literatura, zbor în nemărginiri, gheorghe apetroae sibiu

V.  ZBORURI   ÎN   ABIS

NEMĂRGINIRI

E  rodul creştere din tine,

stareţ  posac cu gând viclean …

ajuns la schimbul ei sfârşit,

noi vieţi, împărtăşind

cu nopţile, pe alte stele reci,

iubindu-le în ne-mpliniri,

cu-vinte  le  înzăpezeşti :

troian de grije şi  amor…

Nu eşti copacul

ce pierea  în alte vreri uşor …

Copac vânjos ,veghezi

pe tunet, fulgere şi ploi

cu inima-ncâlcită-n legi,

în geamăt şi-n xilinice iubiri,

clopot ceresc vibrând

 nădejdile din  alte răsăriri…

Ţi-arunci poverile

 în mâna cerului, la schimbul lor,

de freamăt eşti cuprins,

de duh în har şi de lumini…

absorbi avid, din tot

ce n-a  ajuns să soarbă

alte rădăcini,

plăcerea  cerului, o boltă

e  a ta coroană - al ei  chip

şi uşă casei tale , poftelor

adânci când  tu ţi le  deschizi,

un stâlp de templu-n care îngeri

cântă sfinte melodii

şi aripile îşi desfac lumini
la zborurile tale , în  nemărginiri…