GHEORGHE APETROAE - ZBORURI ÎN ABIS
Din înfloriri fecunde se-nroiesc balsamuri-
narcoze-n cântec, ritmuri noi în cer…
se mai ucid în pântecul de lemn, plăceri
ce pier, în trecere, lumini, în resturi siderale ,
în flăcări, crinii miresmând la talpa casei tale …
Mai zămisleşti pe ţărmuri pajişti de narcise
cu-alintul de-adevăr al stelelor bacante,
în setea de licori, sorbind amarele cu-vinte
din rit, podoabe rugului de cuget în altare
la sărbători de cer, spre- amurg în alergare…
De asfinţitul tău, nici ele n-o să scape,
cât s-or vedea de sus , de tine-s prea departe
şi –oriunde în asceza lor întors , căzut negării,
respiri din aerul curat şi crud al primăverii,
pe trecerea din recii zori ţii fierbinţeala zării…
Tu stelei ce-o alergi cu biciul misogin, îi cânţi
să-şi reasculte-n somn, sonata disperării...
că n-au nici timp, nici loc de a se-nţelepţi
cu seva din sofisme şi lumănări roze-blue…
cât tu în zi satir, săpând, spre- a le descoperi
cu-vintele din irişii sălcii ce-n lacrimi s-au uscat
să nu poţi a-mpărţi cu cele ce-au plecat…
deslănţui rugi iconic şi de iubiri de dumnezeu ,
te vindecă platonic, ale serii stele -n hău
de schije colţuroase stăpâne pe clavir ,
ca şarpele de sticlă ascuns în ceasul rău…
Himere-s stelele şi-n sinea lor deplângi
albastrul rug în care ard şi lesne tu le stingi...
în palmele înfragezite de dezmierd pustiu,
simţi unghiile ce le cresc din bontul ruginiu
ca sângele roz-blue să-ţi simtă ghimpii tăi
-Te cheamă ,dar, a le salva în carduşi zarea
gonită de fetiţa care aduce -n lăcrimi ploaia…
Ademenit de vise şi re- mpăcat cu-o lume,
cânţi în duet cu moartea, cu verbe-n rugăciuni
ce altora nu plac , că nu ştii să le suni...
-nu cânţi acum, aşa cum le cântai atunci…
Acum , doar din burhai învii zăpezile pe lunci
şi creşti pe cerc o cruce de înţelepciuni,
Dar,pe adevărul ne-nţeles , de gând, să-l răstigneşti
pe Eol , cu iubita lui din nou să-mpărăţeşti
pe văi albastre, printre rugi, în hârjoniri de vis
cu briza primăverii, tu, din nou , păcătuieşti,
o - ngenunchezi cu-n paradis de-mbrăţişări
iar clipele-n clepsidră grea de–al stelelor nisip
şi desfrânări, le- mparţi cu cine-ţi este scris…
