-dul Revolutiei, nr. 103,
Tel/Fax: 0040-257-281706
e-mail: arca@rdslink.ro
Contact Gheorghe Apetroae, „Dimineţile serii/ The Morning of the Evening”, Adeprint, Sibiu-Hermannstadt, 2007
Într-o pauză a Maratonului Internaţional de Poezie de la Sibiu, un bătrân masiv, tras la costum şi cam asudat împărţea în dreapta şi în stânga volumul său bilingv. Un cunoscut poet l-a întrebat intrigat: Ce să fac io cu cartea asta? Vă rog s-o citiţi, e din partea mea, răspunse poetul Apetroae. Dar de ce aţi tradus-o?... Într-adevăr, citind versurile … lui G. A. (despre care aflăm că e dr. în geobotanică şi că a obţinut premii la Concursul Naţional „Iancule, crai luminat” de la Alba Iulia în 2002! şi apoi la Concursul Naţional „Carmen patriae” al Aşezământului cultural Ţara Bârsei!) te întrebi ce rost mai are traducerea în engleză.O profesoară de la o cunoscută universitate sibiană a realizat traducerile împreună cu studenţii şi i-a scris şi o prefaţă! Oare, pe ce criterii? Şi apoi ce o fi „dimineaţa serii”? Un poem inspirat, pare-se, de moto-ul din L. Blaga în care d-l inginer agronom face risipă de imagini şi vorbe. Mă întreb dacă păgubosul autor ar putea renunţa la poezie. I-o fi spus cineva adevărul? Pentru că de publicat, se poate publica orice. Chiar şi traducerea unui nonsens, The morning of the evening: Iată cum îşi omagiază el soţia:„Cunună vie, scut şi stemă/copiii, flori pe braţe creşti;/la viitor eşti arbore de vieţi/şi graţie, în glorie eternă...” De neclintit, poetul Apetroae! (*)
Comentariu , 27 Dec 2009 - "Despre Gheorghe Apetroae: "...o poezie barbiană care încifrează verticala creaţiei şi care reprezintă , totodată , şi o nouă modalitate de a scrie. Bine realizate sub raport stilistic, poemele lui Gheorghe Apetroae sunt străbătute de un autentic fior liric, fiind poeme de concept în care se observă dorinţa şi capacitatea scriitorului de a rezolva probleme profund filosofice ." Eugen Jitariuc, scriitor, director al revistei de cultură "Cenaclul de la Păltiniş".
revista 'arca'
RĂSPUNSUL REVISTEI LA DENUNŢ
Tue, January 26, 2010 8:58:20 AM
From: Revista ARCA Arad
Add to Contacts
To: g.apetroae@yahoo.com
________________________________________
dle gheorghe apetroae, regretam sincer supararea d-voastra. dar atunci cind scriem o carte, pe care o si publicam, dindu-i prin asta calitate de bun public, ea se supune, vrem nu vrem, judecatii si aprecierii publice. care pot fi favorabile sau dimpotriva. trebuie sa avem demnitatea de a le primi senin din moment ce am avut curajul sa o publicam. altfel promovam delictul de opinie. daca el s-ar aplica - cum se intimpla in dictaturi, sub cenzura - ar trebui condamnati toti cititorii care nu ne lauda cartile, in primul rind cei mai calificati: criticii literari. cu sinceritate, revista "arca'
GHEORGHE APETROAE-COMPLRTAREA DENUNŢULUI:
-Cine este acel critic literar calificat, care, în loc de exegeza poeziei, scrie, în articolul său abject, numai mârlănii??!!! . Personal , care am testarea şi girul de critic literar , acordat de însăşi Laurenţiu Ulici, Concursul de receptare critică a literaturii contemporane, ASTRA, Braşov, 1989 şi de juriul Concursului Naţional de Literatură Radu Selejan, 2002, prin premiul I, secţia Exegetică, ceea ce nu ştie şi nu are în cultura sa acest “critic” şi mă îndoiesc ca acest mârlan să aibă calificarea mea , mă îndreptăţeşte să afirm că semnatarul articolului din ARCA, Arad, după modul în care a tratat câteva din creaţiile mele , nu cunoaşte nici măcar alfabetul criticii literare. Acest aspect dovedeşte nivelul literal al acestei reviste. Cu respect, Gheorghe Apetroae, Sibiu.
Cu referire la aprecierile domnilor pseudoliteraţi de la revista ARCA Arad,asupra caietului de versuri biling intitulat "Dimineaţa serii / The Morning of the Evening" în pagina Contact 10-11-12- 07 dr: "...Nu nasc prietenii unde-i trufie; /Cei josnici sunt sortiţi mârlani să fie.../" ( Cartea meditaţiilor, Johann Wollfgang Goethe)" , Gheorghe Apetroae.
ALTE COMENTARII ŞI APRECIERI
gheorghe apetroae-eseistică
CARTEA.SIBIANĂ-Despre.Gheorghe.Apetroae.şi.Carmen.Negulei
Gheorghe Apetroae – inginer cu un doctorat în geobotanică, publicist neobosit şi poet– ne face surpriza unei noi apariţii editoriale, cu volumul de versuri Spirale în imagini/ Spirally Curved Images, scos în anul 2009, tot în ediţie bilingvă şi tot la Editura „Ade Print, Sibiu-Hermannstadt”, ca şi precedenta sa carte de versuri, despre care am scris în ziarul nostru, la timpul potrivit (Cartea sibiană / Gheorghe Apetroae – o antologie poetică, bilingvă, de autor – cronică la volumul: Gheorghe Apetroae, „Dimineaţa serii/ The Morning of the Evening”, Sibiu: Editura Ade Print, 2007 – în cotidianul sibian Tribuna, Sibiu, serie nouă, an. CXXIV, Nr. 5143, vineri, 11 ianuarie 2008, p. 13). Poetul repetă experienţa culturală cvasididactică precedentă, cu aceeaşi echipă: traducerea în limba engleză a poesiilor este girată de autoarea Introducerii, lector univ. dr. Clementina Mihăilescu, coordonatoarea grupelor de masterat în traductologie de la Facultatea de Arte şi Litere a Universităţii „Lucian Blaga”; tehnoredactor – Anca Apetroae, soţia poetului; coperta realizată de fiul prof. Daniel Apetroae. Splendid autoportret moral şi social pentru un poet cap de familie: volumul întreg este dedicat de autor soaţei sale, la 40 de ani de căsătorie, şi celor patru urmaşi.
Din cele 28 de poesii diafane, dublate în volum de corolarul lor englez, din atmosfera de calm neoparnasian şi străveche înţelepciune a visătoriei în mijlocul agitaţiei oamenilor, admonestaţi de poet cu tandreţea iubirii de semeni şi grijă pentru viitorime, desprindem câteva exemple pentru atmosfera cu care cea mai recentă carte de versuri a dlui. Gheorghe Apetroae îşi învăluie lectorii: „La tine, verdele în care zaci,/ parcă-i stropit cu sânziene;/ e spânzurat prin pomi şi vii:/ un tainic joc de raze-n gene...” (SÂNZIENE); „Cei cunoscuţi, în dreptul de laudă,/ lăsaţi-vă prezentul pentru început/ şi luaţi de model neînceputul;/ întoarcerea-i pedepsită pe rug...// Şi ca vulturii, zburând după glorie/ printre corbii atei, agramaţi,/ zările în care înoată misterele,/ ţineţi-le, sunt ale voastre, nu le-aruncaţi...// iar fluvii de umbre, pe stele-n petreceri/ ce curg pe albastre întinderi,/ ca erele apuse, cu iz de păcat,/ treceţi-le în partea cea dreaptă!...// cu lumina voastră le înveşmântaţi!...” (JUDECATA DREAPTĂ). Originea moldoveană a poetului, scrie în Introducere, transpare „în reflexele sale culturale, în discreta aplecare spre izvoarele românismului”: „Limba şi neamul,/ marea şi cerul –/ stau mărturii de safire/ Poporului român, Erou!” (MĂRTURII).
Carmen Negulei reapare în faţa concitadinilor sibieni, în cronica literară intitulată: Gnozisul axiologic al studiilor eminesciene «Archaeus» şi «anamneza în Sărmanul Dionis» elaborate de Carmen Negulei, publicată cu ceva vreme în urmă de Gh. Apetroae în revista de cultură „Interferenţe”,editată.de.primăria.municipiului.Fălticeni.
Sibiu-pe-Cibin,19.Răpciune.2009,mihai.posada
putinatatea simtirii cititorului determina, acestuia nereceptarea de principii axiologice şi de forme existentiale,iar.logica.îi.transpare.torsionata.10.10.2009.un.cititor.in.09.10.2009.23:33
COMENTARIU:
Domnule Apetroae,...profit de interacţiunea cu articolul din Tribuna pentru a afirma profunda admiraţie pentru urcuşul Dvoastră în viaţă, şi pentru performanţele Dvoastră, în varii domenii, ce par , diametral opuse: ştiinţe exacte, unde dovediţi competenţă şi eficienţă şi o altă latură a structurii Dvoastră,sunt.valenţele.spre.artă.şi.cultură.
Vă admir, pentru inspiraţia şi creaţia unor valoroase opere literare, ce vor dăinui şi prin care rămâneţi mereu.viu,o.zestre.de.suflet,dăruită.urmaşilor...
Vă admir , pentru rolul greu, de părinte a patru copii, pe care i–aţi format, educat, realizat!
Sunteţi.o.familie.de.intelectuali.distinşi,rafinaţi!
Pentru toate acestea, vă preţuiesc şi vă doresc viaţă lungă şi sănătate Dvoastră şi familiei dvoastră
Dr.Frum
un cititor: Dr. Frum Rusanda Voichiţa, medic primar pediatru şi homeopat,Sibiu in 11.11.2009 22:10
COMENTARIU:
Stimate.Domnule.inginer.dr.Gheorghe.Apetroae
Vă mulţumesc, cu recunoştinţă, pentru antologia poetică " Dimineaţa serii/ The Moring of the Evening...
Am.citit–o.şi.recitit–o.cu.multă.atenţie.şi.plăcere!
Vă mărturisesc , sincer, că versurile Dvs. mi–au înobilat sufletul! Ştiţi scoate, cu măiestrie cuvintele din starea lor şi le aduceţi în starea de graţie, îmbelşugându–ne inimile şi sufletele.
Arta Dvs. de a face cuvântul să sune cu mari vibraţii face ca cititorul să aibă trăiri sufleteşti care pun forţele interioare într–o nemaiîntâlnită mişcare ! Am prezentat versurile dvs. în cercul de lectură al ASTREI şi o să vă redau separat, dintre aprecieri, pe cele ale profesoarei de literatura română, doctor Laura.Sârbu.Gherghel.
Vă mărturisesc că ne–a impresionat puterea de sinteză ce vă caracterizează, o putere în perpetuă slujire.a.cuvântului.
Vă felicităm călduros, Dumnezeu să vă hărăzească ani mulţi, zile senine, rodnice , să puteţi scrie în continuare.asemenea.versuri.pentru.înnobilarea.sufletelor.noastre!..
Cu.toate.omagiile,prof.Ana.Năfrăniţă
Prof. Ana Năfrăniţă,exdirector, Liceul Pedagogic din Sibiu, cadrul universitar asociat, preşedinta Secţiei de Umanizare a ASTREI, Sibiu in 14.11.2009 02:10
COMENTARIU:
Poetul Gheorghe Apetroae în volumul de versuri" Dimineaţa serii, The Morning of the Evening" sintetizează surprinzător de multe vieţi ale Eului liric,muncite serios şi plătite cinstit în practica lui de demiurg al lumilor care, astăzi, s–au rupt între ele: ştiinţa, tehnica,culturologia,estetica,folclorul, copilăria în ciclurile vieţii, toate acestea în meditaţia unui filosof care îi duce înnainte pe Luminatorii neamului.nostru.românesc...
Prof.dr.Laura.Sîrbu.Gherghel,Sibiu,in.14.11.2009
COMENTARIU:
... Îl văd pe poetul Gheorghe Apetroae ca pe un dascăl, tipul de om enciclopedic, aşa cum i–am avut în generaţia noastră, care ne ia de mână pe noi, cititorii şi ne iniţiază în tainele Creaţiei universale. Într–o limbă din cristale, ca ecuaţiile ştiinţelor, ne transmite fiorul de a celebra Universul, reunindu–ne sfinţiţi iar , din tot ce a făcut secolul din noi. Este Poetul cu noi! ...Dă un dar de aur tezaur celorlalte limbi şi sunt fericită că a fost ajutat de o echipă desăvârşită pentru ca să reuşească. Mă refer la traducător, universitarul doctor Clementina Mihăilescu, la recenzorul cărţii, conf. univ. dr. Anca Sârghie , membă a Uniunii Sriitorilor din România şi la editura ADE PRINT.
Mulţumindu–i pentru cartea sa, miracol ce deschide porţi, pentru noi, blocate, îmi permit să–l invit în cercul literal al ASTREI... şi să–i oferim diploma noastră " România de Aur",oricând va binevoi să vină!.. Materialul este public şi îl deţine Secţia de Umanizare a ASTREI– preşedinte: prof. Ana Năfrăniţă
Profesor ANA NĂFRĂNIŢĂ, preşedinta Secţiunii de Umanizare ASTRA, Sibiu in 14.11.2009
COMENTARIU:
Gheorghe.Apetroae–"Spirally.Curved.Images"
Gheorghe Apetroae, a complex personality with a master s degree in engineering, has transcended the disappointing objective reality without isolating himself from it. He has approached both poetry and journalism being permanently preoccupied with book launchings, literary circle meetings and other literary manifestations. Such preoccupations reflect a harmonious dovetailing between his lyrical.and.contentious.attitude...
Such poems reveal us the fact that Gheorghe Apetroae has carefully selected his topics and words which are capable to produce a strong echo, a special sonority meant to suggest an atmosfhere full of significance. His poetry expresses his existential visions, characterized by purity and profoundness...
C.M.in.14.11.2009
COMENTARIU ASTRA,Eveniment..editorial:
...de semnalat caietul bilingv(română /engleză) de versuri" Dimineaţa serii"–The Morning of the Evening" (Sibiu–Hermannstadt, editura "Ade Print"...semnat de Gheorghe Apetroae şi prefaţat de colaboratoarea noastră conf.univ. dr. Anca Sârghie de la Universitatea " Lucian Blaga" din Sibiu. ..reţin de la d–l Apetroae, aceste versuri, din finalul unei poezii("Gratitudine"):În gratitudine /mă aplec/ spre sânii tăi/ în mine–nrouraţi/ să sorb culorile amintirilor..."...,poetul le dedică mamei sale Ilinca.
Nicolae Stoie, redactor şef, Revista de cultură ASTRA, Braşov,serie nouă, nr.15(302),Anul III(XLII) in.14.11.2009
COMENTARIU:
Domnule.Gheorghe.Apetroae,
Mă alătur invitaţiei Aniţei Năfrăniţă, corifeul nostru şi vă rog să veniţi ...să numărăm Porţile deschise de Dvs. după Seara blocărilor şi să vă gustăm Darul. Numai în poemul " De atunci", am numărat 25 matrici de universuri din care Dvs. aţi extras sau aţi obţinut starea lirică de pur har estetic, catharsis, pe care îl aveţi moştenire de la Aristotel. În Olimpul nostru , vă punem cu gustul inconfundabil de Gheorghe Apetroae în plus la "Miră–te dezmiră–te" al lui Blaga, la starea de ingenuitate metafizică a lui Arghezi ,la Plânsul apos din eter al lui Ion Barbu ş.c.l. Nu vrem să vă clasificăm şi să vă sintetizăm din hormonii altor poeţi...ci, pentru că ne–aţi revelat...Poezia, să vă mulţumim că nu ne extrageţi eul din hybrisuri ca pe o măsea nenorocită...L.S.G.
prof.dr.Laura.Sârbu.Gherghel.in.14.11.2009 - + ?
Cântece şi cântări sacre
Autor Cristescu Bogdan
March 3rd, 2010
Foloseşte lista de mai jos pentru a naviga şi pentru a găsi cântecul ce îl cauţi:
Cântece şi cântări către zeiţe
Cântece şi cântări către zei
Cântece şi cântări pentru direcţii şi elementele lumii
Cântece şi cântări pentru legătura sacră
Cântări ale nativilor americani
Cântece şi cântări pentru strămoşi
Afirmaţii şi cântece vindecătoare
Cântece de putere
Închinare: sacră sau profană? « Trezire Spirituală...cântecele bisericeşti catolice şi doar unul provenea dintr-un cântec popular secular şi în cazul lui se susţine că lumea seculară a furat melodia de la Biserică iar Luther nu a făcut decât să o recupere. ... read more
Poezii şi Eseuri, Gheorghe Apetroae
Nunteam cu toate acestea în balsam şi în irizări ,în preajma stolurilor de păsări libere în cântare, gătite parcă anume în linţolii policrome , de concertele încântătoare , ori hoinăream prin crângurile aprinse de cântecul filomelelor ...... De aceea , la Fălticeni, cerului lui demiurgic şi stelelor lui strălucitoare, sacre, îi stau deschise în chip sărbătoresc porţile veşniciei sale spirituale , pentru a recepta şi a se nutri numai de aici , de la Fălticeni cu spiritul ...Confesiuni... read more
Autorul: Gheorghe Apetroae | Data publicării: 31 December 2009 | 2:13 am
Muzică creștină « Marius Cruceru
ai dreptae, există confuzii pentru că în teologia protestantă ideea de spațiu sacru nue ste bine definită. Spațiu sacru, timp liturgic etc. Eu am scris ceva pe chestiune și sper să scot la iveală peste doi ani. ..... bine a zis:cantare duhovniceasca nu muzica crestina. Uita-te acum pe Resurse crestine unde artisti canta cantece,nu cantari;artisti duhovnicesti trebuia sa li se spuna . :) Necazul e ca prea multi se vor artisti,dar daca ii pui sa se roage … ... read more
Autorul: Marius David | Data publicării: 29 December 2009 | 8:13 pm
Comentarii la Cântarea Cântărilor « Ioan Sorin Usca
GHEORGHE APETROAE - CÂTEVA MOTIVE:
Prezentarea de către scriitorul sibian Gheorghe Apetroae, în şirul de manifestări organizate în cadrul „ Zilele bibliotecii ASTRA „ , la Filiala Cibin, a eseului „ Universul geografic, economic şi cultural- spiritual al Mărginimii Sibiului” şi lansarea volumului său de versuri , „ Depăşirea trecerii „ a interesat un număr de personalităţi universitare de prim rang în studiul literaturii, prin onorarea invitaţiei şi prezentarea volumului, cât şi un public ales, din care nu a lipsit conducerea Asociaţiunii ASTRA, prezentă prin inginer Ştefan Munteanu, Prof. Mioara Tipuriţă,, prof. univ. dr. ing. Octavian Bologa ş. a.---- Din intervenţia universitarului Matei Pamfil, decanul Facultăţii Sibiene de Litere şi Istorie, s-a reţinut că Gheorghe Apetroae, ca om de formaţie tehnică, graţie abordării facile a mai multor specii şi forme literare şi a calităţii scrisului, constituie o excepţie în creaţia literară contemporană. Abordând volumul de versuri „ Depăşirea trecerii”, domnia sa şi-a însuşit punctul de vedere al regretatului universitar Eugen Onu, cel care, prefaţând acest volum , a deconspirat originea moldavă a autorului şi structura lirică a creaţiei, prin înclinaţia spre „ reveriile molcome şi spre cultivarea patetismului discret, cu tonurile de un retorism reţinut, o versificaţie cu accente emoţional afective, uneori liberă”, într-o evidentă evoluţie a conştiinţei estetice, încărcată de sensibilitate şi de imaginaţie. Consideră că acelaşi Eugen Onu a conturat corect profilul complex al scriitorului care ştie să abordeze , în aceeaşi măsură, poezia, cronica, articolul polemic şi eseul literar metafizic, iar cele cinci cicluri de poeme , intitulate: „Destine”, „ Foamea de Unul”, „Porunca iubirii”, „ Căutând realul” şi „ Cântarea luminii”, în care este structurat volumul, exprimă, fiecare, prin stil şi încărcătură semantică, identifică o reală depăşire şi un destin al statorniciei, notabile în poemele „ Statornicie”, „ Ţară bolnavă”, „ Tratat despre fluturi” ş.a.. Reţine, totodată, reuşita profilelor psiho-morale ale unor personalităţi ale trecutului, cum ar fi : Avram Iancul, N. Iorga, V. Alecsandri şi încheie prezentarea prin redarea textuală din volum, în aplauzele sălii, a poemului „El, Eminescu”.---Intervenţia universitarului Ioan Mariş a devenit, la un moment dat confesivă. Domnia sa şi-a amintit de perioada anilor 1993- 1996, când autorul frecventa şedinţele cenaclului „ Euphorion” şi când puncta creaţia literară sibiană, prin intervenţii şi construcţii ideatice originale, mediatizând, în presă activitatea cenaclului din acea perioadă. Îl consideră pe autor în prima categorie a scriitorilor sibieni, remarcat prin discursul auctorial, cu o fineţe a stilului, prin care reuşeşte să transmită lectorului mesajul său şi să-l dirijeze spre o acceptare a ideaticii unei creaţii de maximă intensitate lirică şi semantică.----La rândul său, prof. univ. dr. –dr.h.c.- Victor Grecu, şeful catedrei de stilistică şi limbi romanice din cadrul Facultăţii Sibiene de Litere , a completat fericit intervenţiile docte ale antecesorilor, remarcând la Gheorghe Apetroae , prin reuşita unei abordări metafizice a operei lui Lucian Blaga, o vocaţie de eseist, de asemenea, abundenţa metaforei şi fineţea expresiilor precum şi numeroase elemente stilistice comune cu cele ale lui Nicolae Labiş, dar cu o notă specifică, de originalitate. Impresionând prin redarea liberă, aproape integrală , a mai multor poeme din volum, cum ar fi: „ Coeli manus”, „Floare de salcâm”, „ Dorul de Iancul „, „ Statornicie” ş.a., universitarul a identificat, pe text, seriile de elemente stilistice distinct metaforice şi frecvenţa epitetelor, care generează construcţii literare cu înalte valenţe lirice şi imagini capabile să provoace şi sentimente gnomice. --- Aprecierile unanime, venite, atât din partea prezentatorilor, cât şi din partea publicului, şi-au găsit , fiecare , un loc distinct în sufletul autorului, un imbold în a-şi aduna creaţiile în noi volume, referenţiale pentru o proiecţie a activităţii sale creatoare pe noi coordonate estetice.--- (S.I.A., coordonatorul Filialei „ Cibin” a bibliotecii ASTRA ). --- Cronică-eseu apărută în „ RONDUL de Sibiu” , joi, 7 decembrie, 2000, pagina 4.
TRIBUNA, apare la Sibiu, fondat în anul 1884, de Ioan Slavici--- Anul CXVI, serie nouă, nr.2835--- Luni , 26 iunie 2000, http:// www.tribuna.ro --- GHEORGHE APETROAE — DEPĂŞIREA TRECERII. Cronică , de redactor LIVIU BREZAE---
” Cei care îl cunosc de puţină vreme pe Gheorghe Apetroae au tendinţa să – l caracterizeze ca pe un poet din cap până în picioare.--- Nu doar pentru că inginerul scrie poezii de multă vreme, ci şi pentru că modul în care se exprimă, se poartă şi, uneori, acţionează, trădează poetul din el.-- se apleacă cu aceeaşi delicateţe şi dragoste de oameni, de lucruri, de natură, lăsând impresia că trăieşte într-o lume numai a lui : fără ură, fără durere şi fără necazuri…--- Cei care îl cunosc mai de mult şi care pătrund dincolo de aparenţe, îl caracterizează pe Gheorghe Apetroae ca pe un tenace perfecţionist.--- Pe multiple planuri.--- Dotat cu o răbdare de bijutier, cu o putere de muncă pe care nu o bănui, inginerul stânge titluri după titluri, devenind un specialist apreciat de forurile în drept în varii domenii şi, în timpul liber , îşi perfecţionează demersul liric.--- Când te aştepţi mai puţin de la un astfel de om - meditativ, îl găseşti pe baricadele luptei politice înfierând cu peniţa murdăriile şi impostura acestor vremi, propunând soluţii pe care vasta sa experienţă i le pune la îndemână.--- De aici şi concluzia: --- Gheorghe Apetroae este ca o apă adâncă, o bulboană rece pe al cărei ex-libris şi-ar găsi locul, deopotrivă, sabia şi pana.--- Ultima lui carte – DEPĂŞIREA TRECERII ( ce nimerit titlu) cuprinde creaţiile sale din ultimii ani, răspândite cu dărnicie pe la diferite edituri şi publicaţii, şi care dovedeşte tocmai această devenire a poetului în încercarea de a depăşi trecerea, marea trecere a barierelor economice, sociale, spirituale ale acestor vremi.---
--- Poetul Gheorghe Apetroae cuprinde în cartea sa atât poezia militantă „ Ţară bolnavă”-
Ţară bolnavă,
durerea şi răul îţi zac
ascunse cu cerul în noroi
şi pâslă de fum;
din zăpezile pe stânci
balauri cresc pe creste,
purtaţi de vântul toamnei,
peste stei,
nebuni…
Cascade peste tot,
îţi înzăporesc lumina
din izvoare,
bulboane înghiţând
îngheţul tău în râu;--
mai vin şi păsările-n crâng,
doar ca să-ţi cânte jalea,
când şobolani din zodii
îţi mişună urban sătui
destui….(….)
cât şi lucrări de mare fineţe, dovedindu-se un veritabil realizator de filigrane lirice:
---Te-am surprins în lupta
cu Totul/
sigur de victorie;/
cu timpul ce-ţi fură
câte puţin,
fără griji/
stropi de idei şi putere…./
Crist de raze, în cădere/
te frângi şi preschimbi
în plăcere;/
De imanenta revelare
nu-ţi faci probleme/
…………./
Cu mâinile cuantice desfaci,
câte una, ,corolele de stele/
şi deschizi libere, porţile
meta-galactice /…………./
( Abis dual ). ----
----De aceea , vă propunem nu o poezie, nu o carte de versuri, nu un poet, ci un tot liric în Depăşirea trecerii. --- LIVIU BREZAE
Literatură, filozofie:
GHEORGHE APETROAE----DEPĂŞIREA TRECERII-----O viaţă dedicată poeziei, eseului… de CRISTINA ANGHELESCU…..REVISTA „ SĂPTĂMÂNA SIBIANĂ”, anul 2001, 5-11 octombrie, anul 1, numărul 5… pagina 34. ---- O viaţă---- Portret : GHEORGHE APETROAE : „Statornicie”…Eram sărutul primelor lumini,/o slobozire la întâiul ţipăt/ şi gângurit la sânii mamei/ cu semnul viselor de cântec…/Din ne-nţeles furam cuvântul/ şi în răsfăţul primelor icoane/ priviri gândeau să calc pământul/ în chipul lebedei şi-al mamei…/---/ Să râd , să cânt lângă izvoare, /de flori albastre-ndrăgostit,/să mă alin, susurul lin,/ cu taina cerului senin/ muream un tânăr crin sălbatic…/-----Născut la 8 iulie 1946, în satul Boroaia, judeţul Suceava, profesor doctor inginer Gheorghe Apetroae – poet şi eseist – a urmat scoala generală din satul natal, trecând printr-o perioadă în care a început lecturi interesante şi admiraţii adânci ale peisajelor locurilor natale, a realizat primele încercări literare - în versuri ( 1959 ).---A urmat cursurile Facultăţii de Agronomie din Iaşi, între anii 1964-1969 - şi a continuat cu specializarea în geodezie, cadastru şi cartografie la Facultatea de Geodezie din cadrul Universităţii Tehnice de Construcţii din Bucureşti - . În perioada 1964-1984 lucrările sale literare s-au rezumat la scrieri cu totul sporafice. În anul 1984 a urmat contactul spiritual-literar cu scriitorul Mircea Ivănrscu, graţie lui Ioan Meţiu- economistul şi marele spirit al revistei literare sibiene „ Transilvania”. „ La îndemnul lui Mircea Ivănescu am început, într-un ritm susţinut, studiul curentelor literare şi al filosofiei culturii, studii cosmogonice, epistemologice, antropologice, epistemologice şi social- axiologice, în paralel cu scrierea mai multor poeme şi participarea la mai multe concursuri de creaţie literară cu caracter naţional”. ---A avut corespondenţe la un număr însemnat de reviste şi publicaţii, dintre care: „Luceafărul”,” România literară”, „ Transilvania”, „Foaia poporului” din Sibiu, „ Interferenţe literare” din Fălticeni. ---Urmare a recunoaşterii activităţii literare, în anul 1992, îi apare la editura Hermann din Sibiu primul volum de poezii şi eseuri intitulat ; Despre neînceput”, sub redacţia lectorului universitar D. Cenuşer. ----În anul 2000 , îi apare la editura Fiat Lux din Bucureşti, sub lectura Gabrielei Soare, volumul de poezii intitulat „ Depăşirea trecerii” , cu o prefaţă de regretatul universitar Eugen Onu, profesor de istoria literaturii la Universitatea „ Lucian Blaga” din Sibiu şi cercetător ştiinţific la secţia filologie a Academiei Române. Eugen Onu spunea în introducerea la volumul de poezii: „ Poetul Gheorghe Apetroae – Sibiu n.n.- este, în cele mai bune exprimări ale sale, o structură care îşi deconspiră originea moldavă, prin înclinaţia spre reveriile molcome, spre cultivarea patetismului discret, de planul al doilea se poate spune. Cu tonuri de retorism reţinut sunt abordate inclusiv temele patriotice, evocările unor figuri de seamă ale trecutului nostru politic şi cultural ( Avram Iancul, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu) ca şi, de asemenea, teme religioase.”----„ Peste viaţa mea, în toate ipostazele ei, avea să-şi pună o puternică amprentă educaţională, spirituală şi acţională, mama, poeta Ilinca Apetroae” ne-a mărturisit poetul. Inginerul agronom …, fost consilier judeţean de Sibiu în legislatura 1996-2000, poet, eseist, critic literar, Gheorghe Apetroae este un om complex care va lăsa posterităţii o operă diversă şi valoroasă, îndeosebi prin calitate, dar şi prin cantitate. --- Cristina Anghelescu, secretar de redacţie şi redactor învăţământ.
GHEORGHE APETROAE
INTRODUCERE la volumul de versuri “ Depăşirea trecerii ”
Volumul de faţă, aparţinând scriitorului Gheorghe Apetroae, se cuvine privit, în primul rând, în semnificaţiile sale pe linia conturării unui profil complex al autorului său. Poetul este, în cele mai bune exprimări ale sale, o structură care îşi deconspiră originea moldavă, prin înclinaţia spre reveriile molcome, spre cultivarea patetismului într-un registru discret, de planul al doilea, se poate spune. Cu tonuri de un retorism reţinut sunt abordate inclusiv temele patriotice, evocările unor figuri de seamă ale trecutului nostru politic şi cultural (Avram Iancul, Alecsandri, Eminescu) ca şi, de asemenea, temele religioase…
Desigur, permanenţa autenticităţii lirice se relevă ca un deziderat. Există însă destule pagini care dovedesc că Gheorghe Apetroae nu rămâne un simplu veleitar. Şi se mai cuvine semnalat ceva: gruparea , pe cicluri în această carte a poemelor sale, elaborate pe parcursul a mulţi ani (1963 până în 1999) ne dă ocazia să constatăm o evidentă evoluţie a conştiinţei sale estetice.
Pentru a contura un profil complex al autorului, trebuie să mai spunem că Gheorghe Apetroae nu scrie numai poezie, ci acesta abordează cu uşurinţă şi alte genuri literare. Întâlnim frecvent cronici, scrise şi publicate de acesta, în sensul larg al termenului privitoare la lansări de cărţi, şedinţe de cenaclu, mese rotunde, activitatea „Astrei” rediviva, ca şi cronici sau eseuri literare (reţinem medalionul consacrat lui Mircea Ivănescu). Nu lipsesc din activitatea publicistică a scriitorului Gheorghe Apetroae nici articolele dedicate unor probleme din sfera actualităţii sociale de după 1989, unele dintre ele îmbinând atitudinea lirică şi polemică („Îngerii pământului” – despre soarta în prezent, a ţăranului român), altele rămânând în ermetismul şi în subtilitatea lor exclusiv în cel de-al doilea registru. Să adăugăm, apoi, elogiile aduse de autor modelelor morale, ca îndreptare sociale, indispensabile în normalizarea structurării politice a societăţii .
Toate aceste contribuţii, al căror loc este, fireşte, în mass- media, pe care Gheorghe Apetroae înţelege să le înregistreze, vădesc un spirit preocupat de realităţile din jur, ba mai mult, valorificând insistent poziţia sa publică, este în stare să ia adesea atitudine faţă de ele.
Iată o altă ipostază ,complementară celei a creaţiei lirice sau adăugându-se acesteia fără îndoială cu folos pentru cunoaşterea mai în profunzime a individualităţii semnatarului volumului.
În abordarea stilistică a versificaţiei sale, este semnificativ demersul magic, constelar al structurii textelor. De altfel, poetul se imaginează într-un poem , păstorind „…pe lunci stele…”.
În tot ce scrie Gheorghe Apetroae , dar mai cu seamă în lirica sa, îşi lasă amprenta, într-un fel sau în altul, discreţia unui unui suflet aspirând să nutrescă – după cum o mărturiseşte într-un alt poem - „… noi stele/ cu seva viselor mele…”, forţa şi voinţa sa de a genera cadre ontologice parnasiene inundate din plin de principiile metaforei.
Dr. Eugen Onu,
cercetător stiinţific principal I , la Secţia de Filologie a Academiei ,
Române, prof. univ. dr. la catedra de Istoria literaturii din cadrul Universităţii“Lucian..Blaga”din..Sibiu
mesaj Biblioteca Municipala Falticeni
Tue, September 15, 2009 3:01:51 PM
To: g.apetroae@yahoo.com
Stimate Domnule dr. prof . Gheorghe Apetroae,
Confirmam primirea donatiei de carte trimisa , alaturi de multumirile noastre ca nu ne-ati uitat. Astazi am inventariat volumele si le-am repartizat pe sectii. Multumim si pentru cuvintele aferente. Bibliotecar coordonator, Melania Hostinariu
INTERVENŢIE
From: Gheorghe Apetroae
Domnule redactor şef, Cu respect, vă rog să eliminaţi de pe blogul revistei dumneavoastră textul: Gheorghe Apetroae, Dimineaţa serii…”…CONTACT. Afirmaţiile redactorului dumneavoastră sunt gratuite, vădit tendenţioase, nude de elemente imagistice şi stilistice, de valenţe ideatice. Cu tonul persiflant, cu reflexe timbrale maliţioase, aculturale, cu o atitudine excesiv egocentristă, până la pasională, îl vezi cum se bucură şi cum se exibă de trăirile sale monocorde, când crede că prinde o victimă pe care doar şi-o închipuie, uzând de un discurs pal, surd, anchilozat şi absurd .Îmi pare rău, dar astfel de abordări “literale” a scriiturii, în paginile revistei dumneavoastră, aşa cum se poate vedea din conţinutul de fond al articolului publicat ,nu vă pozitivează revista , nu vă onorează!!! Vă solicit un răspuns urgent, de scuză, în scris, persona, pentru a nu ajunge la administrarea unei acţiuni judiciare cu pretenţii. Ing.dr.prof. Gheorghe Apetroae, Sibiu, str. Liviu Rebreanu nr. 11, scriitor. 0743-914. 267.
Se redă mai jos copie ARTICOLUL DENUNŢAT de pe pagina web a revistei ARCA Arad
http://www.revistaarca.ro/2007/10-11-12/13%20contact/contact%2010-11-12_07%20dr.htm. instantaneu al paginii, aşa cum arăta ea în 22 Ian 2010 14:16:44 GMT. Este posibil ca pagina curentă să se fi modificat între timp. Versiune numai text
Sunt evidenţiaţi următorii termeni de căutare: gheorghe apetroae sibiu
REVISTĂ DE CULTURĂ
Arad, România, 310122, B-dul Revolutiei, nr. 103,
Tel/Fax: 0040-257-281706
e-mail: arca@rdslink.ro
Contact Gheorghe Apetroae, „Dimineţile serii/ The Morning of the Evening”, Adeprint, Sibiu-Hermannstadt, 2007
Într-o pauză a Maratonului Internaţional de Poezie de la Sibiu, un bătrân masiv, tras la costum şi cam asudat împărţea în dreapta şi în stânga volumul său bilingv. Un cunoscut poet l-a întrebat intrigat: Ce să fac io cu cartea asta? Vă rog s-o citiţi, e din partea mea, răspunse poetul Apetroae. Dar de ce aţi tradus-o?... Într-adevăr, citind versurile … lui G. A. (despre care aflăm că e dr. în geobotanică şi că a obţinut premii la Concursul Naţional „Iancule, crai luminat” de la Alba Iulia în 2002! şi apoi la Concursul Naţional „Carmen patriae” al Aşezământului cultural Ţara Bârsei!) te întrebi ce rost mai are traducerea în engleză.O profesoară de la o cunoscută universitate sibiană a realizat traducerile împreună cu studenţii şi i-a scris şi o prefaţă! Oare, pe ce criterii? Şi apoi ce o fi „dimineaţa serii”? Un poem inspirat, pare-se, de moto-ul din L. Blaga în care d-l inginer agronom face risipă de imagini şi vorbe. Mă întreb dacă păgubosul autor ar putea renunţa la poezie. I-o fi spus cineva adevărul? Pentru că de publicat, se poate publica orice. Chiar şi traducerea unui nonsens, The morning of the evening: Iată cum îşi omagiază el soţia:„Cunună vie, scut şi stemă/copiii, flori pe braţe creşti;/la viitor eşti arbore de vieţi/şi graţie, în glorie eternă...” De neclintit, poetul Apetroae! (*)
Comentariu , 27 Dec 2009 - "Despre Gheorghe Apetroae: "...o poezie barbiană care încifrează verticala creaţiei şi care reprezintă , totodată , şi o nouă modalitate de a scrie. Bine realizate sub raport stilistic, poemele lui Gheorghe Apetroae sunt străbătute de un autentic fior liric, fiind poeme de concept în care se observă dorinţa şi capacitatea scriitorului de a rezolva probleme profund filosofice ." Eugen Jitariuc, scriitor, director al revistei de cultură "Cenaclul de la Păltiniş".
revista 'arca'
RĂSPUNSUL REVISTEI LA DENUNŢ
Tue, January 26, 2010 8:58:20 AM
From: Revista ARCA Arad
Add to Contacts
To: g.apetroae@yahoo.com
________________________________________
dle gheorghe apetroae, regretam sincer supararea d-voastra. dar atunci cind scriem o carte, pe care o si publicam, dindu-i prin asta calitate de bun public, ea se supune, vrem nu vrem, judecatii si aprecierii publice. care pot fi favorabile sau dimpotriva. trebuie sa avem demnitatea de a le primi senin din moment ce am avut curajul sa o publicam. altfel promovam delictul de opinie. daca el s-ar aplica - cum se intimpla in dictaturi, sub cenzura - ar trebui condamnati toti cititorii care nu ne lauda cartile, in primul rind cei mai calificati: criticii literari. cu sinceritate, revista "arca'
GHEORGHE APETROAE-COMPLRTAREA DENUNŢULUI:
-Cine este acel critic literar calificat, care, în loc de exegeza poeziei, scrie, în articolul său abject, numai mârlănii??!!! . Personal , care am testarea şi girul de critic literar , acordat de însăşi Laurenţiu Ulici, Concursul de receptare critică a literaturii contemporane, ASTRA, Braşov, 1989 şi de juriul Concursului Naţional de Literatură Radu Selejan, 2002, prin premiul I, secţia Exegetică, ceea ce nu ştie şi nu are în cultura sa acest “critic” şi mă îndoiesc ca acest mârlan să aibă calificarea mea , mă îndreptăţeşte să afirm că semnatarul articolului din ARCA, Arad, după modul în care a tratat câteva din creaţiile mele , nu cunoaşte nici măcar alfabetul criticii literare. Acest aspect dovedeşte nivelul literal al acestei reviste. Cu respect, Gheorghe Apetroae, Sibiu.
Cu referire la aprecierile domnilor pseudoliteraţi de la revista ARCA Arad,asupra caietului de versuri biling intitulat "Dimineaţa serii / The Morning of the Evening" în pagina Contact 10-11-12- 07 dr: "...Nu nasc prietenii unde-i trufie; /Cei josnici sunt sortiţi mârlani să fie.../" ( Cartea meditaţiilor, Johann Wollfgang Goethe)" , Gheorghe Apetroae.
ALTE COMENTARII ŞI APRECIERI
gheorghe apetroae-eseistică
CARTEA.SIBIANĂ-Despre.Gheorghe.Apetroae.şi.Carmen.Negulei
Gheorghe Apetroae – inginer cu un doctorat în geobotanică, publicist neobosit şi poet– ne face surpriza unei noi apariţii editoriale, cu volumul de versuri Spirale în imagini/ Spirally Curved Images, scos în anul 2009, tot în ediţie bilingvă şi tot la Editura „Ade Print, Sibiu-Hermannstadt”, ca şi precedenta sa carte de versuri, despre care am scris în ziarul nostru, la timpul potrivit (Cartea sibiană / Gheorghe Apetroae – o antologie poetică, bilingvă, de autor – cronică la volumul: Gheorghe Apetroae, „Dimineaţa serii/ The Morning of the Evening”, Sibiu: Editura Ade Print, 2007 – în cotidianul sibian Tribuna, Sibiu, serie nouă, an. CXXIV, Nr. 5143, vineri, 11 ianuarie 2008, p. 13). Poetul repetă experienţa culturală cvasididactică precedentă, cu aceeaşi echipă: traducerea în limba engleză a poesiilor este girată de autoarea Introducerii, lector univ. dr. Clementina Mihăilescu, coordonatoarea grupelor de masterat în traductologie de la Facultatea de Arte şi Litere a Universităţii „Lucian Blaga”; tehnoredactor – Anca Apetroae, soţia poetului; coperta realizată de fiul prof. Daniel Apetroae. Splendid autoportret moral şi social pentru un poet cap de familie: volumul întreg este dedicat de autor soaţei sale, la 40 de ani de căsătorie, şi celor patru urmaşi.
Din cele 28 de poesii diafane, dublate în volum de corolarul lor englez, din atmosfera de calm neoparnasian şi străveche înţelepciune a visătoriei în mijlocul agitaţiei oamenilor, admonestaţi de poet cu tandreţea iubirii de semeni şi grijă pentru viitorime, desprindem câteva exemple pentru atmosfera cu care cea mai recentă carte de versuri a dlui. Gheorghe Apetroae îşi învăluie lectorii: „La tine, verdele în care zaci,/ parcă-i stropit cu sânziene;/ e spânzurat prin pomi şi vii:/ un tainic joc de raze-n gene...” (SÂNZIENE); „Cei cunoscuţi, în dreptul de laudă,/ lăsaţi-vă prezentul pentru început/ şi luaţi de model neînceputul;/ întoarcerea-i pedepsită pe rug...// Şi ca vulturii, zburând după glorie/ printre corbii atei, agramaţi,/ zările în care înoată misterele,/ ţineţi-le, sunt ale voastre, nu le-aruncaţi...// iar fluvii de umbre, pe stele-n petreceri/ ce curg pe albastre întinderi,/ ca erele apuse, cu iz de păcat,/ treceţi-le în partea cea dreaptă!...// cu lumina voastră le înveşmântaţi!...” (JUDECATA DREAPTĂ). Originea moldoveană a poetului, scrie în Introducere, transpare „în reflexele sale culturale, în discreta aplecare spre izvoarele românismului”: „Limba şi neamul,/ marea şi cerul –/ stau mărturii de safire/ Poporului român, Erou!” (MĂRTURII).
Carmen Negulei reapare în faţa concitadinilor sibieni, în cronica literară intitulată: Gnozisul axiologic al studiilor eminesciene «Archaeus» şi «anamneza în Sărmanul Dionis» elaborate de Carmen Negulei, publicată cu ceva vreme în urmă de Gh. Apetroae în revista de cultură „Interferenţe”,editată.de.primăria.municipiului.Fălticeni.
Sibiu-pe-Cibin,19.Răpciune.2009,mihai.posada
putinatatea simtirii cititorului determina, acestuia nereceptarea de principii axiologice şi de forme existentiale,iar.logica.îi.transpare.torsionata.10.10.2009.un.cititor.in.09.10.2009.23:33
COMENTARIU:
Domnule Apetroae,...profit de interacţiunea cu articolul din Tribuna pentru a afirma profunda admiraţie pentru urcuşul Dvoastră în viaţă, şi pentru performanţele Dvoastră, în varii domenii, ce par , diametral opuse: ştiinţe exacte, unde dovediţi competenţă şi eficienţă şi o altă latură a structurii Dvoastră,sunt.valenţele.spre.artă.şi.cultură.
Vă admir, pentru inspiraţia şi creaţia unor valoroase opere literare, ce vor dăinui şi prin care rămâneţi mereu.viu,o.zestre.de.suflet,dăruită.urmaşilor...
Vă admir , pentru rolul greu, de părinte a patru copii, pe care i–aţi format, educat, realizat!
Sunteţi.o.familie.de.intelectuali.distinşi,rafinaţi!
Pentru toate acestea, vă preţuiesc şi vă doresc viaţă lungă şi sănătate Dvoastră şi familiei dvoastră
Dr.Frum
un cititor: Dr. Frum Rusanda Voichiţa, medic primar pediatru şi homeopat,Sibiu in 11.11.2009 22:10
COMENTARIU:
Stimate.Domnule.inginer.dr.Gheorghe.Apetroae
Vă mulţumesc, cu recunoştinţă, pentru antologia poetică " Dimineaţa serii/ The Moring of the Evening...
Am.citit–o.şi.recitit–o.cu.multă.atenţie.şi.plăcere!
Vă mărturisesc , sincer, că versurile Dvs. mi–au înobilat sufletul! Ştiţi scoate, cu măiestrie cuvintele din starea lor şi le aduceţi în starea de graţie, îmbelşugându–ne inimile şi sufletele.
Arta Dvs. de a face cuvântul să sune cu mari vibraţii face ca cititorul să aibă trăiri sufleteşti care pun forţele interioare într–o nemaiîntâlnită mişcare ! Am prezentat versurile dvs. în cercul de lectură al ASTREI şi o să vă redau separat, dintre aprecieri, pe cele ale profesoarei de literatura română, doctor Laura.Sârbu.Gherghel.
Vă mărturisesc că ne–a impresionat puterea de sinteză ce vă caracterizează, o putere în perpetuă slujire.a.cuvântului.
Vă felicităm călduros, Dumnezeu să vă hărăzească ani mulţi, zile senine, rodnice , să puteţi scrie în continuare.asemenea.versuri.pentru.înnobilarea.sufletelor.noastre!..
Cu.toate.omagiile,prof.Ana.Năfrăniţă
Prof. Ana Năfrăniţă,exdirector, Liceul Pedagogic din Sibiu, cadrul universitar asociat, preşedinta Secţiei de Umanizare a ASTREI, Sibiu in 14.11.2009 02:10
COMENTARIU:
Poetul Gheorghe Apetroae în volumul de versuri" Dimineaţa serii, The Morning of the Evening" sintetizează surprinzător de multe vieţi ale Eului liric,muncite serios şi plătite cinstit în practica lui de demiurg al lumilor care, astăzi, s–au rupt între ele: ştiinţa, tehnica,culturologia,estetica,folclorul, copilăria în ciclurile vieţii, toate acestea în meditaţia unui filosof care îi duce înnainte pe Luminatorii neamului.nostru.românesc...
Prof.dr.Laura.Sîrbu.Gherghel,Sibiu,in.14.11.2009
COMENTARIU:
... Îl văd pe poetul Gheorghe Apetroae ca pe un dascăl, tipul de om enciclopedic, aşa cum i–am avut în generaţia noastră, care ne ia de mână pe noi, cititorii şi ne iniţiază în tainele Creaţiei universale. Într–o limbă din cristale, ca ecuaţiile ştiinţelor, ne transmite fiorul de a celebra Universul, reunindu–ne sfinţiţi iar , din tot ce a făcut secolul din noi. Este Poetul cu noi! ...Dă un dar de aur tezaur celorlalte limbi şi sunt fericită că a fost ajutat de o echipă desăvârşită pentru ca să reuşească. Mă refer la traducător, universitarul doctor Clementina Mihăilescu, la recenzorul cărţii, conf. univ. dr. Anca Sârghie , membă a Uniunii Sriitorilor din România şi la editura ADE PRINT.
Mulţumindu–i pentru cartea sa, miracol ce deschide porţi, pentru noi, blocate, îmi permit să–l invit în cercul literal al ASTREI... şi să–i oferim diploma noastră " România de Aur",oricând va binevoi să vină!.. Materialul este public şi îl deţine Secţia de Umanizare a ASTREI– preşedinte: prof. Ana Năfrăniţă
Profesor ANA NĂFRĂNIŢĂ, preşedinta Secţiunii de Umanizare ASTRA, Sibiu in 14.11.2009
Gheorghe.Apetroae–"Spirally.Curved.Images"
Gheorghe Apetroae, a complex personality with a master s degree in engineering, has transcended the disappointing objective reality without isolating himself from it. He has approached both poetry and journalism being permanently preoccupied with book launchings, literary circle meetings and other literary manifestations. Such preoccupations reflect a harmonious dovetailing between his lyrical.and.contentious.attitude...
Such poems reveal us the fact that Gheorghe Apetroae has carefully selected his topics and words which are capable to produce a strong echo, a special sonority meant to suggest an atmosfhere full of significance. His poetry expresses his existential visions, characterized by purity and profoundness...
C.M.in.14.11.2009
COMENTARIU ASTRA,Eveniment..editorial:
...de semnalat caietul bilingv(română /engleză) de versuri" Dimineaţa serii"–The Morning of the Evening" (Sibiu–Hermannstadt, editura "Ade Print"...semnat de Gheorghe Apetroae şi prefaţat de colaboratoarea noastră conf.univ. dr. Anca Sârghie de la Universitatea " Lucian Blaga" din Sibiu. ..reţin de la d–l Apetroae, aceste versuri, din finalul unei poezii("Gratitudine"):În gratitudine /mă aplec/ spre sânii tăi/ în mine–nrouraţi/ să sorb culorile amintirilor..."...,poetul le dedică mamei sale Ilinca.
Nicolae Stoie, redactor şef, Revista de cultură ASTRA, Braşov,serie nouă, nr.15(302),Anul III(XLII) in.14.11.2009
COMENTARIU:
Mă alătur invitaţiei Aniţei Năfrăniţă, corifeul nostru şi vă rog să veniţi ...să numărăm Porţile deschise de Dvs. după Seara blocărilor şi să vă gustăm Darul. Numai în poemul " De atunci", am numărat 25 matrici de universuri din care Dvs. aţi extras sau aţi obţinut starea lirică de pur har estetic, catharsis, pe care îl aveţi moştenire de la Aristotel. În Olimpul nostru , vă punem cu gustul inconfundabil de Gheorghe Apetroae în plus la "Miră–te dezmiră–te" al lui Blaga, la starea de ingenuitate metafizică a lui Arghezi ,la Plânsul apos din eter al lui Ion Barbu ş.c.l. Nu vrem să vă clasificăm şi să vă sintetizăm din hormonii altor poeţi...ci, pentru că ne–aţi revelat...Poezia, să vă mulţumim că nu ne extrageţi eul din hybrisuri ca pe o măsea nenorocită...L.S.G.
prof.dr.Laura.Sârbu.Gherghel.in.14.11.2009 - + ?
Cântece şi cântări sacre
Autor Cristescu Bogdan
March 3rd, 2010
Foloseşte lista de mai jos pentru a naviga şi pentru a găsi cântecul ce îl cauţi:
Cântece şi cântări către zeiţe
Cântece şi cântări către zei
Cântece şi cântări pentru direcţii şi elementele lumii
Cântece şi cântări pentru legătura sacră
Cântări ale nativilor americani
Cântece şi cântări pentru strămoşi
Afirmaţii şi cântece vindecătoare
Cântece de putere
Închinare: sacră sau profană? « Trezire Spirituală...cântecele bisericeşti catolice şi doar unul provenea dintr-un cântec popular secular şi în cazul lui se susţine că lumea seculară a furat melodia de la Biserică iar Luther nu a făcut decât să o recupere. ... read more
Poezii şi Eseuri, Gheorghe Apetroae
Nunteam cu toate acestea în balsam şi în irizări ,în preajma stolurilor de păsări libere în cântare, gătite parcă anume în linţolii policrome , de concertele încântătoare , ori hoinăream prin crângurile aprinse de cântecul filomelelor ...... De aceea , la Fălticeni, cerului lui demiurgic şi stelelor lui strălucitoare, sacre, îi stau deschise în chip sărbătoresc porţile veşniciei sale spirituale , pentru a recepta şi a se nutri numai de aici , de la Fălticeni cu spiritul ...Confesiuni... read more
Autorul: Gheorghe Apetroae | Data publicării: 31 December 2009 | 2:13 am
Muzică creștină « Marius Cruceru
ai dreptae, există confuzii pentru că în teologia protestantă ideea de spațiu sacru nue ste bine definită. Spațiu sacru, timp liturgic etc. Eu am scris ceva pe chestiune și sper să scot la iveală peste doi ani. ..... bine a zis:cantare duhovniceasca nu muzica crestina. Uita-te acum pe Resurse crestine unde artisti canta cantece,nu cantari;artisti duhovnicesti trebuia sa li se spuna . :) Necazul e ca prea multi se vor artisti,dar daca ii pui sa se roage … ... read more
Autorul: Marius David | Data publicării: 29 December 2009 | 8:13 pm
Comentarii la Cântarea Cântărilor « Ioan Sorin Usca
joi, 25 martie 2010
LITERATURA, ESEU, Semnificaţiile pietrei,GHEORGHE APETROAE
SEMNIFICAŢIILE PIETREI
de Gheorghe Apetroae
Eseu publicat în volumul “ Opera lui Radu Selejan în interpretări critice”,Editura Universităţii Lucian Blaga din Sibiu, 2007.
Parcurgând volumul de poezii al lui Radu Selejan, intitulat Cântece şi descântece de piatră , apărut în anul 1972, am constatat că poetul –inginer avea să fie predestinat spaţiilor ancestrale ale neamului românesc, laboratorul organic al genezei poporului roman, cu destin de legendă, în care teluricul inflamat de spiritul de statornicie al munţilor va decliva antropomorfic zăcămintele. Carpaţii sunt, deci, locul de geneză al românismului , iar poetul, ca inginer şi geolog, va mitiza acest topos al eternităţii şi al fertilităţii , ontic , şi-l va contura versificat, încă din primul ciclu al volumului său, intitulat Cântece de piatră :
Carpaţii urnesc soarele/ către marginile lumii,
Şi-I fac loc de popas / cerului ostenit de albastru.
(Omul care seamănă şi adună)
În aceeaşi viziune, de poveste, conturată de cântecele de piatră, acest spaţiu, cu tuşe panteistice, este umanizat prin apelul la strămoşi:
strămoşii coboară / din munşi / printer noi-
suflet de ţară / cu izvoare limpezi, afunde, / bogate /
crescute din rădăcini carpatine.( Basm).
Există la Radu Selejan crezul revelării entităţii neamului în statornicia locului:
şi fiecare am jurat- / sfânt / adevăr adevărat / (…)
Pământul din/ care-am răsărit- / credinţă şi / să-I fim
statornici, / să-l păzim/… ( Ţara).
Pentru că poetul a cercetat şi a identificat în compoziţia genetică perenă a neamului românesc, în spaţiul seminal ancestral, virtuţile străvechi ale pietrei- ca element constitutiv al munţilor, aceasta: piatra va deveni simbolul central al cărţii sale. Sugestia statorniciei ontice se conturează cronologic, începând cu cele patru poeme intitulate Dacice
, care conturează o viziune aureolată asupra Daciei, şi pe care o va exprima, fără emfază, cu fervoarea unei lucidităţi spontane, în vitralii de cântec, precum: Soarele s-a născut din munţii Orăştiei, / la Sarmisegetuza…( Dacica 1). Sau: Zamolxe / s-a risipit în fiecare./ Cenuşa din altare / s-a adunat în pietre / de alte începuturi/…/iar munţii şi-au împlântat / cu tărie / umbrele până dincolo de adânc,/ seminţe ale întâilor hotare (Dacica II). Sau: Drumurile lumii s-au risipit / prin munţi…/ În păduri/ a înfrunzit de-atâtea ori/ liniştea/ înveninată de săgeţile / noilor veniţi/…(Dacica III).
Şi încă: Transilvania, Moldova, Muntenia /…/hotarul dragostei / pentru pământul în care / ne dorm strămoşii/…/furtunile n-au fost în stare/ să adune/ şărâna pieirii în jurul inimilor. /… /şi viaţa a fost de veacuri/ mai puternică decât moartea/…(Dacica IV).
Poetul-inginer Radu Selejan, cu cunoştinţele sale de mineralogie, paleontologie, geodinamică –tectonică şi stratigrafie, putea, îndreptăţit, să susţină că: Pământul acesta ne ştie/ de la naşterea începutului (Credinţa).
În istoria sa existenţial-ancestrală, românului îi va reverbera mereu frământata istorie, strămoşească, iar figura sa este expresiv conturată în poemul Baladă , în imaginea unui ,, Ion bătut de soartă ,, ,cel care:
a cioplit din munţi o poartă/şi pe frunţile de zare
a crestat cu slovă mare:/,, străbătut-am lanţ de zodii,
drum pustiu, drum fără rodii, / între unde şi neunde,
între când şi între dacă, /…/ Îngropând cer peste cer
altoind crug după crug / cu brăzdarul de la plug.
În ciclul al doilea al volumului, intitulat Descântice de piatră, care cuprinde 49 de poeme, Radu Selejan menţine acelaşi simbol central: piatra , dar semnificaţiile sunt mai diverse, sugerând dramatismul existenţial. Bunăoară :
După vrere şi soroc
Piatra s-a cioplit pe sine
luând chip de nenoroc (Descântul 13).
Universul , ontologic este un leagăn al durerii: Adunate-n bob de piatră/ lumea plânge (Descântul 20).
Sursa durerii ar putea fi spargerea unităţii iniţiale a lumii: ori a spaţiului românesc , acum căzut, vremelnic, o pradă între lumea/ adunată-n bob de piatră/ şi un cearcăne de fulger/ răsfirat pe umbra lunii/ ca un blestemat altar…(Descântul 20).
Este o geneză concepută şi expusă de poet, parcă prea dramatic, ca un antropomorfism al naţiunii, dar şi al nesiguranţei ontice:
Pe ascuns, ca o ispită,/dintele muşcă din os.
Umbra-n două se despică./ din risipă în risipă
Rătăcitul prin viaţă
Soarbe flămânzit din ceaţă (Descântul 3).
Eul poetic , înconjurat acum de incertitudini şi angoasat, cu reverberaţii, uneori, apocaliptice pentru neamul său cel atât de mult iubit de el, se va retrage într-un spaţiu damnat, sepulcral : Bat cărarea-n miezul nopţii,/ cucuveaua strigă hoţii/ mă opresc pe-o margină/ajunsă paragină…(Descântul 4). Sau îşi va releva , dantesc, o vădită pierdere a încrederii în ideologia politică a unui partid unic, guelfic, menit a conduce destinul neamului în făgăduinţele ideologice ale acestuia, constatate a nu fi decât gratuităţi, şi care- dacă în Cântece de piatră acele ziceri, de multe ori îl înflăcărau- acum ajunse doar vorbe goale, aproape că-l înspăimântă pe scriitor.
El va gândi cum să-şi atenţioneze neamul de o atingere malefică.
Va striga imprecativ, dar, poetul în unul din descântece: Dealu-I sec,/umbre-l petrec,/ iarba-I înflorită-n foame,/ urlă fiara, lungă-I gheara (Descântul 6).
Iar trădarea neamului , prin jurământul fals al acelor care-I conduc destinul, va fi înfierată de poet în versurile altui descântec:
Undeva , un jurământ/s-a scurs cu neaua-n pământ
Râul curge-nspre izvoare/ schilod şi flămând de mare.
Ochiul jurământului, / parastas la făgădău (Descântul 7).
Nimic nu îi este indiferent unui fiu bun, iubitor de neam, aşa cum se va dovedi Radu Selejan. Se va confesa,dar, elegiac şi aproape nestăpânit de o maternitate a dorului, surprisă în descântec:
Dragostea adâncului,/bate-n pieptul pruncului
Când o lacrimă de mamă/ înroşeşte o năframă.
Murmurul de rugăciune/ se preschimbă în tăciune
Umbre ard la foc de vatră,/ dor de mamă/ ros de piatră
Se-nfăşoară-n jar de brumă. ( Descântul 8).
Poetul, este cuprins de amărăciune, de încredere, de lipsa unei viziuni clare, imediate, de reabilitare a condiţiei neamului românesc, în antiteză cu acei mari bărbaţi, goruni ai istoriei neamului, care purtau cununile de laur ale neamului şi erau glorificaţi de poet în ,, Cântecele de piatră,, din primul ciclu al volumului, cum ar fi : Zalmoxe, Burebiste, Decebal şi alţi mari bărbaţi, precum Muşatinii,Basarabii, Menumoruţii, cei care au izbit în porţile/ lumii, /În porţile veacurilor,/ altoind lumina/ pe trunchiul nemuritor/ al străbunilor daci ( Fiecare căpătâi de drum).
Starea de descânt devine un sens, o normă existenţială:
În cenuşa de gorun/pribeagul caută zvon…
Şi-nvelit în piatră seacă/taie brazde şi adună/grindină/…/Plugu-I vânăt,/ bou-I ciung…(Descântul 10).
Viitorul strălucit al neamului, mereu gândit ca posibil şi aşteptat de către poetul născut şi crescut la Brad, în nobleţea spiritului ţinuturilor dacice aurifere, poetul nu-l mai întrevedea acum, motiv pentru care se va exprima resemnat:
Despletit în rădăcină,/focul rumegă tulpină.
Fusul , învelit ăn lut,/ se trudeşte/ şi din fire de lumină
Strop de rouă putrezeşte-n /floarea creşte răsturnată. (Descântul 15.
Poetul va avea, fără a apela la Fortuna şi fără recluziuni în fatum, premoniţia prelungirii stării malefice a neamului său, a zodiei peştelui, pe care poporul roman a va tranzita cosmic, în care alunecase şi se zvârgolea, iar acest crez, ce îl va releva enigmatic, ca descântec ancestral, în versuri, unele de formulă blagiană:
Pântecele se dospeşte/fugind de zodia peşte.
Ţărmul Marelui se-ntoarnă/către un izvor de toamnă
şi-o pădure se adună/ într-un strop de mătrăgună. (Descântul 17).
Destinul de legendă al neamului românesc în lume, cu istorie şi tradiţiile sale milenare, nu trebuie abandonat (cum lesne s-ar întrezări), ci apărat cu sfinţenie, va gândi mereu poetul, chiar dacă:
A crescut fulgerul trup/ şi pornit din ochi de nor,
fulgeru-a făcut omor./ Şi în loc de întrupare/ s-a-mplinit
în nehotare/ unde dorul s-a fost dus/pe drum strâmb ,pe drum ascuns.(Descântul 24).
Printre numeroşii exegeţi ai operei lui Radu Selejan, Miron R. Paraschivescu, în Prefaţă tardivă la Descântece de piatră , menţionează faptul că, în acest al doilea volum, Radu Selejan ,, încearcă o altă modalitate de expresie decât cea dintâi, fără să-şi trădeze însă nici timbrul, nici orientarea lirică modernă (…). Poezia lui Radu Selejan descinde din spiritual liricii lui Blaga…,, va accentua M.R.Paraschivescu şi va releva “ pecetea unei constelaţii sufleteşti commune…” cu a poetului Victor Nistea, recunoscută în placheta sa intitulată Păstorul pietrelor : “ Unul păstoreşte pietre, altul le descântă, dar şi unul şi altul îşi caută material-n care-şi clădesc visările şi versul, într-un sentiment al gravităţii şi al trăiniciei, în vrerea de a dura…”, continua prefaţatorul.
***** Eseul "Semnificaţiile pietrei" se constituie parte din calupul de trei eseuri prezentate de Gheorghe Apetroae la Concursul Naţional de Literatură - Poezie şi Exegetică - Radu Selejan , anul 2003, pentru care a fost distins , de către juriul concursului, cu premiul I , pentru exegeză literară.
de Gheorghe Apetroae
Eseu publicat în volumul “ Opera lui Radu Selejan în interpretări critice”,Editura Universităţii Lucian Blaga din Sibiu, 2007.
Parcurgând volumul de poezii al lui Radu Selejan, intitulat Cântece şi descântece de piatră , apărut în anul 1972, am constatat că poetul –inginer avea să fie predestinat spaţiilor ancestrale ale neamului românesc, laboratorul organic al genezei poporului roman, cu destin de legendă, în care teluricul inflamat de spiritul de statornicie al munţilor va decliva antropomorfic zăcămintele. Carpaţii sunt, deci, locul de geneză al românismului , iar poetul, ca inginer şi geolog, va mitiza acest topos al eternităţii şi al fertilităţii , ontic , şi-l va contura versificat, încă din primul ciclu al volumului său, intitulat Cântece de piatră :
Carpaţii urnesc soarele/ către marginile lumii,
Şi-I fac loc de popas / cerului ostenit de albastru.
(Omul care seamănă şi adună)
În aceeaşi viziune, de poveste, conturată de cântecele de piatră, acest spaţiu, cu tuşe panteistice, este umanizat prin apelul la strămoşi:
strămoşii coboară / din munşi / printer noi-
suflet de ţară / cu izvoare limpezi, afunde, / bogate /
crescute din rădăcini carpatine.( Basm).
Există la Radu Selejan crezul revelării entităţii neamului în statornicia locului:
şi fiecare am jurat- / sfânt / adevăr adevărat / (…)
Pământul din/ care-am răsărit- / credinţă şi / să-I fim
statornici, / să-l păzim/… ( Ţara).
Pentru că poetul a cercetat şi a identificat în compoziţia genetică perenă a neamului românesc, în spaţiul seminal ancestral, virtuţile străvechi ale pietrei- ca element constitutiv al munţilor, aceasta: piatra va deveni simbolul central al cărţii sale. Sugestia statorniciei ontice se conturează cronologic, începând cu cele patru poeme intitulate Dacice
, care conturează o viziune aureolată asupra Daciei, şi pe care o va exprima, fără emfază, cu fervoarea unei lucidităţi spontane, în vitralii de cântec, precum: Soarele s-a născut din munţii Orăştiei, / la Sarmisegetuza…( Dacica 1). Sau: Zamolxe / s-a risipit în fiecare./ Cenuşa din altare / s-a adunat în pietre / de alte începuturi/…/iar munţii şi-au împlântat / cu tărie / umbrele până dincolo de adânc,/ seminţe ale întâilor hotare (Dacica II). Sau: Drumurile lumii s-au risipit / prin munţi…/ În păduri/ a înfrunzit de-atâtea ori/ liniştea/ înveninată de săgeţile / noilor veniţi/…(Dacica III).
Şi încă: Transilvania, Moldova, Muntenia /…/hotarul dragostei / pentru pământul în care / ne dorm strămoşii/…/furtunile n-au fost în stare/ să adune/ şărâna pieirii în jurul inimilor. /… /şi viaţa a fost de veacuri/ mai puternică decât moartea/…(Dacica IV).
Poetul-inginer Radu Selejan, cu cunoştinţele sale de mineralogie, paleontologie, geodinamică –tectonică şi stratigrafie, putea, îndreptăţit, să susţină că: Pământul acesta ne ştie/ de la naşterea începutului (Credinţa).
În istoria sa existenţial-ancestrală, românului îi va reverbera mereu frământata istorie, strămoşească, iar figura sa este expresiv conturată în poemul Baladă , în imaginea unui ,, Ion bătut de soartă ,, ,cel care:
a cioplit din munţi o poartă/şi pe frunţile de zare
a crestat cu slovă mare:/,, străbătut-am lanţ de zodii,
drum pustiu, drum fără rodii, / între unde şi neunde,
între când şi între dacă, /…/ Îngropând cer peste cer
altoind crug după crug / cu brăzdarul de la plug.
În ciclul al doilea al volumului, intitulat Descântice de piatră, care cuprinde 49 de poeme, Radu Selejan menţine acelaşi simbol central: piatra , dar semnificaţiile sunt mai diverse, sugerând dramatismul existenţial. Bunăoară :
După vrere şi soroc
Piatra s-a cioplit pe sine
luând chip de nenoroc (Descântul 13).
Universul , ontologic este un leagăn al durerii: Adunate-n bob de piatră/ lumea plânge (Descântul 20).
Sursa durerii ar putea fi spargerea unităţii iniţiale a lumii: ori a spaţiului românesc , acum căzut, vremelnic, o pradă între lumea/ adunată-n bob de piatră/ şi un cearcăne de fulger/ răsfirat pe umbra lunii/ ca un blestemat altar…(Descântul 20).
Este o geneză concepută şi expusă de poet, parcă prea dramatic, ca un antropomorfism al naţiunii, dar şi al nesiguranţei ontice:
Pe ascuns, ca o ispită,/dintele muşcă din os.
Umbra-n două se despică./ din risipă în risipă
Rătăcitul prin viaţă
Soarbe flămânzit din ceaţă (Descântul 3).
Eul poetic , înconjurat acum de incertitudini şi angoasat, cu reverberaţii, uneori, apocaliptice pentru neamul său cel atât de mult iubit de el, se va retrage într-un spaţiu damnat, sepulcral : Bat cărarea-n miezul nopţii,/ cucuveaua strigă hoţii/ mă opresc pe-o margină/ajunsă paragină…(Descântul 4). Sau îşi va releva , dantesc, o vădită pierdere a încrederii în ideologia politică a unui partid unic, guelfic, menit a conduce destinul neamului în făgăduinţele ideologice ale acestuia, constatate a nu fi decât gratuităţi, şi care- dacă în Cântece de piatră acele ziceri, de multe ori îl înflăcărau- acum ajunse doar vorbe goale, aproape că-l înspăimântă pe scriitor.
El va gândi cum să-şi atenţioneze neamul de o atingere malefică.
Va striga imprecativ, dar, poetul în unul din descântece: Dealu-I sec,/umbre-l petrec,/ iarba-I înflorită-n foame,/ urlă fiara, lungă-I gheara (Descântul 6).
Iar trădarea neamului , prin jurământul fals al acelor care-I conduc destinul, va fi înfierată de poet în versurile altui descântec:
Undeva , un jurământ/s-a scurs cu neaua-n pământ
Râul curge-nspre izvoare/ schilod şi flămând de mare.
Ochiul jurământului, / parastas la făgădău (Descântul 7).
Nimic nu îi este indiferent unui fiu bun, iubitor de neam, aşa cum se va dovedi Radu Selejan. Se va confesa,dar, elegiac şi aproape nestăpânit de o maternitate a dorului, surprisă în descântec:
Dragostea adâncului,/bate-n pieptul pruncului
Când o lacrimă de mamă/ înroşeşte o năframă.
Murmurul de rugăciune/ se preschimbă în tăciune
Umbre ard la foc de vatră,/ dor de mamă/ ros de piatră
Se-nfăşoară-n jar de brumă. ( Descântul 8).
Poetul, este cuprins de amărăciune, de încredere, de lipsa unei viziuni clare, imediate, de reabilitare a condiţiei neamului românesc, în antiteză cu acei mari bărbaţi, goruni ai istoriei neamului, care purtau cununile de laur ale neamului şi erau glorificaţi de poet în ,, Cântecele de piatră,, din primul ciclu al volumului, cum ar fi : Zalmoxe, Burebiste, Decebal şi alţi mari bărbaţi, precum Muşatinii,Basarabii, Menumoruţii, cei care au izbit în porţile/ lumii, /În porţile veacurilor,/ altoind lumina/ pe trunchiul nemuritor/ al străbunilor daci ( Fiecare căpătâi de drum).
Starea de descânt devine un sens, o normă existenţială:
În cenuşa de gorun/pribeagul caută zvon…
Şi-nvelit în piatră seacă/taie brazde şi adună/grindină/…/Plugu-I vânăt,/ bou-I ciung…(Descântul 10).
Viitorul strălucit al neamului, mereu gândit ca posibil şi aşteptat de către poetul născut şi crescut la Brad, în nobleţea spiritului ţinuturilor dacice aurifere, poetul nu-l mai întrevedea acum, motiv pentru care se va exprima resemnat:
Despletit în rădăcină,/focul rumegă tulpină.
Fusul , învelit ăn lut,/ se trudeşte/ şi din fire de lumină
Strop de rouă putrezeşte-n /floarea creşte răsturnată. (Descântul 15.
Poetul va avea, fără a apela la Fortuna şi fără recluziuni în fatum, premoniţia prelungirii stării malefice a neamului său, a zodiei peştelui, pe care poporul roman a va tranzita cosmic, în care alunecase şi se zvârgolea, iar acest crez, ce îl va releva enigmatic, ca descântec ancestral, în versuri, unele de formulă blagiană:
Pântecele se dospeşte/fugind de zodia peşte.
Ţărmul Marelui se-ntoarnă/către un izvor de toamnă
şi-o pădure se adună/ într-un strop de mătrăgună. (Descântul 17).
Destinul de legendă al neamului românesc în lume, cu istorie şi tradiţiile sale milenare, nu trebuie abandonat (cum lesne s-ar întrezări), ci apărat cu sfinţenie, va gândi mereu poetul, chiar dacă:
A crescut fulgerul trup/ şi pornit din ochi de nor,
fulgeru-a făcut omor./ Şi în loc de întrupare/ s-a-mplinit
în nehotare/ unde dorul s-a fost dus/pe drum strâmb ,pe drum ascuns.(Descântul 24).
Printre numeroşii exegeţi ai operei lui Radu Selejan, Miron R. Paraschivescu, în Prefaţă tardivă la Descântece de piatră , menţionează faptul că, în acest al doilea volum, Radu Selejan ,, încearcă o altă modalitate de expresie decât cea dintâi, fără să-şi trădeze însă nici timbrul, nici orientarea lirică modernă (…). Poezia lui Radu Selejan descinde din spiritual liricii lui Blaga…,, va accentua M.R.Paraschivescu şi va releva “ pecetea unei constelaţii sufleteşti commune…” cu a poetului Victor Nistea, recunoscută în placheta sa intitulată Păstorul pietrelor : “ Unul păstoreşte pietre, altul le descântă, dar şi unul şi altul îşi caută material-n care-şi clădesc visările şi versul, într-un sentiment al gravităţii şi al trăiniciei, în vrerea de a dura…”, continua prefaţatorul.
***** Eseul "Semnificaţiile pietrei" se constituie parte din calupul de trei eseuri prezentate de Gheorghe Apetroae la Concursul Naţional de Literatură - Poezie şi Exegetică - Radu Selejan , anul 2003, pentru care a fost distins , de către juriul concursului, cu premiul I , pentru exegeză literară.
LITERATURA,Lunae dies, volumul "DEPĂŞIREA TRECERII", Ciclul "FOAMEA DE UNUL", 2000, LUNAE DIES, Gheorghe Apetroae
LUNAE DIES
La nunta din amurg
alegi mireasă Luna;
cu lauri de raze
fruntea-i cuprinzi;
pe bolţi o-ncoronezi
în locul tău, stăpână,
azurul viu al nopţii
de umbre să-l desprinzi …
Pe drum o-mbrăţişezi
cu ceruri înflorite,
la stăvilarul zilei
buzele-i săruţi
şi, mire-al zorilor
regine, îndrăgite,
petreci, în Lunae dies,
iubit de nevăzuţi …
Luceafărul, ce-l porţi
pe crugul tău, de pază,
urmează regina
tainele să-i curme …
Ea, imperială,
l-aruncă-n mări de raze
să-l treacă fără timp,
pe locuri fără urme …
Tu ţii la el, din hău
pe faţă-l luminezi.
O, Lună, vrei în mit
straja să-ţi dispară?
Nu încerca să curmi
luceferilor vieţi,
cât razele îşi sorb
din amfora stelară …
De când răsari şi râzi
în dezmierdări de soare
ai soare în priviri,
eşti plină de visare,
iar pleoapele-ţi închizi
în tremurul de gene
al blândului Luceafăr
din revărsarea serii …
Tu, Soare, jar de glorii
cu sceptrul de lumină,
împarţi la lumea ta
lucire, libertate;
apune-l pe Luceafăr! …
mireasa să-ţi rămână
oglindă bolţii reci,
crăiasă peste noapte …
Dar el sloboade zorii –
tezaure de gene –
aprinde seninul
pe mările de ceaţă,
fură nemărginirii
cununile de stele
şi Luna din crepuscul
cu noua dimineaţă …
………………………………..
Nu totul, de pe cerul
la nunta cui petreci,
se trece-n astre vii,
oneste în lucire,
când plin e universul
de existenţe reci
pe a căror faţă sori
aruncă strălucire …
Poezii şi eseuri „Despre ne-nceput”, Editura Hermann , 1992
Revista „Luceafărul” nr. 36, anul 1988
La nunta din amurg
alegi mireasă Luna;
cu lauri de raze
fruntea-i cuprinzi;
pe bolţi o-ncoronezi
în locul tău, stăpână,
azurul viu al nopţii
de umbre să-l desprinzi …
Pe drum o-mbrăţişezi
cu ceruri înflorite,
la stăvilarul zilei
buzele-i săruţi
şi, mire-al zorilor
regine, îndrăgite,
petreci, în Lunae dies,
iubit de nevăzuţi …
Luceafărul, ce-l porţi
pe crugul tău, de pază,
urmează regina
tainele să-i curme …
Ea, imperială,
l-aruncă-n mări de raze
să-l treacă fără timp,
pe locuri fără urme …
Tu ţii la el, din hău
pe faţă-l luminezi.
O, Lună, vrei în mit
straja să-ţi dispară?
Nu încerca să curmi
luceferilor vieţi,
cât razele îşi sorb
din amfora stelară …
De când răsari şi râzi
în dezmierdări de soare
ai soare în priviri,
eşti plină de visare,
iar pleoapele-ţi închizi
în tremurul de gene
al blândului Luceafăr
din revărsarea serii …
Tu, Soare, jar de glorii
cu sceptrul de lumină,
împarţi la lumea ta
lucire, libertate;
apune-l pe Luceafăr! …
mireasa să-ţi rămână
oglindă bolţii reci,
crăiasă peste noapte …
Dar el sloboade zorii –
tezaure de gene –
aprinde seninul
pe mările de ceaţă,
fură nemărginirii
cununile de stele
şi Luna din crepuscul
cu noua dimineaţă …
………………………………..
Nu totul, de pe cerul
la nunta cui petreci,
se trece-n astre vii,
oneste în lucire,
când plin e universul
de existenţe reci
pe a căror faţă sori
aruncă strălucire …
Poezii şi eseuri „Despre ne-nceput”, Editura Hermann , 1992
Revista „Luceafărul” nr. 36, anul 1988
sâmbătă, 20 martie 2010
LITERATURA," De unde-i el ..."CÂNTECUL LUI CRISTOFOR
LITERATURA,TRANSFIGURĂRI,
GHEORGHE APETROAE ¤ CÂNTECUL LUI CRISTOFOR
De unde-i el?..E fiu de Albisola,
ţinut sub cer azur, de-ntinderi portocale…
cândva, trecând pe străzi,
la Boliasco,
se prezenta cu ” prinţul de Chiavara”,
unui ţinut italic, pururea în soare...
Mulţi îl ştiau că e de neam regal,
urmaş ales al regelui din Quinto !..
Chiar şi Savona şi-l dorea al ei !...
Îi declara pretura, viţa princiară...
Deşi,unii ziceau că l-au văzut copil,
trăgând de sfârcul unei bone
din Pindello !?..
Dar el, ajuns, în ani,
de Eldorado, rege,
n-avu a recunoaşte-alt paradis
decât Genova , însorind,
în valuri, miile de vele,
acolo unde adăstau, cum călătoare stele,
galere mari înalte, lunge caravele,
de unde-i tatăl său,
Domenico Columbo....
De-acolo el scruta cu mintea-i ageră,
în nesfârşiri, cuprinsul,
copilul Crist....,atras de cântecele mării
în vocile sirene ,
de sacre cântătoare păsări ,
cum valurile de albastru şi smarald
purtând în glasul lor pe prinţ
într-un balet de vis ,pe-al mării vals,
loveau ritmat rivere-n ţărmuri egeene…
Îl fericeau acum pe prinţ cărările ,
din ne-nceput, de mult dorite
pe larguri, spre Levant !...
GHEORGHE APETROAE ¤ CÂNTECUL LUI CRISTOFOR
CALEA SPRE LEVANT
În braţe cu spyrei şi kerrii,
de vise – adânci purtat,
porni în zori pe mare prinţul,
spre Levant…
spre-acolo, mari corăbii ,
călărind pe valurile zării,
cum stelele azura boltă,
un drum egeic deschideau !...
Era mânat de crezul în iubirea
unei noi Veneţii,
lăsând Genovei
dorul de lagună
şi-un soare arzător, italic,
ce răscolea în ţărmuri
pelagicul nisip, cântând
închis în scoica vieţii...
El, Cristofor, de Quinto, prinţ
un tânăr doge marinar
de cel mai mare rang,
călătorea pe zarea diademă ,
cântând nefericirea-i,
luntrei genoveze!…
O gondolă îi adâncea magia
în al Egeei val, pe larg...
Absenţa fragedei Felippa,
o tânără prinţesă, balerină
cu chip de crin şi-angelic trup,
în simetrii divine,
ce îl cuprinse atunci, i-o cântă
cu glasu-i orfic , marea
şi chinul cel şoptit l-ascultă
cu o credinţă vie , cerul,
în fiecare dans de val smaragd
ce luntrea i-l rupea din gând,
purtând prinţul îndrăgostit
spre cheiul din Levant...
GHEORGHE APETROAE ¤ CÂNTECUL LUI CRISTOFOR
DE A-I FI MIR DE ROZĂ…
De-ai fi mir de roză
smaraldă
şi petală de crizantemă
albastră ,
rouă înmiresmată ,
din genele cerului,
razele-i de vrajă,
lacrimi să i le prelingi,
obrajii să-i atingi,
briză blândă ,
în cu-vânt, prinţesă ,
să-l îmbeţi şi inspiri,
din vis să-l trezeşti,
să-l îmbălsămezi,
asemenea zeiţei în Olimp,
narcisa din Cypru,
ţi-ar creşte lumină-n
săruturi pe irişi,
dansul de flăcări stibinice
din rugul celest,
în ametiste curate,
ochii tăi, în luciri…
De-ai fi lacrimă de crin
din cununa prinţului
pe frunte-i prelinsă,
în angelice priviri,
de pe zări azure,să-i curgi
un râu între pleoape,
zăpezile albastre
din cerul lui şi al tău,
în simţiri s-or topi….
În balet cu alese cu-vinte,
alţi crini de-i rupi
el ţi-i va culege
şi aşeza o cunună,
diademă pe frunte,
să-ţi aducă lesne aminte
de un spectacol cu stele,
cu alţi prinţi,în amor,
acum ai tăcerii,
ştiind să-i dansezi ,
să încânţi un alt actor
cu ochii zeiţei,
o înmiresmată roză,
cu harfa-i heladă,
în acorduri de dor !..
GHEORGHE APETROAE ¤ CÂNTECUL LUI CRISTOFOR
VISUL PRINCIAR
Urca pe scările de-abis
din port, spre cerul Levantin
El, prinţul Cristofor, grăbit…
şi Luna îi curta solia …
Cu aripile-i brune, largi,
îl însoţea, în dans,Lilith,
şi-l îndrăgea Ursita…
în jur , îmbălsămau livezi
de stele...şi în al lor absint
plutea trecutul fericit de rodii…
El, troienit de urnele-nfloririi,
privea înspre faleza -naltă,
de Eros prins şi chinuit
pe-aleea însorită, princiară...
vegheau curteni, palatul
mistuit acum de-amorul
celuia ajuns curând aici,
în turn ,învăluit
de dorul levantin al mării...
Dormeau cu prinţu-n zori
castelul din Levant,
pe stei cuprinsul nins de roze
în aurite salbe
şi-n flăcări de dezmierd,
sihastre, cumpenile zării -
columbe-n zbor, sub axinite neguri…
Iar şoapta fiecărui val
re-deschidea portalul
luminii de trezie princiară,
irizând,sonore valuri,
cărările albastre mării…
Hălăduia aici , cu demonii
de braţ şi o cadână stea
ce în zăpezi de insomnii,
pe zări , castelul îl cuprinse
şi-aleele de maci, de crini
în plânsetul cinabrelor havuze…
Palatul princiar veghea nocturn
pe Sfinxul cel atât de ostenit
în port, de relele lui fapte…
cum şi pe prinţul care-abia ajuns,
dormea în turnul de cristal
şi-al cărui vis de-ales cu-vânt
un sunet liniştii,l-ar vrea adus
lângă Felippa….. din Azore,
prinţesa lui, o stea dorită-n cer,
de el,şi visul lui
i-l întrerup cocoşii levantini,
în cântecul de dimineaţă!….
GHEORGHE APETROAE ¤ CÂNTECUL LUI CRISTOFOR
SĂ NU ÎNTÂRZII
Voi raze vii , un mit etern
al vieţi-mi rătăcită-n astre,
şi sunet, liniştii, căzut
ninsori rebele, peste Sfinx,
cuprins vâltorilor albastre,
de ce-mi zoriţi de moarte ,paşii
şi-n înfloriri stelare, graiul?!…
Abateţi-mi durerile şi anii,
muşcând din mine,în risipă
cum viermii cei hapsini -
sfârşitul meu, al lor, alaiul!..
Eu, singur, prinţul pregătit
să plec cu voi pe-o altă cale,
l-al pasărei de noapte ţipăt
sinistru,prinsă -n uragane ,
să mă revezi, în turn, te chem …
Vin-o prinţesa mea din cer,
Felippa, duh al liniştilor mele:
cu-vânt, de zări îndrăgostit,
de mari zăpezi andaluzite,
cu steaua mea,din zori robite…
Un colier cu fir de ametist
de al tău gât, ales cu-vânt
să-l prind, o flacără revin…
să nu-ntârzii dezgheţul lunii,
când cerul e un dans,
în doi …
că-n plânsul tău de mângâieri ,
ascunşi , sub voalul fericirii
în amândoi, simţiri adânci
plecate sunt, de mult trecute
pe văi adânci, necunoscute!...
GHEORGHE APETROAE ¤ CÂNTECUL LUI CRISTOFOR
DE CE NU VII, FELIPPA ?
Să cochetez cu-al tău cu-vânt,
din ziuă mă cobor cu-amurgul
prin haosul melodic trec
în glas de filomelă, sfânt,
lovind cu biciul magului
în struna harpei,al tău cerc
îl rup, o-nnod şi iar dansez
mânat pe cer, de zeul tău,
să–mi numeri stelele căzute…
un pustnic, în metanii , rugi ,
sortit să fulger unul singur,
mă trec bărbatul, sihăstrind
pe mări,pe un cernit crepuscul,
de-amor învins, de albăstrimi
cel desbrăcat de viaţă, blând,
gonind pe văi de cer,un înger,
să mor un prinţ îndrăgostit !?...
De ce nu te grăbeşti să-mi fii
pe calea-mi de ursită, crinul
de drag, să înflorească iar,
zeiţei, în cuvânt, Felippa? …
simţiri,să ţi le-alint în gene
şi să le cresc, vară-nsorită
Nu ştii c-aproape mi-i pe val,
sfârşitul, în balet cu gândul ?...
E vremea de-nţeles, lipsită…,
să nu-ntârzii pe zări ,sosirea;
mi se zideşte-n stâncă rugul,
în corurile de adâncuri…
şi drumul înspre moarte-l ţin…
Nu ştii că torţa-ncinerării ,
ce-i steaua mea, căzută zării,
din zori,e-n plâns de albăstrimi
şi umbra-n dansul tău, cu-vântul?…
GHEORGHE APETROAE ¤ CÂNTECUL LUI CRISTOFOR
ZĂCEA ÎN FIORI
Era un tânăr prinţ ce abătut din larg
de-o neagră ne-nţeleasă despărţire,
pătruns în chip şi fire de simţire,
un genovez bogat, de nobil neam
în portul înfloritului Levant , o stea...
pe mări purtată-n luntrea princiară,
El, Cristofor,de gândul la Felippa,
era răpus şi zarea-i lăcrima iubirea…
Castelu-n marmoră se oglindea pe larg
în volburata, nesfârşită-n vise, mare,
iar el zăcea-n fiori ,livid pe-alcovul alb,
cu-obrajii subţi şi alintaţi de Lună…
înconjurat de sfetnici ce îl răsfăţau...
din ochii lor, nu îl scăpau… umblau
înduioşaţi, de tânărul acum bolnav,
răpus de vântul vitregiei princiare...
La capul lui se trec în nesfârşite rugi,
de veghe, ei, petrec, slujindu-l ,fiecare
cu rânduirea-n seri târzii şi-n nopţi,
în lăcrimări de pleoape siderale ,
ca gândul trist al prinţului, s-abată!…
pe rând, de moartea-n căutarea lui îl dezlegau ,
târcoala ei, sfidând-o ne-ncetat,
prin faţa lui,trecând,cu-o nouă aplecare!..
Dar prinţul conversa celest , dansa
cu-n vers de ultime cu-vinte grele de eres,
cu ziua ce-i pierea sub obosite gene
pe moalele alcov, fiori în raze-gemă,
o victimă , neliniştea-i creştea...
Pe Lebăda în dansul constelar,
Felippa, el o vrea, în agonii o cheamă...
Venit din Genova, pe Egeeana mare,
se zvârgolea în turn, strivit de amintiri,
el, prinţul muribund, în marele Levant...
GHEORGHE APETROAE ¤ CÂNTECUL LUI CRISTOFOR
ÎN CĂUTAREA IUBITULUI
Dar iată că din spaţiile de azur
pe lungi cărări de vise mari ,adânci,
de prinţ , în larg, deschise,
din ascunzişuri madeire,
cu zborul ei senin ,
la o îndepărtată rugă,
valsa o lebădă în rătăciri
purtată spre Levant,
o gracia Felippa…
chemarea stinsă-a prinţului,
iubirea ei,era o ultimă dorinţă…
Nelinişte-i zvonea , pe rând,
Azorele şi ritmul unui dans
din valurile mării,
prinţesei, căutarea…
Din Porto Santo,
pe prinţ,spre-a-l revedea,
Felippa lin plutea,
pe marea balerină,
Ofelie norvegă,
învăluind faleza,
precum un nor pe liniştea
apusului de peste ape-
şi prinţului, cu-vintele-i
descoperea...În a le stăpâni,
îi asculta chemarea !..
Pe-aceleaşi mări, prinţesa
de- Azore, lumina în zori
fugea spre el, angelică,valsa,
cu ochii ageri, zările -i
ştiind , i le scruta
şi-aprinsă, precum Luna-n căutăre,
cu aripile largi de zbor
cu- obraji de înger blond
şi buze rozasii,
de nobile obârşii ,
călătorea cu stelele-n magii...
…şi valuri de topaze
trupu-i mlădia,în dansul ei ştiut
de larguri!...
GHEORGHE APETROAE ¤ CÂNTECUL LUI CRISTOFOR
SOSIREA FELIPPEI
Ajunsă în Levant, pe-alei orientale
cu roze albe reci şi platifili bătrâni,
de vreme răsleţiţi, dansând,
zărea castelul străjuit de mare…
De-aici , privind, i se părea Felippei
o margine a lumii,toată zarea
spre Porto Santo ,în ocean ,
Azorele îi înălţau nelinişti,
şi ea, grăbea urcarea spre palat...
Trecea pe porţile castelului
de sprijiniri în cer boltite…
în rochia ei albă şi sub voal
purta un crin ,simbolul vieţii,
al dorului ce-i lunecase visul…
Se legăna uşor pe gleznele ivorii
pudrate-n ani cu roua dimineţii,
gândind, la alcovul prinţului livid,
iubit de ea, s-aplece cerul...
Urca pe trepte însorite-n mare
de marmură-n lumină înflorite,
înspre iatac, în dansul de sfârşit,
spre-naltele-n căperi de vise,
cu aur poleite, prinţesa balerină...
acolo unde prinţul agonea
şi se lupta cu-n nevăzut din greu,
să lege firul rupt al vieţii
pe sfârşite, Ea, a lui salvare,
în palatul levantin ajunse…
Creştea-n adânc, pe cât înainta,
privea cu ochi acoperiţi de-azur
spre locul unde prinţul Crist….
iubitul ei, în agonie prins o negură
pe bolta de argint, aprinsul astru
zăcea acum într-un iatac, în zbucium…
O flacără din nevăzut deschise
largi,mari ferestrele-n oglinda mării…
intra Felippa, ca o blânda briză...
Acolo îl găsi, pe prinţ, trecând
de lipsa ei, din lumea lui, zburând
cu-nfăţişărea îngerului blând
spre alte lumi, de irizări albastre…
acolo unde printre flori ,corola mării
îngălbenea pe-aleea veche, zorii...
bujorii feţii lui se ofileau cu-vinte
şi păsările -n turn cântau vrăjite,
mai minunat, în risipirea zării…
GHEORGHE APETROAE ¤ CÂNTECUL LUI CRISTOFOR
FLĂCĂRI ÎN CULORI DE ROZE
El, prin cupola - naltă, cu ferestre
prinse în nemargini sidefii,cinabre,
din olive flăcări în culori stelare,
narcisicul balsam,într-un nesaţ sorbea
cu-vântul ei se oglindea adânc
în suferinţa celui care se-ndrăgise
de marea -n ispitirile-i adânci...
în faţă-i ,cerul , voalu-şi desfăcuse ...
Ea, soarele, ardea în al lui trup
cu suliţile lungi de gene ce-l pătrunse
cu un glas de înger şi pe lira razei ,
cântând, în El, se prefăcea în grai…
un zâmbet viu, pe buze argilite,
sărutul ei ,un duh de dragoste-n
cu-vintele înfipte-n trupul Crist,
lăuntru-i adâncea în fericite vise...
apoi, cu părul lung ,în blonde bucle
şi faţa cum cristalul stâncii ,
cu sâni de- ametiste-n semilune,
Felippa lui, obrajii i-atingea …
cu ochii de azur,ea irişii pătrunse
în simţ el se înviora , s-aprinse…
de buzele-i fierbinţi , de-al ei sărut
ce-l fericea-n cu-vânt ales acum...
pe prinţ, din lumea firii reci ,
cu zorii vieţii ei ,îl retrezise !...
GHEORGHE APETROAE ¤ CÂNTECUL LUI CRISTOFOR
MIT DE VINDECARE
Eu pentru tine-am suferit
prinţesa dansului lazur ,
Felippa, de al tău surâs ,
din mari nelinişti, renăscut,
în tine-s ritmul de acum,
cu saţ de-a reveni cu-vânt
prin lume şi iubire...
Că soare, tu, fiind
zăpezile mi le-ai sortit,
topirii,
în dans,purtat, ca să-mi ucizi ,
pe rând, răcelile ursite
şi, tu, vuiet de mare-n mine,
pe strunele viorii sfinte,
cu note de voinţă-mi cânţi ,
viaţa îndreptându-mi !...
Tu eşti mireasă ,zilei,chip
şi zână ,în priviri,absenţă,
al cerului fior, prezenţă
ce ceţile mi- a fugărit
în tainicul apus , zburând
un înger al trăirii … mit…
o zare-mi s-a aprins,albastră!...
GHEORGHE APETROAE ¤ CÂNTECUL LUI CRISTOFOR
ARZÂND DE - ATUNCI
Cu mine urcă-n turn
prinţesa mea ,
dorinţa inimilor noastre-i
zestrea ce-o închin
diamante de lumină…
s-o cânţi cu glas de linişte
o împlinire-n cântec,
cu-n mit de vindecare
dinăuntru-ţi vin!...
Cu tine voi lupta ,
trudind în făuriri de vise
în falnicul castel de astre
la-l zilei răsărit ,
în clipele de gând
de-a reuşi-n grădini
stelare ,
rodirile albastre ,
în mătăsări de vânt,
cu tine-s contopit!..
Zeiţa mea din flori
şi din azur, nuntind,
viaţa mi-ai redat
prin cântece copile!…
Mi-s candelele-ncinse
de-amintiri, arzând
în irişii aprinşi
făclii de nobile cu-vinte...
Din zori , înmiresmat,
viaţa mi-am luat,
seninul , asfinţit şi har
în cântece de vise…
de răzvrătiri ,să ard
barbar, în vânt şi-n foc,
sedus
cu-al verbelor sărut !..
GHEORGHE APETROAE ¤ CÂNTECUL LUI CRISTOFOR
MARIAJ PRINCIAR
Nuntirea grabnic a-nceput
şi-n turnul de cristal
în revărsarea lunii, amândoi
luceau de-a lor iubire…
Pe creştet, prinţul i-aşternea
Felippei, marea diademă
de amintiri ce năvăleau
în val, fantasmele copile...
Cântările celeste –n vis ,
în dansul celor doi,
sunau noi clopote în turn,
în semn de răzvrătire…
De încântări sfinţite-nvins
rescrisă-atunci în nemurire,
iubirea lui, pentru Felippa,
risipă mării,înflorea–n apus ...
Din agonia unei poezii, de cer
trezit, în braţe o trecea acum
sub arcele castelului,
robit de un ales cuvânt
şi de-al ei simţ
pe irişi între pleoape,hoinărind
cu razele din gene-nrourând
mari flăcări, vrerea-i, ispitind ,
cu-vintele luminii…
Dorinţele -şi uneau,
plutind…sub sărutări,
el, Crist,în bal
îi desfăcea, strâmt decolteu
şi coapsele îi mângâia
uşor, saturnian ,
imaginând
cărările cu- vintelor în cânt,
le colinda, apusu-nviorând
sâni alunii, pe văile de flori…
iar în vulcanicii ei munţi,
în mângâieri de vise
şi dorinţi,
descoperea , pe rând,
dansând în doi,
din princiare - nfiorări,
filonul sfânt, serafic,din abis
al marilor cu-vinte de plăceri,
al unui suflet iarăşi
înflorit
de-un prinţ, în nobil mariaj…
GHEORGHE APETROAE ¤ CÂNTECUL LUI CRISTOFOR
DAR DE NUNTĂ
Un prinţ , mai zâmbitor
decât lumina unui cer de crini,
pe lira timpului ,
un cânt orfeic, arcuia,
zorind, iar ea-l valsa…
- Felippa-ţi dăruiesc
câmpiile regale,
limpezite zări
şi-n turnul vechi,
eu de cu-vântul tău învins,
un mire , mă închin,
prinţesa mea!...
Apoi, cu glasul crist
şi verbul stins
din moartea lebedei
rupea albastra-i taină,
şi sângele ei scurs
din neciobite stânci ,
cu visele-mpliniri
plutea pe un ocean ,
cum numai o gondolă
spre insula Cipangu...
Iar zorii stelelor,
lumini
iubiri astrale,izvorând
o răsfăţau ,în piruiete,
făclii pe luminiş de cer
turcoaz ,în travertin,
În loc de flori , Felippei,
albastru-i culegea
din rozasite zări ,
mistere din nemărginiri…
îi dăruia
regalele călătorii !...
GHEORGHE APETROAE ¤ CÂNTECUL LUI CRISTOFOR
PORTO SANTO
Felippa, din Levant,
pe- alesul ei şi-l duse
pe lunga caravelă-Sfinx
în paradisul Porto Santo,
o insulă în straie
de- ametist
sub cerul chihlimbar
aproape
de-al Madeirei farmec
şi-l aşeză stăpânul
castelului pe stânci-
pe prinţul Cristofor,
al ei, marea iubire!...
Dar, de oceanul înnecat
în raze limonii,
pe- apusul de porfir,
de-acele tăinuite Indii,
de largurile
spre Cipangu-
spre insula bogată-n perle
şi în aur, un cuprins
în care el credea de mult,
… în temple japoneze,
îi înflorise Toscanelli,
florentinul, visul!...
Şi- acolo, în castelul lor
oricâte grele şi reci valuri
în zidul gros loveau ,
se înmulţeau în prinţ,
un mare dor de larguri…
iubirea-i de Felippa-
cu-vintele-i alese, cioburi
în derivă,
marea balerină
ecoul lor la un alt ţărm ,
scădea neînţeles ,reci valuri...
de noul apelor se-nflăcăra,
pe marile corăbii,
nemărginirile
cu el a se vedea, îl cheamă!…
GHEORGHE APETROAE ¤ CÂNTECUL LUI CRISTOFOR
ÎNVINS DE UN MISTER
Şi câţi pescari plecaţi
în larg , la pescuit
şi arce grele-şi întorceau
la portul Madeirei,
duceau povestea
prinţului vrăjit de ape…
cum la apus de-Azore ,
scăpătaţi în soare,
pe raze serpentine,
malachii,pe unda valului
mărgean ,
zăreau în rubiniu,
plutind în voia lui,
melanice cadavre …
erau fecioare sfinte
de altfel de oameni,
seminţe şi tulpini ,
de alfel de –nfloriri…
cuvintele pescarilor
şi înţelesul lor,
simţirea le-o sorbea
el prinţul… de magii,
trăia acum învins
şi-ademenit
de un adânc mister,
al vrerii temerare
de plecăre…dorul,
oceanul i-l creştea…
a hoinări pe ape,
cum vânturi
siderale –n adâncimi
ce sting în candeli
zările cinabre…
şi-şi pregătea în port,
lungi drumuri constelare !...
GHEORGHE APETROAE ¤ CÂNTECUL LUI CRISTOFOR
CRISTOFOR, SPRE MULT VISATELE INDII
Cu caravele mari ,de lung balans, cu vele largi ,
strâns prinse de catarge, cerului în rugă,
cu marinari în pază, înnarmaţi la proră,
pleca din port spre-apus, la vânt prielnic, prinţul…
grăbea alaiul ,doar al lui, pe-ocean, spre ” Indii ”,
lăsând-o pe Felippa-i fragedă,pe lebăda sirenă ,
la Palos, tristă-n grija Providenţei, balerină stea,
cu-un mare dor de prinţ şi prinţului, fidelă!?!...
El scormonea-n ocean noi locuri, ţintuind
pe drum de el ales, a izvorî apus din larguri,
sălbatic necuprins de ape-aprinse-n năluciri…
scruta în diamantinul albăstrimilor smaragde …
Se avânta în mari nelinişti şi în adânci simţiri
ascunse - n neguri , vremi, pe zările granate
în zboruri spre zenitul frânt de fulgerări crisoberil,
pe cântecele îngerilor blânzi din fiecare noapte
…în drumurile sale lungi pe nesfârşite ape!…
GHEORGHE APETROAE ¤ CÂNTECUL LUI CRISTOFOR
BAHAMAS
El,cu absenţa ei se-ncorona,
pe ţărmuri noi, de Eldorado,
rege!…
Ajunse, după multe zile,
la Bahamas , prinţul Crist….
descoperi aici,
din zodiile apelor,Guanahani
şi Juana, însorite
pe largul cerului , valsând columbe
şi oamenii lor bruni
şi goi,împodobiţi cu aur,
în alergări , năluci printre liane,
ce neînţeleşi, îşi glăsuiau cu hohot!…
Păşea în altă lume, prinţul,
în alte locuite constelaţii, Sfinxul-
exotice ţinuturi insulare ,
Antilele-n şirag stelar,
un labirint
şi-o nebuloasă-a fiecărei zile,
paradis,
de care nimeni nu-i ştia ,
până la EL, cuprinsul…
De- aşa - nalte trăiri se-nobila,
în locul despărţirii de Felippa,
şi-n locul ei iubea
acum o altă stea,
ce o dansa în necuprinsul
apelor şi rătăcea cu ea
în dorul de-a ajunge-n Indii,
pe drumurile-i lungi, barbare …
Se declara în fastul deselor agape
pe locuri noi, stăpân,
pe mare,chiar pe cerul axiniu,
luceafăr,în uitare
neliniştea Felippei ,cu-vântând
iubirea doar,
ţinutului de peste ape…
pe cea care-n Levant,
din moarte îl trezi,
el, lesne o uita ,
Felippa şi-o lăsă
în dansul altora,
să-i cânte
şi mai frumos , de aşteptare!!…
GHEORGHE APETROAE ¤ CÂNTECUL LUI CRISTOFOR
ÎNTOARCEREA LA PALOS
El, al ţinutului de peste multe ape,
mare rege, se-n toarse, la un an,
din „Indiile”mult visate,
prinţul amiral,
la Palos, la Felippa lui cea dragă,
la-l ei castel, un tot mai aşteptat…
Şi, lângă ea-n genunchi, pe a-i ei,
îmbrăţişându-i , de un aprins
şi nesfârşit fior,
trupu-i cuprinse …
şi buzele-i acoperi -n prelungi-
de mult dorite- adamite sărutări...
Vrăjită de întoarcerea marei iubiri -
frumosului bărbat din negrul larg,
de regele ,
acum şi mare amiral,
din braţele-i vânjoase ,scăpatând,
soţia lui îi spuse clar dorinţa:
-Drag Cristofor, frumos, regele meu
de peste ape, ţi-i întins cuprinsul ,
dar de al meu cu-vânt,
tu eşti lipsit ,
Felippa ta, eu ,de dorul tău, ştii tu
eram ca să mă pierd, să mor ?!..
El, rege, dar , cu mâinile în tremur ,
în despletirea cozii lungi cromite
pe gleznele-i subţiri,
pe cer căzute
în braţele-i de vii angelice cu-vinte
sorbea avid ,regal , chinul Felippei…
Fragilă,mai era şi-n lungul lor amor,
frumoasă şi statornică–n cu-vinte,
pe faţa ei, iubirile,
un râu de lacrimi vii ,
prelinse,le sorbea-n sărut nelinişti,
bând din potir, un anotimp de flori…
GHEORGHE APETROAE ¤ CÂNTECUL LUI CRISTOFOR
PE STÂNCI, LA PALOS
Pe când coapsele albe şi încremeniţi,
nurii,
le dezgolea abisinic, adânc le iubea
cu un glas stins, El, regele-i spuse:
frumoasă şi dorită, Felippa mea
plină de farmec şi de aprins cu-vânt,
m-ai renăscut levantin, din al tău sărut,
Tu m-ai împlinit, nuntind în mare palat
şi dorinţele cu rost mi le-ai stins,
la Palos ,Veneră, pe stânci ţi-am jurat!...
Ea îl privea , zeu al luminii şi mării
şi cunună de flori, pe frunte îi puse,
clipele-i erau acum numai de plăcere ,
uitând de-aşteptări, nelinişti şi tăcere…
Fericirea era a ei, era a lor, ireal,
amorului lor, îi dase un rang regal…
Dar,El peste alte ape cu gândul, era rege,
se cununa acum tot cu alte ţinuturi
mai bogate în aur, în diamante şi perle,
de care tot mai mult se îndrăgostise…
Pleca de lângă Felippa, cea care cu iubire
viaţa îi salvase-n Levant şi-aproape
îl dorea, ca pe un soare… Dar el,
chemat de ocean,de un alt vânt prielnic,
iubita ,el şi-o lăsa în nouă aşteptare…
Aşa e bărbatul nedemn, fie el rege….
pe o fiinţă tristă , dorită fidelă,
o uită uşor,
căutând în albăstrimi tot alte nemargini ,
bogăţii neştiute ,neîmplinit în amor !..
GHEORGHE APETROAE ¤ CÂNTECUL LUI CRISTOFOR
DE A-I FI TU FELIPPA
De a-i fi tu Felippa
raza stelei , albastră,
pentru el culeasă,
nebunul fericirii tale ,
prinţ pentru o viaţă,
să – l bucuri tare
şi să-l înmiresmezi,
el ţi-ar însângera
în loc căderea- durerea,
tăcerea de care ştie bine
că suferi , simţirea,
plăcerea clipelor
zeiţei Cypris,
din el să le creşti,
sperând în noi ritmuri ,
iar neliniştile vieţii,
ce-i plac,
poţi în vers, mai mult
să i le sporeşti…
De-ai fi tu vântul –
tot mai ales cu-vântul
ce poartă în cântec
oglinzii albastre, gândul
floarea tinereţii ,
clipe să te scuturi,
prinţesă în dans,
şi regină în cer,
adâncul să i-l rodeşti,
i-ai abate tăcerea,
din simţire, trecutul
de o iubire nebună,
adesea, vorbindu-i
în nopţi andaluzite
cu stele citrine,
de prime balerine,
în dans, cu ele pe cer,
şi-aprinse de ai lui zori,
i-ai putea creşte dorinţe,
cu-vinte,
corole în desmine culori…
GHEORGHE APETROAE ¤ CÂNTECUL LUI CRISTOFOR
De unde-i el?..E fiu de Albisola,
ţinut sub cer azur, de-ntinderi portocale…
cândva, trecând pe străzi,
la Boliasco,
se prezenta cu ” prinţul de Chiavara”,
unui ţinut italic, pururea în soare...
Mulţi îl ştiau că e de neam regal,
urmaş ales al regelui din Quinto !..
Chiar şi Savona şi-l dorea al ei !...
Îi declara pretura, viţa princiară...
Deşi,unii ziceau că l-au văzut copil,
trăgând de sfârcul unei bone
din Pindello !?..
Dar el, ajuns, în ani,
de Eldorado, rege,
n-avu a recunoaşte-alt paradis
decât Genova , însorind,
în valuri, miile de vele,
acolo unde adăstau, cum călătoare stele,
galere mari înalte, lunge caravele,
de unde-i tatăl său,
Domenico Columbo....
De-acolo el scruta cu mintea-i ageră,
în nesfârşiri, cuprinsul,
copilul Crist....,atras de cântecele mării
în vocile sirene ,
de sacre cântătoare păsări ,
cum valurile de albastru şi smarald
purtând în glasul lor pe prinţ
într-un balet de vis ,pe-al mării vals,
loveau ritmat rivere-n ţărmuri egeene…
Îl fericeau acum pe prinţ cărările ,
din ne-nceput, de mult dorite
pe larguri, spre Levant !...
GHEORGHE APETROAE ¤ CÂNTECUL LUI CRISTOFOR
CALEA SPRE LEVANT
În braţe cu spyrei şi kerrii,
de vise – adânci purtat,
porni în zori pe mare prinţul,
spre Levant…
spre-acolo, mari corăbii ,
călărind pe valurile zării,
cum stelele azura boltă,
un drum egeic deschideau !...
Era mânat de crezul în iubirea
unei noi Veneţii,
lăsând Genovei
dorul de lagună
şi-un soare arzător, italic,
ce răscolea în ţărmuri
pelagicul nisip, cântând
închis în scoica vieţii...
El, Cristofor, de Quinto, prinţ
un tânăr doge marinar
de cel mai mare rang,
călătorea pe zarea diademă ,
cântând nefericirea-i,
luntrei genoveze!…
O gondolă îi adâncea magia
în al Egeei val, pe larg...
Absenţa fragedei Felippa,
o tânără prinţesă, balerină
cu chip de crin şi-angelic trup,
în simetrii divine,
ce îl cuprinse atunci, i-o cântă
cu glasu-i orfic , marea
şi chinul cel şoptit l-ascultă
cu o credinţă vie , cerul,
în fiecare dans de val smaragd
ce luntrea i-l rupea din gând,
purtând prinţul îndrăgostit
spre cheiul din Levant...
GHEORGHE APETROAE ¤ CÂNTECUL LUI CRISTOFOR
DE A-I FI MIR DE ROZĂ…
De-ai fi mir de roză
smaraldă
şi petală de crizantemă
albastră ,
rouă înmiresmată ,
din genele cerului,
razele-i de vrajă,
lacrimi să i le prelingi,
obrajii să-i atingi,
briză blândă ,
în cu-vânt, prinţesă ,
să-l îmbeţi şi inspiri,
din vis să-l trezeşti,
să-l îmbălsămezi,
asemenea zeiţei în Olimp,
narcisa din Cypru,
ţi-ar creşte lumină-n
săruturi pe irişi,
dansul de flăcări stibinice
din rugul celest,
în ametiste curate,
ochii tăi, în luciri…
De-ai fi lacrimă de crin
din cununa prinţului
pe frunte-i prelinsă,
în angelice priviri,
de pe zări azure,să-i curgi
un râu între pleoape,
zăpezile albastre
din cerul lui şi al tău,
în simţiri s-or topi….
În balet cu alese cu-vinte,
alţi crini de-i rupi
el ţi-i va culege
şi aşeza o cunună,
diademă pe frunte,
să-ţi aducă lesne aminte
de un spectacol cu stele,
cu alţi prinţi,în amor,
acum ai tăcerii,
ştiind să-i dansezi ,
să încânţi un alt actor
cu ochii zeiţei,
o înmiresmată roză,
cu harfa-i heladă,
în acorduri de dor !..
GHEORGHE APETROAE ¤ CÂNTECUL LUI CRISTOFOR
VISUL PRINCIAR
Urca pe scările de-abis
din port, spre cerul Levantin
El, prinţul Cristofor, grăbit…
şi Luna îi curta solia …
Cu aripile-i brune, largi,
îl însoţea, în dans,Lilith,
şi-l îndrăgea Ursita…
în jur , îmbălsămau livezi
de stele...şi în al lor absint
plutea trecutul fericit de rodii…
El, troienit de urnele-nfloririi,
privea înspre faleza -naltă,
de Eros prins şi chinuit
pe-aleea însorită, princiară...
vegheau curteni, palatul
mistuit acum de-amorul
celuia ajuns curând aici,
în turn ,învăluit
de dorul levantin al mării...
Dormeau cu prinţu-n zori
castelul din Levant,
pe stei cuprinsul nins de roze
în aurite salbe
şi-n flăcări de dezmierd,
sihastre, cumpenile zării -
columbe-n zbor, sub axinite neguri…
Iar şoapta fiecărui val
re-deschidea portalul
luminii de trezie princiară,
irizând,sonore valuri,
cărările albastre mării…
Hălăduia aici , cu demonii
de braţ şi o cadână stea
ce în zăpezi de insomnii,
pe zări , castelul îl cuprinse
şi-aleele de maci, de crini
în plânsetul cinabrelor havuze…
Palatul princiar veghea nocturn
pe Sfinxul cel atât de ostenit
în port, de relele lui fapte…
cum şi pe prinţul care-abia ajuns,
dormea în turnul de cristal
şi-al cărui vis de-ales cu-vânt
un sunet liniştii,l-ar vrea adus
lângă Felippa….. din Azore,
prinţesa lui, o stea dorită-n cer,
de el,şi visul lui
i-l întrerup cocoşii levantini,
în cântecul de dimineaţă!….
GHEORGHE APETROAE ¤ CÂNTECUL LUI CRISTOFOR
SĂ NU ÎNTÂRZII
Voi raze vii , un mit etern
al vieţi-mi rătăcită-n astre,
şi sunet, liniştii, căzut
ninsori rebele, peste Sfinx,
cuprins vâltorilor albastre,
de ce-mi zoriţi de moarte ,paşii
şi-n înfloriri stelare, graiul?!…
Abateţi-mi durerile şi anii,
muşcând din mine,în risipă
cum viermii cei hapsini -
sfârşitul meu, al lor, alaiul!..
Eu, singur, prinţul pregătit
să plec cu voi pe-o altă cale,
l-al pasărei de noapte ţipăt
sinistru,prinsă -n uragane ,
să mă revezi, în turn, te chem …
Vin-o prinţesa mea din cer,
Felippa, duh al liniştilor mele:
cu-vânt, de zări îndrăgostit,
de mari zăpezi andaluzite,
cu steaua mea,din zori robite…
Un colier cu fir de ametist
de al tău gât, ales cu-vânt
să-l prind, o flacără revin…
să nu-ntârzii dezgheţul lunii,
când cerul e un dans,
în doi …
că-n plânsul tău de mângâieri ,
ascunşi , sub voalul fericirii
în amândoi, simţiri adânci
plecate sunt, de mult trecute
pe văi adânci, necunoscute!...
GHEORGHE APETROAE ¤ CÂNTECUL LUI CRISTOFOR
DE CE NU VII, FELIPPA ?
Să cochetez cu-al tău cu-vânt,
din ziuă mă cobor cu-amurgul
prin haosul melodic trec
în glas de filomelă, sfânt,
lovind cu biciul magului
în struna harpei,al tău cerc
îl rup, o-nnod şi iar dansez
mânat pe cer, de zeul tău,
să–mi numeri stelele căzute…
un pustnic, în metanii , rugi ,
sortit să fulger unul singur,
mă trec bărbatul, sihăstrind
pe mări,pe un cernit crepuscul,
de-amor învins, de albăstrimi
cel desbrăcat de viaţă, blând,
gonind pe văi de cer,un înger,
să mor un prinţ îndrăgostit !?...
De ce nu te grăbeşti să-mi fii
pe calea-mi de ursită, crinul
de drag, să înflorească iar,
zeiţei, în cuvânt, Felippa? …
simţiri,să ţi le-alint în gene
şi să le cresc, vară-nsorită
Nu ştii c-aproape mi-i pe val,
sfârşitul, în balet cu gândul ?...
E vremea de-nţeles, lipsită…,
să nu-ntârzii pe zări ,sosirea;
mi se zideşte-n stâncă rugul,
în corurile de adâncuri…
şi drumul înspre moarte-l ţin…
Nu ştii că torţa-ncinerării ,
ce-i steaua mea, căzută zării,
din zori,e-n plâns de albăstrimi
şi umbra-n dansul tău, cu-vântul?…
GHEORGHE APETROAE ¤ CÂNTECUL LUI CRISTOFOR
ZĂCEA ÎN FIORI
Era un tânăr prinţ ce abătut din larg
de-o neagră ne-nţeleasă despărţire,
pătruns în chip şi fire de simţire,
un genovez bogat, de nobil neam
în portul înfloritului Levant , o stea...
pe mări purtată-n luntrea princiară,
El, Cristofor,de gândul la Felippa,
era răpus şi zarea-i lăcrima iubirea…
Castelu-n marmoră se oglindea pe larg
în volburata, nesfârşită-n vise, mare,
iar el zăcea-n fiori ,livid pe-alcovul alb,
cu-obrajii subţi şi alintaţi de Lună…
înconjurat de sfetnici ce îl răsfăţau...
din ochii lor, nu îl scăpau… umblau
înduioşaţi, de tânărul acum bolnav,
răpus de vântul vitregiei princiare...
La capul lui se trec în nesfârşite rugi,
de veghe, ei, petrec, slujindu-l ,fiecare
cu rânduirea-n seri târzii şi-n nopţi,
în lăcrimări de pleoape siderale ,
ca gândul trist al prinţului, s-abată!…
pe rând, de moartea-n căutarea lui îl dezlegau ,
târcoala ei, sfidând-o ne-ncetat,
prin faţa lui,trecând,cu-o nouă aplecare!..
Dar prinţul conversa celest , dansa
cu-n vers de ultime cu-vinte grele de eres,
cu ziua ce-i pierea sub obosite gene
pe moalele alcov, fiori în raze-gemă,
o victimă , neliniştea-i creştea...
Pe Lebăda în dansul constelar,
Felippa, el o vrea, în agonii o cheamă...
Venit din Genova, pe Egeeana mare,
se zvârgolea în turn, strivit de amintiri,
el, prinţul muribund, în marele Levant...
GHEORGHE APETROAE ¤ CÂNTECUL LUI CRISTOFOR
ÎN CĂUTAREA IUBITULUI
Dar iată că din spaţiile de azur
pe lungi cărări de vise mari ,adânci,
de prinţ , în larg, deschise,
din ascunzişuri madeire,
cu zborul ei senin ,
la o îndepărtată rugă,
valsa o lebădă în rătăciri
purtată spre Levant,
o gracia Felippa…
chemarea stinsă-a prinţului,
iubirea ei,era o ultimă dorinţă…
Nelinişte-i zvonea , pe rând,
Azorele şi ritmul unui dans
din valurile mării,
prinţesei, căutarea…
Din Porto Santo,
pe prinţ,spre-a-l revedea,
Felippa lin plutea,
pe marea balerină,
Ofelie norvegă,
învăluind faleza,
precum un nor pe liniştea
apusului de peste ape-
şi prinţului, cu-vintele-i
descoperea...În a le stăpâni,
îi asculta chemarea !..
Pe-aceleaşi mări, prinţesa
de- Azore, lumina în zori
fugea spre el, angelică,valsa,
cu ochii ageri, zările -i
ştiind , i le scruta
şi-aprinsă, precum Luna-n căutăre,
cu aripile largi de zbor
cu- obraji de înger blond
şi buze rozasii,
de nobile obârşii ,
călătorea cu stelele-n magii...
…şi valuri de topaze
trupu-i mlădia,în dansul ei ştiut
de larguri!...
GHEORGHE APETROAE ¤ CÂNTECUL LUI CRISTOFOR
SOSIREA FELIPPEI
Ajunsă în Levant, pe-alei orientale
cu roze albe reci şi platifili bătrâni,
de vreme răsleţiţi, dansând,
zărea castelul străjuit de mare…
De-aici , privind, i se părea Felippei
o margine a lumii,toată zarea
spre Porto Santo ,în ocean ,
Azorele îi înălţau nelinişti,
şi ea, grăbea urcarea spre palat...
Trecea pe porţile castelului
de sprijiniri în cer boltite…
în rochia ei albă şi sub voal
purta un crin ,simbolul vieţii,
al dorului ce-i lunecase visul…
Se legăna uşor pe gleznele ivorii
pudrate-n ani cu roua dimineţii,
gândind, la alcovul prinţului livid,
iubit de ea, s-aplece cerul...
Urca pe trepte însorite-n mare
de marmură-n lumină înflorite,
înspre iatac, în dansul de sfârşit,
spre-naltele-n căperi de vise,
cu aur poleite, prinţesa balerină...
acolo unde prinţul agonea
şi se lupta cu-n nevăzut din greu,
să lege firul rupt al vieţii
pe sfârşite, Ea, a lui salvare,
în palatul levantin ajunse…
Creştea-n adânc, pe cât înainta,
privea cu ochi acoperiţi de-azur
spre locul unde prinţul Crist….
iubitul ei, în agonie prins o negură
pe bolta de argint, aprinsul astru
zăcea acum într-un iatac, în zbucium…
O flacără din nevăzut deschise
largi,mari ferestrele-n oglinda mării…
intra Felippa, ca o blânda briză...
Acolo îl găsi, pe prinţ, trecând
de lipsa ei, din lumea lui, zburând
cu-nfăţişărea îngerului blând
spre alte lumi, de irizări albastre…
acolo unde printre flori ,corola mării
îngălbenea pe-aleea veche, zorii...
bujorii feţii lui se ofileau cu-vinte
şi păsările -n turn cântau vrăjite,
mai minunat, în risipirea zării…
GHEORGHE APETROAE ¤ CÂNTECUL LUI CRISTOFOR
FLĂCĂRI ÎN CULORI DE ROZE
El, prin cupola - naltă, cu ferestre
prinse în nemargini sidefii,cinabre,
din olive flăcări în culori stelare,
narcisicul balsam,într-un nesaţ sorbea
cu-vântul ei se oglindea adânc
în suferinţa celui care se-ndrăgise
de marea -n ispitirile-i adânci...
în faţă-i ,cerul , voalu-şi desfăcuse ...
Ea, soarele, ardea în al lui trup
cu suliţile lungi de gene ce-l pătrunse
cu un glas de înger şi pe lira razei ,
cântând, în El, se prefăcea în grai…
un zâmbet viu, pe buze argilite,
sărutul ei ,un duh de dragoste-n
cu-vintele înfipte-n trupul Crist,
lăuntru-i adâncea în fericite vise...
apoi, cu părul lung ,în blonde bucle
şi faţa cum cristalul stâncii ,
cu sâni de- ametiste-n semilune,
Felippa lui, obrajii i-atingea …
cu ochii de azur,ea irişii pătrunse
în simţ el se înviora , s-aprinse…
de buzele-i fierbinţi , de-al ei sărut
ce-l fericea-n cu-vânt ales acum...
pe prinţ, din lumea firii reci ,
cu zorii vieţii ei ,îl retrezise !...
GHEORGHE APETROAE ¤ CÂNTECUL LUI CRISTOFOR
MIT DE VINDECARE
Eu pentru tine-am suferit
prinţesa dansului lazur ,
Felippa, de al tău surâs ,
din mari nelinişti, renăscut,
în tine-s ritmul de acum,
cu saţ de-a reveni cu-vânt
prin lume şi iubire...
Că soare, tu, fiind
zăpezile mi le-ai sortit,
topirii,
în dans,purtat, ca să-mi ucizi ,
pe rând, răcelile ursite
şi, tu, vuiet de mare-n mine,
pe strunele viorii sfinte,
cu note de voinţă-mi cânţi ,
viaţa îndreptându-mi !...
Tu eşti mireasă ,zilei,chip
şi zână ,în priviri,absenţă,
al cerului fior, prezenţă
ce ceţile mi- a fugărit
în tainicul apus , zburând
un înger al trăirii … mit…
o zare-mi s-a aprins,albastră!...
GHEORGHE APETROAE ¤ CÂNTECUL LUI CRISTOFOR
ARZÂND DE - ATUNCI
Cu mine urcă-n turn
prinţesa mea ,
dorinţa inimilor noastre-i
zestrea ce-o închin
diamante de lumină…
s-o cânţi cu glas de linişte
o împlinire-n cântec,
cu-n mit de vindecare
dinăuntru-ţi vin!...
Cu tine voi lupta ,
trudind în făuriri de vise
în falnicul castel de astre
la-l zilei răsărit ,
în clipele de gând
de-a reuşi-n grădini
stelare ,
rodirile albastre ,
în mătăsări de vânt,
cu tine-s contopit!..
Zeiţa mea din flori
şi din azur, nuntind,
viaţa mi-ai redat
prin cântece copile!…
Mi-s candelele-ncinse
de-amintiri, arzând
în irişii aprinşi
făclii de nobile cu-vinte...
Din zori , înmiresmat,
viaţa mi-am luat,
seninul , asfinţit şi har
în cântece de vise…
de răzvrătiri ,să ard
barbar, în vânt şi-n foc,
sedus
cu-al verbelor sărut !..
GHEORGHE APETROAE ¤ CÂNTECUL LUI CRISTOFOR
MARIAJ PRINCIAR
Nuntirea grabnic a-nceput
şi-n turnul de cristal
în revărsarea lunii, amândoi
luceau de-a lor iubire…
Pe creştet, prinţul i-aşternea
Felippei, marea diademă
de amintiri ce năvăleau
în val, fantasmele copile...
Cântările celeste –n vis ,
în dansul celor doi,
sunau noi clopote în turn,
în semn de răzvrătire…
De încântări sfinţite-nvins
rescrisă-atunci în nemurire,
iubirea lui, pentru Felippa,
risipă mării,înflorea–n apus ...
Din agonia unei poezii, de cer
trezit, în braţe o trecea acum
sub arcele castelului,
robit de un ales cuvânt
şi de-al ei simţ
pe irişi între pleoape,hoinărind
cu razele din gene-nrourând
mari flăcări, vrerea-i, ispitind ,
cu-vintele luminii…
Dorinţele -şi uneau,
plutind…sub sărutări,
el, Crist,în bal
îi desfăcea, strâmt decolteu
şi coapsele îi mângâia
uşor, saturnian ,
imaginând
cărările cu- vintelor în cânt,
le colinda, apusu-nviorând
sâni alunii, pe văile de flori…
iar în vulcanicii ei munţi,
în mângâieri de vise
şi dorinţi,
descoperea , pe rând,
dansând în doi,
din princiare - nfiorări,
filonul sfânt, serafic,din abis
al marilor cu-vinte de plăceri,
al unui suflet iarăşi
înflorit
de-un prinţ, în nobil mariaj…
GHEORGHE APETROAE ¤ CÂNTECUL LUI CRISTOFOR
DAR DE NUNTĂ
Un prinţ , mai zâmbitor
decât lumina unui cer de crini,
pe lira timpului ,
un cânt orfeic, arcuia,
zorind, iar ea-l valsa…
- Felippa-ţi dăruiesc
câmpiile regale,
limpezite zări
şi-n turnul vechi,
eu de cu-vântul tău învins,
un mire , mă închin,
prinţesa mea!...
Apoi, cu glasul crist
şi verbul stins
din moartea lebedei
rupea albastra-i taină,
şi sângele ei scurs
din neciobite stânci ,
cu visele-mpliniri
plutea pe un ocean ,
cum numai o gondolă
spre insula Cipangu...
Iar zorii stelelor,
lumini
iubiri astrale,izvorând
o răsfăţau ,în piruiete,
făclii pe luminiş de cer
turcoaz ,în travertin,
În loc de flori , Felippei,
albastru-i culegea
din rozasite zări ,
mistere din nemărginiri…
îi dăruia
regalele călătorii !...
GHEORGHE APETROAE ¤ CÂNTECUL LUI CRISTOFOR
PORTO SANTO
Felippa, din Levant,
pe- alesul ei şi-l duse
pe lunga caravelă-Sfinx
în paradisul Porto Santo,
o insulă în straie
de- ametist
sub cerul chihlimbar
aproape
de-al Madeirei farmec
şi-l aşeză stăpânul
castelului pe stânci-
pe prinţul Cristofor,
al ei, marea iubire!...
Dar, de oceanul înnecat
în raze limonii,
pe- apusul de porfir,
de-acele tăinuite Indii,
de largurile
spre Cipangu-
spre insula bogată-n perle
şi în aur, un cuprins
în care el credea de mult,
… în temple japoneze,
îi înflorise Toscanelli,
florentinul, visul!...
Şi- acolo, în castelul lor
oricâte grele şi reci valuri
în zidul gros loveau ,
se înmulţeau în prinţ,
un mare dor de larguri…
iubirea-i de Felippa-
cu-vintele-i alese, cioburi
în derivă,
marea balerină
ecoul lor la un alt ţărm ,
scădea neînţeles ,reci valuri...
de noul apelor se-nflăcăra,
pe marile corăbii,
nemărginirile
cu el a se vedea, îl cheamă!…
GHEORGHE APETROAE ¤ CÂNTECUL LUI CRISTOFOR
ÎNVINS DE UN MISTER
Şi câţi pescari plecaţi
în larg , la pescuit
şi arce grele-şi întorceau
la portul Madeirei,
duceau povestea
prinţului vrăjit de ape…
cum la apus de-Azore ,
scăpătaţi în soare,
pe raze serpentine,
malachii,pe unda valului
mărgean ,
zăreau în rubiniu,
plutind în voia lui,
melanice cadavre …
erau fecioare sfinte
de altfel de oameni,
seminţe şi tulpini ,
de alfel de –nfloriri…
cuvintele pescarilor
şi înţelesul lor,
simţirea le-o sorbea
el prinţul… de magii,
trăia acum învins
şi-ademenit
de un adânc mister,
al vrerii temerare
de plecăre…dorul,
oceanul i-l creştea…
a hoinări pe ape,
cum vânturi
siderale –n adâncimi
ce sting în candeli
zările cinabre…
şi-şi pregătea în port,
lungi drumuri constelare !...
GHEORGHE APETROAE ¤ CÂNTECUL LUI CRISTOFOR
CRISTOFOR, SPRE MULT VISATELE INDII
Cu caravele mari ,de lung balans, cu vele largi ,
strâns prinse de catarge, cerului în rugă,
cu marinari în pază, înnarmaţi la proră,
pleca din port spre-apus, la vânt prielnic, prinţul…
grăbea alaiul ,doar al lui, pe-ocean, spre ” Indii ”,
lăsând-o pe Felippa-i fragedă,pe lebăda sirenă ,
la Palos, tristă-n grija Providenţei, balerină stea,
cu-un mare dor de prinţ şi prinţului, fidelă!?!...
El scormonea-n ocean noi locuri, ţintuind
pe drum de el ales, a izvorî apus din larguri,
sălbatic necuprins de ape-aprinse-n năluciri…
scruta în diamantinul albăstrimilor smaragde …
Se avânta în mari nelinişti şi în adânci simţiri
ascunse - n neguri , vremi, pe zările granate
în zboruri spre zenitul frânt de fulgerări crisoberil,
pe cântecele îngerilor blânzi din fiecare noapte
…în drumurile sale lungi pe nesfârşite ape!…
GHEORGHE APETROAE ¤ CÂNTECUL LUI CRISTOFOR
BAHAMAS
El,cu absenţa ei se-ncorona,
pe ţărmuri noi, de Eldorado,
rege!…
Ajunse, după multe zile,
la Bahamas , prinţul Crist….
descoperi aici,
din zodiile apelor,Guanahani
şi Juana, însorite
pe largul cerului , valsând columbe
şi oamenii lor bruni
şi goi,împodobiţi cu aur,
în alergări , năluci printre liane,
ce neînţeleşi, îşi glăsuiau cu hohot!…
Păşea în altă lume, prinţul,
în alte locuite constelaţii, Sfinxul-
exotice ţinuturi insulare ,
Antilele-n şirag stelar,
un labirint
şi-o nebuloasă-a fiecărei zile,
paradis,
de care nimeni nu-i ştia ,
până la EL, cuprinsul…
De- aşa - nalte trăiri se-nobila,
în locul despărţirii de Felippa,
şi-n locul ei iubea
acum o altă stea,
ce o dansa în necuprinsul
apelor şi rătăcea cu ea
în dorul de-a ajunge-n Indii,
pe drumurile-i lungi, barbare …
Se declara în fastul deselor agape
pe locuri noi, stăpân,
pe mare,chiar pe cerul axiniu,
luceafăr,în uitare
neliniştea Felippei ,cu-vântând
iubirea doar,
ţinutului de peste ape…
pe cea care-n Levant,
din moarte îl trezi,
el, lesne o uita ,
Felippa şi-o lăsă
în dansul altora,
să-i cânte
şi mai frumos , de aşteptare!!…
GHEORGHE APETROAE ¤ CÂNTECUL LUI CRISTOFOR
ÎNTOARCEREA LA PALOS
El, al ţinutului de peste multe ape,
mare rege, se-n toarse, la un an,
din „Indiile”mult visate,
prinţul amiral,
la Palos, la Felippa lui cea dragă,
la-l ei castel, un tot mai aşteptat…
Şi, lângă ea-n genunchi, pe a-i ei,
îmbrăţişându-i , de un aprins
şi nesfârşit fior,
trupu-i cuprinse …
şi buzele-i acoperi -n prelungi-
de mult dorite- adamite sărutări...
Vrăjită de întoarcerea marei iubiri -
frumosului bărbat din negrul larg,
de regele ,
acum şi mare amiral,
din braţele-i vânjoase ,scăpatând,
soţia lui îi spuse clar dorinţa:
-Drag Cristofor, frumos, regele meu
de peste ape, ţi-i întins cuprinsul ,
dar de al meu cu-vânt,
tu eşti lipsit ,
Felippa ta, eu ,de dorul tău, ştii tu
eram ca să mă pierd, să mor ?!..
El, rege, dar , cu mâinile în tremur ,
în despletirea cozii lungi cromite
pe gleznele-i subţiri,
pe cer căzute
în braţele-i de vii angelice cu-vinte
sorbea avid ,regal , chinul Felippei…
Fragilă,mai era şi-n lungul lor amor,
frumoasă şi statornică–n cu-vinte,
pe faţa ei, iubirile,
un râu de lacrimi vii ,
prelinse,le sorbea-n sărut nelinişti,
bând din potir, un anotimp de flori…
GHEORGHE APETROAE ¤ CÂNTECUL LUI CRISTOFOR
PE STÂNCI, LA PALOS
Pe când coapsele albe şi încremeniţi,
nurii,
le dezgolea abisinic, adânc le iubea
cu un glas stins, El, regele-i spuse:
frumoasă şi dorită, Felippa mea
plină de farmec şi de aprins cu-vânt,
m-ai renăscut levantin, din al tău sărut,
Tu m-ai împlinit, nuntind în mare palat
şi dorinţele cu rost mi le-ai stins,
la Palos ,Veneră, pe stânci ţi-am jurat!...
Ea îl privea , zeu al luminii şi mării
şi cunună de flori, pe frunte îi puse,
clipele-i erau acum numai de plăcere ,
uitând de-aşteptări, nelinişti şi tăcere…
Fericirea era a ei, era a lor, ireal,
amorului lor, îi dase un rang regal…
Dar,El peste alte ape cu gândul, era rege,
se cununa acum tot cu alte ţinuturi
mai bogate în aur, în diamante şi perle,
de care tot mai mult se îndrăgostise…
Pleca de lângă Felippa, cea care cu iubire
viaţa îi salvase-n Levant şi-aproape
îl dorea, ca pe un soare… Dar el,
chemat de ocean,de un alt vânt prielnic,
iubita ,el şi-o lăsa în nouă aşteptare…
Aşa e bărbatul nedemn, fie el rege….
pe o fiinţă tristă , dorită fidelă,
o uită uşor,
căutând în albăstrimi tot alte nemargini ,
bogăţii neştiute ,neîmplinit în amor !..
GHEORGHE APETROAE ¤ CÂNTECUL LUI CRISTOFOR
DE A-I FI TU FELIPPA
De a-i fi tu Felippa
raza stelei , albastră,
pentru el culeasă,
nebunul fericirii tale ,
prinţ pentru o viaţă,
să – l bucuri tare
şi să-l înmiresmezi,
el ţi-ar însângera
în loc căderea- durerea,
tăcerea de care ştie bine
că suferi , simţirea,
plăcerea clipelor
zeiţei Cypris,
din el să le creşti,
sperând în noi ritmuri ,
iar neliniştile vieţii,
ce-i plac,
poţi în vers, mai mult
să i le sporeşti…
De-ai fi tu vântul –
tot mai ales cu-vântul
ce poartă în cântec
oglinzii albastre, gândul
floarea tinereţii ,
clipe să te scuturi,
prinţesă în dans,
şi regină în cer,
adâncul să i-l rodeşti,
i-ai abate tăcerea,
din simţire, trecutul
de o iubire nebună,
adesea, vorbindu-i
în nopţi andaluzite
cu stele citrine,
de prime balerine,
în dans, cu ele pe cer,
şi-aprinse de ai lui zori,
i-ai putea creşte dorinţe,
cu-vinte,
corole în desmine culori…
Abonați-vă la:
Postări (Atom)