LITERATURA, Eseul “O ŞANSĂ A REÎNTREGIRII”,Gheorghe Apetroae Sibiu
Adevărul în politică ştiu că este ascuns şi trebuie mereu descoperit… De ce domnul Petre Roman a renunţat la a doua funcţie politică în stat, cea de preşedinte al Senatului şi a acceptat funcţia de ministru de externe, este marea întrebare care îşi aşteaptă răspunsul?!... Iar, dacă acest gest ne aşează în faţa unui ideal naţional, acesta îl vom înţelege prin modul de soluţionare diplomatică a condiţiilor de aderare a României la U.E. . El va fi dat numai de reuşita statuării principiilor consacrate de Charta Naţiunilor şi a Dreptului Internaţional pentru o Românie Întregită în Casa Europei Unite!... Este dreptul sacru , istoric al poporului român de a-şi revendica diplomatic, acum şi nu mai târziu, hotarele sale istorice şi de a le consfinţi prin actul de integrare. Renunţarea la drepturile naţionale spaţiale în contextul actual european ar constitui o renunţare a poporului român la virtuţile sale, o profanare a jertfelor strămoşeşti întru apărarea fiinţei sale , o ştirbire a prestigiului său bine conturat între popoarele lumii!.. România nu-şi va putea altfel valorifica poziţia pe care şi-o merită în rândul naţiunilor Europei decât în drept întregită, aşa cum au reuşit-o, şi cinste lor, cele două Germanii !… Stă acum în sarcina diplomatică , atât a ministrului de externe român, cât şi a Departamentului pentru Integrare Europeană, o integrare a României cu toate teritoriile sale din care izvorăşte ancestral sângele românesc ,inimile, înflăcărându-le cu spiritul naţional-cultural român şi din care nu trebuie să lipsească Basarabia, Nordul Bucovinei, Ţinuturile Herţei , Insula Şerpilor…, teritorii care pot să revină acum şi necondiţionat la Patria Mamă!. Diplomaţia noastră trebuie să fie magistrală şi domnul Petre Roman va trebui să o demonstreze. Pentru că o formalizare a diplomaţiei româneşti, în ipoteza unor programe economice ademenitoare şi a unor urgenţe procedurale de aderare, numai de dragul accederii la structurile europene, ar crea o situaţie de compromitere pentru totdeauna a idealului sacru, de veacuri al românilor, de întregire teritorială şi etno-culturală, o configurare a unei graniţe a Europei Unite pe nişte hotare relative, ciuntite , subiective ale României. Domnul Petre Roman are, acum, şansa providenţială să demonstreze că este, cu adevărat, susţinătorul unei doctrine şi strategii româneşti naţionale , reluând lupta diplomatică pentru înlăturarea consecinţelor nefaste ale tratatelor şi documentelor ostile nouă şi prin care I s-au ştirbit României drepturile sale istorice, putând deveni, alături de colaboratorii săi, un erou naţional şi o adevărată personalitate istorică a României!! Să- I ajute Dumnezeu !!!..
Ing. dr. Gheorghe Apetroae, preşedinte al Organizaţiei Judeţului Sibiu a Partidului Naţional Democrat Creştin(P.N.D.C.). “Tribuna” , pagina “ Eveniment” , anul CXV , nr. 2686. pag. 14 din 31 decembrie 2009
Poemele " CARMEN PATRIAE" - „ÎNTOARCEREA CARMENTEI”, Gheorghe Apetroae Sibiu- selecţii din volume.
„Patria - locul unde am văzut lumina şi vechimea neamului”
VEGHE I
Cât clopote, de dangăt românesc mai înfierbântă Blajul
şi din Sibiu Bărnuţiu ne declamă libertatea-n zodii,
cât vârful lăncii e-n triumf, izvor de legământ eroic,
ne trec prin firea Iancului tribun chemările la arme…
Nu-i loc de şedere, nici de–nchinări! De ni-s umbrite glorii,
de ţara e-n dureri şi lacrimile-i curg pe şarul Vidrei
şi-i plânge Arieşul neliniştea din mersul greu al zilei,
contăm pe Iancul şi pe moţi!…prin ei, pe toţi românii!…
Chemări de înălţăm, le înţeleg şi ştiu să le răspundă;
stejarii veacului eroic ne cuvântă în aprinse graiuri...
Ei, mari Goruni, în crezul lor, o taină, ascunzând în ramuri
cresc în coroană tot mai largi... înnobilând Ardealul…
În glorie , cu faptele de arme mari, împovăraţi de stele
păşesc lumina lor , iar lângă ei, în tot, românii
şi-l ştiu pe Iancul crai, în fruntea lor, cu cerul scut...
De pavăză în fii, le-nalţă-n strălucire Tricolorul!…
Sub semnul stâncii pe- Apuseni, în El ni-s veşniciţi Eroii…
cu Iancul ne veghează Sever, Pumnul, Dobra şi Buteanu…
Din legământ străbun,în strajă pentru neam,
le venerăm şi-acum jertfirea , ne-n flăcărăm curajul!…
Cu glasul torţei vii, când ei cuvântă se aprinde cerul!…
Noi le-am pus cruci şi flori pe osemânt, în loc de arme,
Credinţa lor să aromeze-n noi, în lanuri şi livezi
şi s-amiroase-a primăveri române, noile vlăstare !…
…………………………………………………………….
Iar flăcările care s-au aprins să ardă viu în candele
cu soarele ce-şi varsă duhul, să ne-nfrăţească veacul,
cresc vocile de pomenire sfântă, în glas de binecuvântare…
Românii mei! voi sunteţi liberi, cât vi-i de veghe Iancul!…
„Patria - locul ... lumina şi vechimea neamului”
DORUL DE IANCUL
De dor de Craiul lor, răsar la Ţebea moţii…
Să-şi lepede calvarul şi-l freamătă-n gorun,
să le coboare Iancul, în retrezire cerul,
cu Vidra în cunună şi Apusenii brâu…
durerea să le curme, El se revarsă-n zorii
împărtăşiţi cu Horea sub roata altei lumi…
Sfânt, magul libertăţii şi soarele dreptăţii
se-nalţă printre aştri mai falnic, mai august…
furtunile să-n frunte, El se-mpleteşte-n ramul
gorunului din Ţebea cu trunchiul de român…
Din Mureş le cuvântă, din Arieş le cântă
pe undele soboare de harfe îngereşti…
Că-s ocrotiţi de Thetis, mărturiseşte Crişul
cu malul drept în Tisa şi malul stâng în Nistrul…
o mamă, România, i-a botezat şi-n Jii;
Înconjurat serafic pe drumul sfânt al Vidrei
îi însoţeşte Iancul în cer, în munţi şi-n fii…
La Ţebea, nalt , gorunul le stăruie zenitul…
să le aline dorul, El le-mplineşte visul…
În templul Judecăţii, din tronul dreptei legi
le porunceşte Iancul, îi vredniceşte sfântul
să-şi neclintească locul şi, împlinindu-i gândul,
pe Apuseni, pe Alba, va străluci Crai Nou!…
Se creşte-n cer gorunul şi se preschimbă-n scuturi
cu chip de moţi, Ardealul iubit de Dumnezeu…
„Patria - locul ... lumina şi vechimea neamului”
MĂRTURII
Patriei,
Istoria, cupolă de rubin,
e un cântec de arbore
întins peste neam…
E pajura ce-i poartă în aripi
izvoarele
în culorile de sânge,
pâine şi cer
şi cântecul de dor
al trezitelor zări
din Cartea Unirii…
Printre genele zorilor
săgeată cerul arc,
arcul noii generaţii…
E ţara rădăcină
şi trunchi de Erou…
Trandafirii cresc temple
din sângele ţărânei,
scut şi simbol:
limba şi neamul,
marea şi cerul
stau mărturii de safire
la gloria românului popor!….
„Patria - locul ... lumina şi vechimea neamului”
GLASUL PUTNEI
Români, ce înfloriţi fiinţa
unui popor creştin , viteaz,
nu auziţi sora Moldovă
la Nistrul, cum vă cheamă azi ?
Săriţi cu toţii !…striviţi tăcerea
de ger pe un străbun pământ…
grăbiţi, cât glasul ei mai cântă
şi-mi trageţi clopotul cel sfânt!…
El va rosti la cerul lumii
credinţa unui singur neam;
din vrerea Putnei, o Moldovă
vă cere scuturi de hotar!…
Nu staţi ca să-i truncheze trupul
şi fala să-i spurce-n orgii;
Purtaţi- o -n braţe la durere,
aprindeţi torţe-n morţi şi vii!…
Iar ,de-i nevoie, în Unire,
daţi Prutul Nistrului!…Treceţi
stindardul sfânt al Românimii
pe locul gliei strămoşeşti…
Să simtă orbii că Românii
sunt aprigi daci-latini-trecut!…
Traiane !… Decebal !… Ştefane !…
Voi ştiţi şi-acum ce-i de făcut!…
Acum, când glasul ei mai cântă,
veniţi, cât trupul nu e frânt
şi strângeţi-o la pieptul ţării.
augustă-n românesc triumf!…
ŢARĂ BOLNAVĂ
Ţară bolnavă, durerea şi răul îţi zac ascunse
cu cerul în noroi şi pâslă de fum;
din zăpezile pe stânci balauri cresc pe creste,
purtaţi de vântul toamnei peste stei, nebuni...
Cascade, peste tot, îţi înzăporesc lumina din
izvoare, bulboanele-nghiţind îngheţul tău în râu;
mai vin şi păsările-n crâng, doar ca să-ţi cânte
jalea, când şobolani din zodii îţi mişună urban
sătui destui...
şi-ţi dorm „bâtlani” în trestii şi-n mâl „ceata de
broaşte”, iar nada în năvod s-adună tot mai
greu...
Mai ai femei cu braţele de flori întinse prin
casele curate, uitate de plăceri,
Mai stau căpiţele de fân în dosul şurii şi-n ţarc
mioare, prea puţine, mai behăie de miel,
iar vacile, rămase din măcel, aşteaptă de
păşune, s-adune-n clopul sorţii, al laptelui „mister”...
Mai ai cărările pe crestele alpestre, tot aştep-
tând mioarele în turme care nu mai vin
şi stele blonde-ţi mai răsar devreme, dar
când te văd în chin, în noapte-ţi pier cu frig...
Ţi se-mulţesc, în schimb, „hârciogii”, se-m-
buibă ca flămânzii toamna din porumbiştea încă
neculeasă de ţăran...
şi tot mai rară-ţi creşte iarba printre spinii
verii, iar sălcii prinse-n dâlme te plîng,dar în zadar...
Tu ai şi ”cruci” pe cer şi cruci în cimitire, ce
se-mulţesc acum prin satele ce pier,
când mulţi copaci, de noul vânt, blestemul tău,
căzând zăpor de suferinţă, se vor sicriul tău...
Şi-ţi cresc din ploaia nopţii peste frunte ”şerpii”
şi râuri scurg veninul lor în marea-ţi de dureri...
la serile albastre de tăcere plâng bătrânii în
van,ducându-te te duc doar ca să mori cu ei!..
Ţi se-nmulţesc în schimb „năpârcile” în taină,
iar gloata ţi-i muşcată, e-n groaznice dureri, de ieri...
şi mulţi ţărani îşi dau hectarul pe-o para, la
zar primit, de s-ar scăpa de el...e greu!..
Au ruginit piroanele din porţi ce cad din bala-
male, iar carele nu ies din curţi, nici se întorc din ţarini;
se-mpodobesc ferestrele în colb şi în paian-
jeni şi-n vatra stinsă de cătun, în sihle se-torc anii...
Ciulinii cresc în şes, se-ntrec cu mărăcinii şi-ţi
bate „Traista goală”, de mulţi ani, a pustiu;
La Râul Vadului închizi devreme ochii şi
casele se urlă în steu din senin...
Şi vin străinii, ca să-ţi vindem totul,în a-ţi
grăbi pieirea; să-ţi verse sărăcia în sacul ce ţi-e gol;
ei vâră-n sacul lor pân l-or tixi, nebunii,
noi,să cerşim români, la poduri pe un leu...
La subsuori, pe trup, pădurile îţi tund, de
poale te despoaie, în alte părţi virgine putrezind...
dar cresc acum vârtoşi din gropile din drum
stejarii de care să te sprijini, să nu apleci de boală,
nici de vânt...
Că pomii tăi, bătrânii, de rod lipsiţi, s-or altoi
de vreme, spre a-nflori noi stele din muguri rubinii
şi-n gând de vindecare să-ţi înmulţească zorii,
izvoarele prunciei, să-ţi ieşi din agonii...
„Patria - locul ...lumina şi vechimea neamului”
TREPTE ÎN TEMPLE
- Imn, teraselor de la Ocna Sibiului….
Ajuns la vechile zidiri, am început să le cânt
imnul lor antropic şi glia să le-o frământ
pentru primii semănători de pe acel pământ,
cu vlaga lor din linişti, sub crucea de mormânt,….
ce-n temple s-a-nălţat şi-în rod a răsplătit
de generaţii munca, augustă în cunună,
dar aprig gerul peste veac cu moartea le-a cernit
şi dezmierdarea gliei le-a rămas străină
în zorii brazdelor de-atunci croite-n deal
cu plugul tras de boi, şi truda de ţăran,
mileniul devenirii mănosului hotar
e doar simbol de jertfă şi infinit uman …
Că un aspru vânt le-a pustiit trecutul milenar,
le-a îmbrăcat în doliu ,cu ţelină de deal
şi le-a jertfit rodirea pe rugul de altar
al umbrei celor morţi, întinsă pe Ardeal…
Cuprinse de speranţa unor zări senine,
s-au aruncat săgeţi şi-n lumea fiinţei mele,
învăluind prin raze, vii jocuri de lumină,
adâncu-mi greu de rod al flăcării de stele…
Cu drag le-am coborât în mine, să le simt
şi să le-aprind din ieri pe cerul vieţii mele,
spre-a le reda lumina de nouă înviere,
rodirea ancestrală din focul altor stele!…
le-am petrecut la horă iar, şi-n jocuri noi
alt ev le-am slobozit; întoarcerea-n fiinţă,
reverberându-mi morţii, luminilor, chemări
la cerul de ţărână, izvoare de credinţă …
Legaţi în lanţuri strâns de veacul umilinţei
şi-al aşteptării grele, de zaceri,nelucrate,
nepoţii celora plecaţi la ele i-am chemat,
de plugul brazdei lor să râdă mângâiate …
De drag de glie, ei le seamănă, le îngrijesc
ca visul celor morţi prin ei să se-mplinească !…
urmaşii templelor de ieri, veniţi, se rânduiesc
cu torţe noi în mâini, de grija strămoşească …
- De veţi trăi în rostul lor, cu Ele-n legământ,
răsplata muncii voastre cât holda e de mare! …
Terase de milenii! în lumea voastră să rămân şi eu,
vă-nalţ săgeţile de rod cu vârfurile-n floare !…
„Patria - locul... lumina şi vechimea neamului”
SĂ-MI DESENEZE PE GEAM
Din sămânţa de lut
din căuşul olarului,
ziditorul de demult,
am născut
fiinţa singură, în fire,
razele de lună
sa-mi deseneze pe geam
de doua ori Logosul
şi clipa arborelui;
să-mi conjuge întoarcerea
cu nemărginirea
celui mai scurt cuvânt,
ca şi când
naşterea ar fi
o întâlnire absentă
intre El şi al lui binecuvântat;
razele de lună
să-mi deseneze pe geam
prima sămânţa a cerului
din lutul marelui crin:
sărutul pământului
din căuşul olarului.
„Patria - locul... lumina şi vechimea neamului”
EL, EMINESCU
Din grădinile de aur a cules ai lunii crini
să-i păstreze-n templul fiinţei - candelabre de rubin
arc de cer, în El, lumina celei mai pure lumini …
Fruntea, boltă peste veacuri, o înclină visător
să-şi revadă-n codri lacul, strălucirea în izvor…
pe azure văi de cuget, cu ochi negri, lini, coboară
El, luceafăr al iubirii, printre nuferi să răsară.
Când pe harfele de unde, stele cad şi se aprind
orgi selenice pe lucii, valuri risipte-n grind,
El, ecouri între clipe, le ascultă-n infinit!…
Cu luna se plimbă-n trestii, iar din cornul ei de-argint
îşi desfată nemurirea, dă luminii dor şi gând …
teii încărcaţi de floare ning miresmele de-amor,
El, luceşte-n rostul vieţii spre trecut şi viitor…
„Patria - locul... lumina şi vechimea neamului”
CĂRĂRI
Cărări de existenţe
trec prin cuprinsul florii;
pe calea ei,
colindă stelele şi ard
polenul cerului...
să-i ştim neînceputul,
îi numărăm în soare
petalele când cad...
Născuţi din zori, în zorii
pe calea devenirii,
ne urmăresc plecarea
himerică-n imens...
La sânii altor stele,
ca să ne primească,
suntem plecaţi din floare,
avem acelaşi mers...
Cu alte flori
pe noi cărări
de foc stelar
de mult ne întâlnim...
Mirifica sămânţă cântă:
cuvăntul a-ncolţit;
din undele de-atunci
ne-am despletit...
Pulsează din primar
cenuşa flăcării în ea
şi gândul ei în noi;
călcăm pe vârful razei,
iar fraţi, cu stelele,
percepem
în monada - floare,
ale stelelor pulsaţii...
Da, oricare existenţă
născută din mişcare
s-apuce altă cale,
şi-aruncă părţile ,în graţii !!?
.
„Patria - locul ... lumina şi vechimea neamului”
MARELUI BARD
Lui Vasile Alecsandri
Cu torţa stelelor,
pe calea lor,
în mâinile de-azur,
cântând,
visam să te-ntâlnesc …
dar tu ai apărut
în lumea florilor
şi odelor, în mai,
plin de parfum,
cu irizări de crini
şi lilieci …
ca să petreci
printre steluţe sfânt
un rege bard …
Zei, zâne şi viteji
într-un hrisov de cer
văzut din nevăzut
comori le strângi şi-acum …
La serile de-argint,
în hăruite ierni,
cu lira ta mă chemi,
eu te urmez …
poemele să-ţi ning
pe alte primăveri
în zbor de ciocârlie …
săgeţi, cuvintele
meşteşugite-n gând
şi-aprinse-n violet
cu razele pastel,
purtat de geniu tău
pe lunci, în crânguri,
peste zări, le-arunc …
Vasile Alecsandri …
„Patria - locul ... lumina şi vechimea neamului”
ÎNTOARCEREA CARMENTEI
Din colbul zărilor de ei de mult bătute,
să se-ntoarcă
toţi fiii buni , pe locul nemuririi ,
Tu, Patrie le cânţi cutezător
- „ În firea mea vi-i locul !…
şi le reverşi în suflete lumina re-ntregirii!..
Spre- a- i vindeca în dor de rana rătăcirii,
din gheara vitregiei lor, îi smulgi cu semul
iubirii de întoarcere , de liberă trezire
în dreptul lor, şi îi înalţi prin fapte!...
Nu înceta, dar a-ţi chema în cuviinţă fiii
la un mers bun !…Cu duhu-ţi din trecutul mare,
să-i reînveţi cine-s de neam Românii
şi să le-aprinzi în cuget flacăra Unirii!..
.................................................
Priveşte-i cum la tine-n torşi sosirea îşi cuvântă
ca fii ai tăi ce vor a coborî din nou în rosturile gliei
sămânţa sângelui patern, în stăpâniri să crească
pe plaiuri de lumină, geniul României!...
„Patria - locul unde am văzut lumina şi vechimea neamului”
REVERBERAŢII
Privelişti,
de braţul zorilor
prinse,
farmec copilăriei,
izvoare de vise,
prin floarea fiinţei
curg primenite
şi le ascult:
m-aleargă , gătite:
Stânişoara în soare,
la vârfuri pleşuve,
stropite pe zare,
Moişa şi Suha,
răsfrânte la poale,
prin hora lor să trec,
copil la Slătioare...
Mă strigă în susur
pârâul de munte,
de maluri prăbuşit
în recele cristal,
la meandre adânci
umbrite de sălcii
cu pletele despletite
de undele repezi;
în freamăt arinii,
cireşii şi mălinii,
pe coasta înverzită
şi lunca de flori,
la primăveri de soare
mă cheamă înapoi...
Pe drumul lung
al lumii fiinţei mele
mă caută: casa
şi livezile de rai
ce-i râd în povară;
izvorul rece din deal
grăbit pe uluce
la florile mamei
setoase, să piară...
şi plopii,
brâu la izvor,
piramidali, paterni...
şi brazii prinşi de cer
de strajă pe alei:
părinţii
rătăciţi de lut,
îndrăgostiţi de zări...
Pe lira soarelui
cântă în mine
colorate, senine,
păsări, primăveri,
inefabile lumi
de fragede vremi,
când păstoream copil
la florile de crini
şi salutam la vad
pădurile de brad,
iar pe poteci adânci,
repezite de stânci
spre însorite poieni
mă strecuram
zburdalnic
în lumea de joacă
a fraţilor mei...
De Stânişoara
şi cerul Bucovinei
port sufletul,
fiorul...
Boroaia-maternă,
vis fericit
şi împlinit pe zare-
cea mai iubită floare-
îmi înţelege dorul...
Să o revăd senin,
azurul să i-l cânt
şi s-o admir,
mireasa noilor culori
îmi râde de copil....
.................................
La voi, rai vieţii mele,
oricând voi reveni:
să rup plaiul de cer
şi să-mi ascult izvorul
„
ECOURI
Basarabie, Bucovină, fiicele mele tribune, auguste
vă ador, vă vreau lângă mine, mamă vă cuvânt:
- liber vă este drumul de sânge de limbă şi datini,
de sfântă Unire , ruga v-o înţeleg şi v-o ascult!...
În aură de dor, codrii şi câmpul vi le-am cuprins,
mormintele străbunilor vi le-am acoperit cu crini...
Şi Coroana lui Ştefan, cu stele de flori şi cuvinte o port
boltă de slavă unui singur - românesc pământ!..
Mirese de suflet şi plai, de port şi de grai, vă vreau
glorii române, rai de sfântă Unire şi strămoşescă glie...
Copile nefericite-n trăire, pea iubitoare de mamă,
în soarele meu vă cunun, cu adevărul, pe amândouă!...
Cu glasuri de cântec al unei singure inimi, doinind
voi reveniţi lângă mine, să petrecem în alaiul divin!..
Basarabie, Bucovină!.. mama voastră, latină-n putere
Tricolorul vi-l înalţă-n credinţă,în adevăr şi destin.!..
„Patria - locul ...lumina şi vechimea neamului”
GHEORGHE APETROAE SIBIU
vineri, 30 aprilie 2010
LITERATURA,Temple în zori, volumul "FULGERÂND TĂCEREA", ciclul "TEMPLE ÎN ZORI", Gheorghe Apetroae Sibiu
LITERATURA, volumul „ FULGERÂND TĂCEREA”,ciclul
„TEMPLE ÎN ZORI”, Gheorghe Apetroae Sibiu
DOR DE VEŞNICII
Furtunile le-ai alungat ,
destrămându-le,timp al tău
de pe albastra tăcere ;
Pe Soare l-ai dezbrăcat,
ca pe un copil, uşor
de privirea-i senină ,
învelindu-l în linţoliu
de stibinice neguri…
Azurul l-ai acoperit
zilei,cu un văl de sărutări-
liniştea serilor,
cu Chaterton,ne-ntrecut,
şi de la muzele lui ai învăţat
să cânţi alături de izvoare,
arzând în inima lor
sângele zorilor...
Ai strâns în braţe
mijlocul cerului axiniu
în nopţile din evantaie
selene,
în plutirile stelelor
şi ai vibrat de ardere,
sideral...
uşurinţa în zbor ai luat
de la păsările
cu aripi de flăcări!..
Nicicând nu ai abătut
naiadele,surori,
de la izvodirile lor,
iar pâraiele repezi
printre stâncile străbune ,
le-ai slobozit mereu
fulgerate de cer, melodii
pe portativele aştrilor!….
OVIDIU, LA TOMIS
Lui Ovidiu Naso
Cum ar fi reuşit Academos
să te încerce cu elegia ,
dacă tu nu ai fi fost
melanianul captiv,
neliniştit, surghiunit
împreună cu îngerii de lumină
la ponticul ţărm,
anume, pentru cântecul trist...
din Tomis, să cânţi Roma...
Pe locuri neritice,
buzele sărate ale mării
ţi-a învolburat fluidic, timpul
scurs, pelagic , nisipul
preserat de nereide
cu scoici de cristal
în poemele tale rescrise…
Dinspre un ţărm litoral
alunecat în mărgean
Cetatea eternă, de mii de ani
îţi ascultă „Tristele”
şi încă-i mai dau strălucire...
În fiecare val ,e chinul tău,
Ovidiu, ecoul de întoarecere!..
Te caută , de atunci,
în el , cetatea eternă,
să-ţi mulţumească,
să te asigure de iubire …
Te primeşte Roma , Ovidiu!..
PĂŞIND LUMINA LOR
Dar, în Olimp, nu ştii că e Palas- Atena ?
Erai pe când curgeau solar
sudorile cu iz de mosc
pe-alama feţelor agreste,
când ochii de- ametist
ai pietrei vii,
de cer aprinşi,
se-ncremeneau în large arcuiri
pe creste…
Erai acolo unde zei,
pe codrii împăraţi,
îţi cuvântau ales
din înfoşnirea frunzei ;
Goruni şi fagi pe- obârşii ,
de vânturi retezaţi,
zăceau agest în lunge
prăvăliri sub Cruce…
Te primeneau cybilic,
cu glas de ne-nceput,
prin pajişti înroite-n fluturi,
în culori rebele,
izvoarele, curgând
din patul Proserpinei ,
pârleazul vechi,sărindu-l,
te înfloreau în ele !…
Şi hoinăreai, aşa,
prin clipa unor duhuri sfinte,
păşind lumina lor
pe tăinuite trepte,
nelinişti , răscolind
în sufletele de obîrşii
în flăcările vii
din abisale vetre !….
VRĂJIT DE TRECERE
Cum totul nu-i decât secunda
revărsare
a cerului citrin căzut
în crâncenă vâltoare,
gemea de faceri vii
şi apa în bulboane
sub roţi de car stelar,
în inelări barbare...
Piereau şi florile,
de mângâieri aprinse,
plângeau , râzând bătute
ierburi grase
sub copite
ecvestre, exilate lacrimi,
şiroind dureri
pe faţa libertăţii reci
a fiecărei clipe !…
Iar Tu, din trecere,
să-ţi pot opri părinţii,
cu glasul orfic,
de bine-cuvântare,
îţi închinai, în gând
de rugăciuni,
străbunii
la somnul în treziri adânci ,
pe tăinuita Vale...
Te bucurai trecut
de-nsufleţirea sorţii
şi-ţi pregăteai în loc de rai,
plecarea tristă
prin zborul mai departe,
în rostirea morţii,
cu chip aprins de dor
şi aripi de ispită !…
PANTEISM
În vămi, hematice, reci umbre
se-ntrec, unindu-se cu pinii,
şi-n raiul dragostei, mălinii,
să ningă-n ochii tăi, străine…
Cu lave-n ploi de firi porfire
albaştrii ochi ţi-i colorezi,
cu primăveri cu-vânţi poeme
în înfloriri de lilieci…
Şi ingeri blânzi, varsă mistere
si cad în plumburii zăpezi…
Petale- albastre, aripi gânduri
de stele ,un decor ceresc !..
Sub ploile roz-albe , crinii
în raze vii, ecstatici trec,
se spală grav în spuma zilei
şi sângerează de iubire …
Privirea lor întrebătoare
în rătăcirile solare,
din amorţiri seducătoare
în mugurire te-mplinesc …
Îţi spală grav uitarea firii
lumina bolţii ,o ninsoare
cu taina trecerii astrale…
SĂ ÎNVEŢI
Să înveţi s-ajungi din nou
supusul la straja
altor neputinţe pus
un îngeresc păstor
al turnului sedus
căzut ecou a câte-s
ne-mplinite...
cu-n tâlc bătrân
el ţi-a zâmbit,
să îl primeşti în raza
de atunci,eluviu...
în ea să uiţi
şi-n ea să-nveţi
cum să-nfloreşti un crin
sălbatic,sângerând pe seară
diafanul astru…
să înveţi cum să iubeşti
şi s-aromezi cu focul sevei
cerul cel căzut în pâine
miezul zilei, stelei
să înveţi cum să-l dezbraci
de gândurile rele,
în oase drepte,
rătăcind pe creste
şi-n lanul plin de maci
albaştri,
de cercul crucii,
umbre răstignind
de bolta în cinabru ,
un adânc fior,
de braţul zorilor purtat
şi-n zborul grav ,
de fluturi albi,
să arzi în făcări al tău trup
sedus de doruri argilite …
VIS DE MURIBUND
Când rupi văluri de iubire,
raze viu pătrund în tine !..
Işi ascunde plină, Luna
nimbul serii, reveria,
în tăcerea-i ucigaşă,
umbra cerului livid...
Cornul safic mereu sună…
e-al Dianei şi-ţi răsună
gândul deslegat de taine,
strălucirile-ţi din urmă
îngeri albi ,în jur ,plutind!...
Luna mări de aur varsă
şi te-neacă în lumină
soarele nopţii, regină,
din pocal ,viaţa-ţi închină
ca să te renaşti deplin...
Bat erinyi reci în poarta
inimii. Deschide Luna !,,
intră, în delir, Fortuna!..
firul vieţii să ţi-l rupă,
în pământ să treci fluid...
Cu mari stele, pe-al lor drum
ales în a lor simţire,
te întreci şi-n zborul vieţii
pentru alţii ,tu cu-vânţi
cu puteri de muribund! ….
Gheorghe Apetroae Sibiu
DIN DRUMUL DREPT
Din drumul drept ne abăteam
tăind pieziş
desişurile-n tinse
peste stânci albastre…
sfidam magneticul hăţaş ,
un şarpe viu, în arc
crestat de ani
pe fruntea zărilor sihastre !..
În salt, din fârf în vârf de fag ,
un linx ne urmărea
pe rână,cum
mistreţii ,
sângerând poteci
în turmă-i alergam
ca pe blestem
prin sihla nepătrunsă
şi cum cu şiretlic,
spre lupării,
lupanii îndreptam!..
Dar ne sfiiam
de-acea neagră vestire,
când aici,
un cuget, sclav « Cărbunei » ,
la ea întors curând
cu dor de loc
şi gând de libertate-n duh,
cu dragul de străbune
plaiuri,ochii primenind
un mag ,în mare rost
în care sta aprins trecutul
sfânt,
adânc, pleca
sub geana rece
a unui blestemat amurg
de fulgerul sălbatic
tras
şi- ucis cu colţii lungi,
de un mistreţ flămând !..
INTENŢII
Zăpezi lacome
aşternute peste zâmbete,
acele dihănii negre
de vlagă, sleite
în harul primăverii
le veii dezgheţa..
Clipa cea mare
a primei lumini,
sub steiul norului
de dor risipită
Un logos etern întrupat,
în loc vei lăsa..
Cu voia azură,
iubiri ce se spulberă,
cuvintele mării:
valuri de ispită şi ură,
le vei stăvili..
Inimile reci, învrăjbite,
câte sunt,
cu cerul
le vei aprinde şi
de a lor tăcere,
le vei dezrobi..
Glasul de gând al soarelui,
în game de cântece
rostiri ideale
ori de patimi
pe harfa mării zboară
şi cu ea colindă
primii îngeri între cer
şi pământ...
Ochii cerului,
două lumini de amintiri
pe mormânt
vor sorbi veninul,
noul zori de zi...
DORINŢĂ
Atât ţi-ai dorit, Casandră,
din al tău, fiind
Jumătatea ta :
lumina ivită din seară, femeie
din clepsidră, curgând profetică,
din al toamnei potir
şi să-i vorbeşti
despre iubirea sinceră,
bărbatului ,
de bucuria revederii cerului,
robit
să-i surâzi jumătăţii
care îi freamătă nesfiit
făptura primăverilor tale ,
când calcă năuc
coborât la sufletul celest
al zăpezilor, la locul
mulţimilor,
să-i cânte amintirile ,
cu glas de lumină,
stelele, în metrul ceresc,
iubirea lui , Casandră,
crini să-i înflorească ,
în bătătura timpului
să –ţi înalţe templul tău…
DUPĂ O RĂTĂCIRE
Ai revenit psalmodiind cântări
în nopţile de linişti, sub salcâmi…
Cu buzele emfatice, de aşteptări,
Ai sărutat pe cer, polară, fruntea ta
de lut al rătăcirii mele…
Si părul tău vâlvoi, învăluit de nori
de dezmierdări: platonice- aurori,
l-ai răsfirat pe înspumate ape..
să-ţi uiţi de cât ai fost iubit
de zei, de vânt, de îngeri şi de flori,
de ne-nceputul de balsam
al vrerilor prin tine rătăcite…
din cercul sângelui scăpând cu-vinte
spre-a evada mai vinovat de-amor
din raiul porfiriu
în ochii ei, din nepăsarea clipei…
Fălticeni , 11.04.1965
CÂND
Când locuri neştiute până ieri,
azi îţi pornesc în năbuiri,
trăiri de flăcări mari,
o tainică nălucă,
poţi tu să uiţi de cum, de când,
de unde magic creşti?
de unde tainic, steaua
înspre seară-ţi urcă!?..
Şi poţi uita că –ai fost robitul
cel sortit plecării,
la lungi ,multe visări
şi triste contemplaţii ?…
că înţelegi ecoul lor aprins
din glasul Bucovinei?…
Te cheamă-n zbor de graţii
să te plângă în neştire fraţii!..
LOCURI
Când pe locuri de obârşii,
nori de amintiri petrec
cu chip de flori , sporind tăceri
peste livezile bătute de absint,
şi s- aciuiesc , în convertiri
şi mai împătimiţi în tine,
poţi tu să scapi de umbra lor,
cu sângerările-n cu-vinte ?..
Da ! că tu aici de mult, trăieşti
în dorul lor, cuprins de graţii,
te crezi mereu în rang de zeu
şi-ţi prelungeşti scara vieţii,
un adoptat de-Ardeal ,
tot de române şi creştine locuri..
copilul, ieri rebel,
în azi, efebul libertăţii !..
Aici de mult te porţi , te simţi
un cer îmbălsămat de gânduri
şi-un mare nesătul de Tot,
de proprii griji ,în chinuri,
străinul , val de val cuprins ,
un tot mai duh şi semn luminii
să-ţi poarte şi sporească-n cer,
cu fiecare zi, destinul !...
AI SCRIS PRIMELE POEME
Cuvântul ţi l-ai dantelat
pentru alţii ,cu magia tainelor...
primele poeme le-ai scris
în versuri cu ritmuri
din năbuirea pâraielor
slobozite
din încălecarea norilor
în rugăciuni vernale pe lunci,
şi cu cântecul filomelelor,
cedând la treceri , tăcerea,
în dans cu fulgerele…
Le-ai colorat ca pe apele
înveselite de zâmbetul Lunii
ce-i lumina faţa Ofeliei,
căzută în fără de lege;
ca umbra pe zăpezile văii,
lângă Hamlet, nepăsătoare,
le-ai dăltuit din flacăra stelei,
în vuietul pâraielor trecând ,
sub austrul primăverii ,
păru-i despletit de Rimbaud...
Ai învăţat să cânţi cu glasul lui,
dansând cu baiaderele
la Crucea satului ,
pe troparul liturgic..
Umblând,reluai, la petreceri,
melodia furtunii…
slava din glasul tăcut al păsărilor ,
până în amurg , pentru neînceput...
Din albastrul munţilor,
acoperit deseori de neguri,
ai deşirat , tot pentru Unire,
în rugă, bemolii tunetelor...
Ai scris primele poeme
îmbătat de Narcis , în amor,
atins de Pegasul alizeelor ,
în înfloririle timpurii
ale livezilor în coroanate
de absint
şi de seducătoarele priviri selene…
Sânii ei dezgoliţi, însângeraţi,
inimii
în salturi fecioare pe uliţe…
Şi câte minţii tale de atunci,
din ieri, în mâine,în poemele vii
de rugăciuni s-a veşnicit
chiar şi libertatea râvnită a mării…
Gheorghe Apetroae Sibiu
„TEMPLE ÎN ZORI”, Gheorghe Apetroae Sibiu
DOR DE VEŞNICII
Furtunile le-ai alungat ,
destrămându-le,timp al tău
de pe albastra tăcere ;
Pe Soare l-ai dezbrăcat,
ca pe un copil, uşor
de privirea-i senină ,
învelindu-l în linţoliu
de stibinice neguri…
Azurul l-ai acoperit
zilei,cu un văl de sărutări-
liniştea serilor,
cu Chaterton,ne-ntrecut,
şi de la muzele lui ai învăţat
să cânţi alături de izvoare,
arzând în inima lor
sângele zorilor...
Ai strâns în braţe
mijlocul cerului axiniu
în nopţile din evantaie
selene,
în plutirile stelelor
şi ai vibrat de ardere,
sideral...
uşurinţa în zbor ai luat
de la păsările
cu aripi de flăcări!..
Nicicând nu ai abătut
naiadele,surori,
de la izvodirile lor,
iar pâraiele repezi
printre stâncile străbune ,
le-ai slobozit mereu
fulgerate de cer, melodii
pe portativele aştrilor!….
OVIDIU, LA TOMIS
Lui Ovidiu Naso
Cum ar fi reuşit Academos
să te încerce cu elegia ,
dacă tu nu ai fi fost
melanianul captiv,
neliniştit, surghiunit
împreună cu îngerii de lumină
la ponticul ţărm,
anume, pentru cântecul trist...
din Tomis, să cânţi Roma...
Pe locuri neritice,
buzele sărate ale mării
ţi-a învolburat fluidic, timpul
scurs, pelagic , nisipul
preserat de nereide
cu scoici de cristal
în poemele tale rescrise…
Dinspre un ţărm litoral
alunecat în mărgean
Cetatea eternă, de mii de ani
îţi ascultă „Tristele”
şi încă-i mai dau strălucire...
În fiecare val ,e chinul tău,
Ovidiu, ecoul de întoarecere!..
Te caută , de atunci,
în el , cetatea eternă,
să-ţi mulţumească,
să te asigure de iubire …
Te primeşte Roma , Ovidiu!..
PĂŞIND LUMINA LOR
Dar, în Olimp, nu ştii că e Palas- Atena ?
Erai pe când curgeau solar
sudorile cu iz de mosc
pe-alama feţelor agreste,
când ochii de- ametist
ai pietrei vii,
de cer aprinşi,
se-ncremeneau în large arcuiri
pe creste…
Erai acolo unde zei,
pe codrii împăraţi,
îţi cuvântau ales
din înfoşnirea frunzei ;
Goruni şi fagi pe- obârşii ,
de vânturi retezaţi,
zăceau agest în lunge
prăvăliri sub Cruce…
Te primeneau cybilic,
cu glas de ne-nceput,
prin pajişti înroite-n fluturi,
în culori rebele,
izvoarele, curgând
din patul Proserpinei ,
pârleazul vechi,sărindu-l,
te înfloreau în ele !…
Şi hoinăreai, aşa,
prin clipa unor duhuri sfinte,
păşind lumina lor
pe tăinuite trepte,
nelinişti , răscolind
în sufletele de obîrşii
în flăcările vii
din abisale vetre !….
VRĂJIT DE TRECERE
Cum totul nu-i decât secunda
revărsare
a cerului citrin căzut
în crâncenă vâltoare,
gemea de faceri vii
şi apa în bulboane
sub roţi de car stelar,
în inelări barbare...
Piereau şi florile,
de mângâieri aprinse,
plângeau , râzând bătute
ierburi grase
sub copite
ecvestre, exilate lacrimi,
şiroind dureri
pe faţa libertăţii reci
a fiecărei clipe !…
Iar Tu, din trecere,
să-ţi pot opri părinţii,
cu glasul orfic,
de bine-cuvântare,
îţi închinai, în gând
de rugăciuni,
străbunii
la somnul în treziri adânci ,
pe tăinuita Vale...
Te bucurai trecut
de-nsufleţirea sorţii
şi-ţi pregăteai în loc de rai,
plecarea tristă
prin zborul mai departe,
în rostirea morţii,
cu chip aprins de dor
şi aripi de ispită !…
PANTEISM
În vămi, hematice, reci umbre
se-ntrec, unindu-se cu pinii,
şi-n raiul dragostei, mălinii,
să ningă-n ochii tăi, străine…
Cu lave-n ploi de firi porfire
albaştrii ochi ţi-i colorezi,
cu primăveri cu-vânţi poeme
în înfloriri de lilieci…
Şi ingeri blânzi, varsă mistere
si cad în plumburii zăpezi…
Petale- albastre, aripi gânduri
de stele ,un decor ceresc !..
Sub ploile roz-albe , crinii
în raze vii, ecstatici trec,
se spală grav în spuma zilei
şi sângerează de iubire …
Privirea lor întrebătoare
în rătăcirile solare,
din amorţiri seducătoare
în mugurire te-mplinesc …
Îţi spală grav uitarea firii
lumina bolţii ,o ninsoare
cu taina trecerii astrale…
SĂ ÎNVEŢI
Să înveţi s-ajungi din nou
supusul la straja
altor neputinţe pus
un îngeresc păstor
al turnului sedus
căzut ecou a câte-s
ne-mplinite...
cu-n tâlc bătrân
el ţi-a zâmbit,
să îl primeşti în raza
de atunci,eluviu...
în ea să uiţi
şi-n ea să-nveţi
cum să-nfloreşti un crin
sălbatic,sângerând pe seară
diafanul astru…
să înveţi cum să iubeşti
şi s-aromezi cu focul sevei
cerul cel căzut în pâine
miezul zilei, stelei
să înveţi cum să-l dezbraci
de gândurile rele,
în oase drepte,
rătăcind pe creste
şi-n lanul plin de maci
albaştri,
de cercul crucii,
umbre răstignind
de bolta în cinabru ,
un adânc fior,
de braţul zorilor purtat
şi-n zborul grav ,
de fluturi albi,
să arzi în făcări al tău trup
sedus de doruri argilite …
VIS DE MURIBUND
Când rupi văluri de iubire,
raze viu pătrund în tine !..
Işi ascunde plină, Luna
nimbul serii, reveria,
în tăcerea-i ucigaşă,
umbra cerului livid...
Cornul safic mereu sună…
e-al Dianei şi-ţi răsună
gândul deslegat de taine,
strălucirile-ţi din urmă
îngeri albi ,în jur ,plutind!...
Luna mări de aur varsă
şi te-neacă în lumină
soarele nopţii, regină,
din pocal ,viaţa-ţi închină
ca să te renaşti deplin...
Bat erinyi reci în poarta
inimii. Deschide Luna !,,
intră, în delir, Fortuna!..
firul vieţii să ţi-l rupă,
în pământ să treci fluid...
Cu mari stele, pe-al lor drum
ales în a lor simţire,
te întreci şi-n zborul vieţii
pentru alţii ,tu cu-vânţi
cu puteri de muribund! ….
Gheorghe Apetroae Sibiu
DIN DRUMUL DREPT
Din drumul drept ne abăteam
tăind pieziş
desişurile-n tinse
peste stânci albastre…
sfidam magneticul hăţaş ,
un şarpe viu, în arc
crestat de ani
pe fruntea zărilor sihastre !..
În salt, din fârf în vârf de fag ,
un linx ne urmărea
pe rână,cum
mistreţii ,
sângerând poteci
în turmă-i alergam
ca pe blestem
prin sihla nepătrunsă
şi cum cu şiretlic,
spre lupării,
lupanii îndreptam!..
Dar ne sfiiam
de-acea neagră vestire,
când aici,
un cuget, sclav « Cărbunei » ,
la ea întors curând
cu dor de loc
şi gând de libertate-n duh,
cu dragul de străbune
plaiuri,ochii primenind
un mag ,în mare rost
în care sta aprins trecutul
sfânt,
adânc, pleca
sub geana rece
a unui blestemat amurg
de fulgerul sălbatic
tras
şi- ucis cu colţii lungi,
de un mistreţ flămând !..
INTENŢII
Zăpezi lacome
aşternute peste zâmbete,
acele dihănii negre
de vlagă, sleite
în harul primăverii
le veii dezgheţa..
Clipa cea mare
a primei lumini,
sub steiul norului
de dor risipită
Un logos etern întrupat,
în loc vei lăsa..
Cu voia azură,
iubiri ce se spulberă,
cuvintele mării:
valuri de ispită şi ură,
le vei stăvili..
Inimile reci, învrăjbite,
câte sunt,
cu cerul
le vei aprinde şi
de a lor tăcere,
le vei dezrobi..
Glasul de gând al soarelui,
în game de cântece
rostiri ideale
ori de patimi
pe harfa mării zboară
şi cu ea colindă
primii îngeri între cer
şi pământ...
Ochii cerului,
două lumini de amintiri
pe mormânt
vor sorbi veninul,
noul zori de zi...
DORINŢĂ
Atât ţi-ai dorit, Casandră,
din al tău, fiind
Jumătatea ta :
lumina ivită din seară, femeie
din clepsidră, curgând profetică,
din al toamnei potir
şi să-i vorbeşti
despre iubirea sinceră,
bărbatului ,
de bucuria revederii cerului,
robit
să-i surâzi jumătăţii
care îi freamătă nesfiit
făptura primăverilor tale ,
când calcă năuc
coborât la sufletul celest
al zăpezilor, la locul
mulţimilor,
să-i cânte amintirile ,
cu glas de lumină,
stelele, în metrul ceresc,
iubirea lui , Casandră,
crini să-i înflorească ,
în bătătura timpului
să –ţi înalţe templul tău…
DUPĂ O RĂTĂCIRE
Ai revenit psalmodiind cântări
în nopţile de linişti, sub salcâmi…
Cu buzele emfatice, de aşteptări,
Ai sărutat pe cer, polară, fruntea ta
de lut al rătăcirii mele…
Si părul tău vâlvoi, învăluit de nori
de dezmierdări: platonice- aurori,
l-ai răsfirat pe înspumate ape..
să-ţi uiţi de cât ai fost iubit
de zei, de vânt, de îngeri şi de flori,
de ne-nceputul de balsam
al vrerilor prin tine rătăcite…
din cercul sângelui scăpând cu-vinte
spre-a evada mai vinovat de-amor
din raiul porfiriu
în ochii ei, din nepăsarea clipei…
Fălticeni , 11.04.1965
CÂND
Când locuri neştiute până ieri,
azi îţi pornesc în năbuiri,
trăiri de flăcări mari,
o tainică nălucă,
poţi tu să uiţi de cum, de când,
de unde magic creşti?
de unde tainic, steaua
înspre seară-ţi urcă!?..
Şi poţi uita că –ai fost robitul
cel sortit plecării,
la lungi ,multe visări
şi triste contemplaţii ?…
că înţelegi ecoul lor aprins
din glasul Bucovinei?…
Te cheamă-n zbor de graţii
să te plângă în neştire fraţii!..
LOCURI
Când pe locuri de obârşii,
nori de amintiri petrec
cu chip de flori , sporind tăceri
peste livezile bătute de absint,
şi s- aciuiesc , în convertiri
şi mai împătimiţi în tine,
poţi tu să scapi de umbra lor,
cu sângerările-n cu-vinte ?..
Da ! că tu aici de mult, trăieşti
în dorul lor, cuprins de graţii,
te crezi mereu în rang de zeu
şi-ţi prelungeşti scara vieţii,
un adoptat de-Ardeal ,
tot de române şi creştine locuri..
copilul, ieri rebel,
în azi, efebul libertăţii !..
Aici de mult te porţi , te simţi
un cer îmbălsămat de gânduri
şi-un mare nesătul de Tot,
de proprii griji ,în chinuri,
străinul , val de val cuprins ,
un tot mai duh şi semn luminii
să-ţi poarte şi sporească-n cer,
cu fiecare zi, destinul !...
AI SCRIS PRIMELE POEME
Cuvântul ţi l-ai dantelat
pentru alţii ,cu magia tainelor...
primele poeme le-ai scris
în versuri cu ritmuri
din năbuirea pâraielor
slobozite
din încălecarea norilor
în rugăciuni vernale pe lunci,
şi cu cântecul filomelelor,
cedând la treceri , tăcerea,
în dans cu fulgerele…
Le-ai colorat ca pe apele
înveselite de zâmbetul Lunii
ce-i lumina faţa Ofeliei,
căzută în fără de lege;
ca umbra pe zăpezile văii,
lângă Hamlet, nepăsătoare,
le-ai dăltuit din flacăra stelei,
în vuietul pâraielor trecând ,
sub austrul primăverii ,
păru-i despletit de Rimbaud...
Ai învăţat să cânţi cu glasul lui,
dansând cu baiaderele
la Crucea satului ,
pe troparul liturgic..
Umblând,reluai, la petreceri,
melodia furtunii…
slava din glasul tăcut al păsărilor ,
până în amurg , pentru neînceput...
Din albastrul munţilor,
acoperit deseori de neguri,
ai deşirat , tot pentru Unire,
în rugă, bemolii tunetelor...
Ai scris primele poeme
îmbătat de Narcis , în amor,
atins de Pegasul alizeelor ,
în înfloririle timpurii
ale livezilor în coroanate
de absint
şi de seducătoarele priviri selene…
Sânii ei dezgoliţi, însângeraţi,
inimii
în salturi fecioare pe uliţe…
Şi câte minţii tale de atunci,
din ieri, în mâine,în poemele vii
de rugăciuni s-a veşnicit
chiar şi libertatea râvnită a mării…
Gheorghe Apetroae Sibiu
miercuri, 28 aprilie 2010
LITERATURA, eseu, Rolul organizaţiiloir neguvernamentale, Gheorghe Apetroae Sibiu
ROLUL ORGANIZAŢIILOR NEGUVERNAMENTALE ÎN ANSAMBLUL ECONOMIC – SOCIAL ROMÂNESC : ORGANIZARE JURIDICĂ ŞI COMPETENŢE. GHEORGHE APETROAE SIBIU. Articol apărut în revista editată de Consiliul Judeţean Sibiu, “AUTONOMIA LOCALĂ” nr. 23/august 1996, redactor şef: VASILE AVRAM.
Aşa cum s-a concluzionat în simpozionul organizat recent la Sibiu de revista “ Autonomia locală”, cu temă:” Presa locală şi organizaţiile neguvernamentale. Structuri, relaţii, obiective comune”, scopul organizaţiilor neguvernamentale (O.NG.) nu este altul decât acela de a dezvolta principiile democraţiei reale şi statului de drept în România şi aceasta prin promovarea adevărului , apărarea , menţinerea şi sporirea drepturilor, libertăţii şi demnităţii cetăţenilor. Aceste principii sunt consfinţite în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Carta fundamentală a O.N.U. ,ca principii individuale şi sociale statuate numai prin promovarea spiritului de justiţie, aplicarea democraţiei şi a spiritului de drept în toate sferele economice, sociale şi administrative din România. După cum s-a observat din intervenţiile raportorilor în simpozion, aceste obiective proprii O.NG., absolut necesare a se realiza, impun reforme juridice fundamentale care să asigure accesul liber la informaţia social-politică şi tehnică- normativă în toate sferele sociale şi economice, valorificarea unor studii socio-culturale istorice şi prezente şi valorificarea unor rezultate tehnologice ,reguli care să permită o extindere şi o creştere a calităţii oricăror activităţi economice, cultural-spirituale şi de protecţie socială. Pentru promovarea unei autonomii reale a O.NG. în promovarea unei societăţi stabile şi unanim deschise în România, se impun activităţilor complexe ale O.NG., sincronizarea acţiunilor de autonomie locală şi crearea unui climat de colaborare între aceste organizaţii şi organismele economico-sociale vizate, ca părţi integrante ale procesului de reformă economică, politică şi socială în România, în observarea şi eliminarea situaţiilor politice şi sociale nefavorabile cetăţenilor şi în redarea încrederii acestora în principiile şi structurile politice şi economico- sociale. Se impun, toate acestea, pentru crearea unei societăţi bazate pe o largă democraţie parlamentară şi locală. În contextul relevant , cel al organizării juridice a organizaţiilor neguvernamentale, se cer competenţe juridice sporite pentru organul suprem de conducere al acestor organizaţii, în formula Congresului. Congresul O.NG. trebuie să consfinţească juridic obiectivele, componentele structurale şi sarcinile concrete ale O.NG., măsurile de soluţionare a obiectivelor de realizat , responsabilitatea organelor de conducere care acţionează ca resorturi executive şi organizatorice ale O.NG. în ansamblul economic şi social local şi naţional şi care, implicate, să asigure şi săn garanteze stabilitatea economică şi socială locală, conform criteriilor şi principiilor de ordine, de condiţiile profesionale, tehnico-ştiinţifice, culturale şi de protecţie socială. Statutul le conferă O.NG. arii largi de acţiuni interdependente şi de intercolaborare instituţională, iar pentru primirea în cadrul O.NG. a altor persoane juridice, ca membre ale acestora, cum ar fi: instituţiile şi societăţile naţionale şi internaţionale pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor sale civile; societăţile profesionale şi ştiinţifice naţionale şi internaţionale; instituţiile de cercetare şi de învăţământ; diferiţi agenţi economici şi financiari – bancari,etc.. acestea se propun de către conducerile Filialelor, se avizează de către comitetele de conducere centrale şi se confirmă de către Conducerea supremă, Congresul O.NG. Pentru realizarea obiectivelor O.N.G. ,în condiţii de eficienţă, responsabilitate şi operativitate, acestea au statuată posibilitatea de a acumula, prin conturile deschise la sucursalele bancare, o serie de mijloace financiare provenite din sponsorizări, vărsăminte de la buget, donaţii şi cotizaţii. Cu fondurile acumulate se pot susţine studii de prognoză, profesionale şi sociale, locale şi naţionale, activităţi tehnico-ştiinţifice şi culturale şi se pot iniţia şi publica activităţile acestora în buletine de informare anuale, în limba română şi în limbile de circulaţie internaţională. Se pot realiza, de asemenea, diferite contacte ştiinţifice, tehnice, de consulting, conferinţe, simpozioane, concursuri, contacte de colaborare şi de schimb de literatură ştiinţifică pe domeniul promovării drepturilor politice şi social-economice , culturale şi naţionale, contacte cu instituţiile de cercetări academice din România şi de peste graniţă. Pentru realizarea obiectivelor programate ca necesare , se pot întreprinde , în cadrul organizat al O.NG., acţiuni internaţionale pacifiste, acţiuni culturale locale şi naţionale, acţiuni ecologice şi acţiuni ştiinţifice. Demersul nu este altul decât organizarea de simpozioane cu tematici obiectuale, abordarea pertinentă a unor problematici majore privind tineretul, învăţământul, cultura, cercetarea ştiinţifică şi tehnologică, protecţia socială. Prin forma de dialog curentă “ Presa locală, autorităţile locale şi organizaţiile neguvernamentale, ca organizaţii sociale civile” , dincolo de chestionarul realizat de revista “ Autonomia locală” pe marginea O.NG., prin posibilitatea expunerii de către reprezentanţii diferitelor asociaţii a problemelor specifice activităţilor şi obiectivelor specifice ,pentru promovarea democraţiei reale, abordarea problemelor delicate ale tineretului şi promovarea acţiunilor profesionale şi ştiinţifice, s-a testat activitatea obiectuală a mai multor O.NG. Au stârnit interes acţiunile iniţiate şi întreprinse de asociaţiile “ Prodemocraţia”,“Sibienii pacifişti”, “Clubul Salvamont”, “Amicii munţilor”, Filiala Sibiu a Ligii DEmocratice pentru Dreptate din România(L.D.D.R.) şi Filiala Sibiu a Societăţii Inginerilor Agronomi din România( S.I.A.R.).. Intervenţiile au constituit şi teste pentru realizarea de noi programe , puncte de vedere cu valoare în toate problemele social economice şi cultural-spirituale, majore, necesitatea mediatizării diferitelor programe şi aspecte sociale , de care presa prezentă s-a arătat foarte interesată şi dispusă să recepteze şi să informatizeze totalitatea mesajelor venite de la O.NG.-urile prezente la dialog. Se poate regreta, totodată, absenţa de la dialog şi din chestionarul amintit a unor organizaţii neguvernamentale , a căror activitate, deşi laborioasă şi importantă social-cultural, nu a fost relevată în acest simpozion. Sperăm ca acest aspect să nu constituie o limită a acceptării şi a capacităţii de receptare a acestora de către administraţiile locale şi naţionale. M-aş referi, în primul rând, la activitatea culturală şi şţiinţifică, de amploare naţională şi internaţională desfăşurată,începând din anul 1991, de la reactivare,de Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român ( ASTRA), cu sediul în municipiul Sibiu şi care este organizată pe mai multe secţiuni, în despărţăminte , central, la Sibiu şi locale, în întreaga ţară. Această asociaţie a reuşit într-un timp relativ scurt colaborări culturale şi ştiinţifice cu societăţi şi personalităţi importante din Austria, Albania,Bulgaria, Croaţia, Germania, Iugoslavia,Macedonia, Republica Moldova, S.U.A. şi Ucraina. Tematicile Adunărilor Generale şi simpozioanele organizate de ASTRA au vizat dreptul la cultură şi dreptul de strategie neguvernamentală al asociaţiilor culturale naţionale, educaţia pentru apărarea drepturilor omului şi democraţiei sociale parlamentare, mass-media şi relaţiilor biunivoce dintre cultură şi putere,necesitatea apărării valorilor istorice şi de civilizaţie, naţionale,de luptă naţională pentru reintegrarea neamului românesc în spaţiile sale etnice istorice. Au mai fost abordate aspectele societăţilor culturale ştiinţifice şi professionale, rolul centrelor ecologice şi al societăţilor ştiinţifice neguvernamentale. Au meritat, de asemenea, remarcate activităţile Filialelor Sibiu ale Societăţii Culturale Naţionale “Avram Iancul”, Societăţii Culturale “ Probasarabia şi Bucovina”, ale altor organizaţii neguvernamentale menţionate pe tot parcursul acestui material, şi ale altora, dezbăute şi relevate în revista “ Autonomia locală” nr. 22 din iulie 1996, participante şi la acest Dialog. Acestea sunt organizaţii neguvernamentale democratice, culturale, profesional - ştiinţifice şi social-civile care au menirea şi, multe dintre ele, meritul de a milita în permanenţă pentru descoperirea şi promovarea adevărului, de a veghea la promovarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, pentru expunerea spre mediatizare a problemelor complexe ale tineretului, în contextul răspunderii societăţii româneşti faţă de condiţia acestei generaţii, dar şi de integrarea sa pe coordonatele rigorilor etico-sociale şi profesionale, de a obseva , descoperi şi promova permanent, în cadrul democratic legislativ , protecţia profesională şi socială a cetăţenilor.
AUTONOMIA LOCALĂ nr. 23/august 1996
Ing.drd. GHEORGHE APETROAE, preşedinte al Filialei Sibiu a Ligii Democratice pentru Dreptate din România, preşedinte al Filialei Sibiu a Societăţii Inginerilor Agronomi din România, membru fondator al ASTREI rediviva, consilier judeţean de Sibiu.
Aşa cum s-a concluzionat în simpozionul organizat recent la Sibiu de revista “ Autonomia locală”, cu temă:” Presa locală şi organizaţiile neguvernamentale. Structuri, relaţii, obiective comune”, scopul organizaţiilor neguvernamentale (O.NG.) nu este altul decât acela de a dezvolta principiile democraţiei reale şi statului de drept în România şi aceasta prin promovarea adevărului , apărarea , menţinerea şi sporirea drepturilor, libertăţii şi demnităţii cetăţenilor. Aceste principii sunt consfinţite în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Carta fundamentală a O.N.U. ,ca principii individuale şi sociale statuate numai prin promovarea spiritului de justiţie, aplicarea democraţiei şi a spiritului de drept în toate sferele economice, sociale şi administrative din România. După cum s-a observat din intervenţiile raportorilor în simpozion, aceste obiective proprii O.NG., absolut necesare a se realiza, impun reforme juridice fundamentale care să asigure accesul liber la informaţia social-politică şi tehnică- normativă în toate sferele sociale şi economice, valorificarea unor studii socio-culturale istorice şi prezente şi valorificarea unor rezultate tehnologice ,reguli care să permită o extindere şi o creştere a calităţii oricăror activităţi economice, cultural-spirituale şi de protecţie socială. Pentru promovarea unei autonomii reale a O.NG. în promovarea unei societăţi stabile şi unanim deschise în România, se impun activităţilor complexe ale O.NG., sincronizarea acţiunilor de autonomie locală şi crearea unui climat de colaborare între aceste organizaţii şi organismele economico-sociale vizate, ca părţi integrante ale procesului de reformă economică, politică şi socială în România, în observarea şi eliminarea situaţiilor politice şi sociale nefavorabile cetăţenilor şi în redarea încrederii acestora în principiile şi structurile politice şi economico- sociale. Se impun, toate acestea, pentru crearea unei societăţi bazate pe o largă democraţie parlamentară şi locală. În contextul relevant , cel al organizării juridice a organizaţiilor neguvernamentale, se cer competenţe juridice sporite pentru organul suprem de conducere al acestor organizaţii, în formula Congresului. Congresul O.NG. trebuie să consfinţească juridic obiectivele, componentele structurale şi sarcinile concrete ale O.NG., măsurile de soluţionare a obiectivelor de realizat , responsabilitatea organelor de conducere care acţionează ca resorturi executive şi organizatorice ale O.NG. în ansamblul economic şi social local şi naţional şi care, implicate, să asigure şi săn garanteze stabilitatea economică şi socială locală, conform criteriilor şi principiilor de ordine, de condiţiile profesionale, tehnico-ştiinţifice, culturale şi de protecţie socială. Statutul le conferă O.NG. arii largi de acţiuni interdependente şi de intercolaborare instituţională, iar pentru primirea în cadrul O.NG. a altor persoane juridice, ca membre ale acestora, cum ar fi: instituţiile şi societăţile naţionale şi internaţionale pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor sale civile; societăţile profesionale şi ştiinţifice naţionale şi internaţionale; instituţiile de cercetare şi de învăţământ; diferiţi agenţi economici şi financiari – bancari,etc.. acestea se propun de către conducerile Filialelor, se avizează de către comitetele de conducere centrale şi se confirmă de către Conducerea supremă, Congresul O.NG. Pentru realizarea obiectivelor O.N.G. ,în condiţii de eficienţă, responsabilitate şi operativitate, acestea au statuată posibilitatea de a acumula, prin conturile deschise la sucursalele bancare, o serie de mijloace financiare provenite din sponsorizări, vărsăminte de la buget, donaţii şi cotizaţii. Cu fondurile acumulate se pot susţine studii de prognoză, profesionale şi sociale, locale şi naţionale, activităţi tehnico-ştiinţifice şi culturale şi se pot iniţia şi publica activităţile acestora în buletine de informare anuale, în limba română şi în limbile de circulaţie internaţională. Se pot realiza, de asemenea, diferite contacte ştiinţifice, tehnice, de consulting, conferinţe, simpozioane, concursuri, contacte de colaborare şi de schimb de literatură ştiinţifică pe domeniul promovării drepturilor politice şi social-economice , culturale şi naţionale, contacte cu instituţiile de cercetări academice din România şi de peste graniţă. Pentru realizarea obiectivelor programate ca necesare , se pot întreprinde , în cadrul organizat al O.NG., acţiuni internaţionale pacifiste, acţiuni culturale locale şi naţionale, acţiuni ecologice şi acţiuni ştiinţifice. Demersul nu este altul decât organizarea de simpozioane cu tematici obiectuale, abordarea pertinentă a unor problematici majore privind tineretul, învăţământul, cultura, cercetarea ştiinţifică şi tehnologică, protecţia socială. Prin forma de dialog curentă “ Presa locală, autorităţile locale şi organizaţiile neguvernamentale, ca organizaţii sociale civile” , dincolo de chestionarul realizat de revista “ Autonomia locală” pe marginea O.NG., prin posibilitatea expunerii de către reprezentanţii diferitelor asociaţii a problemelor specifice activităţilor şi obiectivelor specifice ,pentru promovarea democraţiei reale, abordarea problemelor delicate ale tineretului şi promovarea acţiunilor profesionale şi ştiinţifice, s-a testat activitatea obiectuală a mai multor O.NG. Au stârnit interes acţiunile iniţiate şi întreprinse de asociaţiile “ Prodemocraţia”,“Sibienii pacifişti”, “Clubul Salvamont”, “Amicii munţilor”, Filiala Sibiu a Ligii DEmocratice pentru Dreptate din România(L.D.D.R.) şi Filiala Sibiu a Societăţii Inginerilor Agronomi din România( S.I.A.R.).. Intervenţiile au constituit şi teste pentru realizarea de noi programe , puncte de vedere cu valoare în toate problemele social economice şi cultural-spirituale, majore, necesitatea mediatizării diferitelor programe şi aspecte sociale , de care presa prezentă s-a arătat foarte interesată şi dispusă să recepteze şi să informatizeze totalitatea mesajelor venite de la O.NG.-urile prezente la dialog. Se poate regreta, totodată, absenţa de la dialog şi din chestionarul amintit a unor organizaţii neguvernamentale , a căror activitate, deşi laborioasă şi importantă social-cultural, nu a fost relevată în acest simpozion. Sperăm ca acest aspect să nu constituie o limită a acceptării şi a capacităţii de receptare a acestora de către administraţiile locale şi naţionale. M-aş referi, în primul rând, la activitatea culturală şi şţiinţifică, de amploare naţională şi internaţională desfăşurată,începând din anul 1991, de la reactivare,de Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român ( ASTRA), cu sediul în municipiul Sibiu şi care este organizată pe mai multe secţiuni, în despărţăminte , central, la Sibiu şi locale, în întreaga ţară. Această asociaţie a reuşit într-un timp relativ scurt colaborări culturale şi ştiinţifice cu societăţi şi personalităţi importante din Austria, Albania,Bulgaria, Croaţia, Germania, Iugoslavia,Macedonia, Republica Moldova, S.U.A. şi Ucraina. Tematicile Adunărilor Generale şi simpozioanele organizate de ASTRA au vizat dreptul la cultură şi dreptul de strategie neguvernamentală al asociaţiilor culturale naţionale, educaţia pentru apărarea drepturilor omului şi democraţiei sociale parlamentare, mass-media şi relaţiilor biunivoce dintre cultură şi putere,necesitatea apărării valorilor istorice şi de civilizaţie, naţionale,de luptă naţională pentru reintegrarea neamului românesc în spaţiile sale etnice istorice. Au mai fost abordate aspectele societăţilor culturale ştiinţifice şi professionale, rolul centrelor ecologice şi al societăţilor ştiinţifice neguvernamentale. Au meritat, de asemenea, remarcate activităţile Filialelor Sibiu ale Societăţii Culturale Naţionale “Avram Iancul”, Societăţii Culturale “ Probasarabia şi Bucovina”, ale altor organizaţii neguvernamentale menţionate pe tot parcursul acestui material, şi ale altora, dezbăute şi relevate în revista “ Autonomia locală” nr. 22 din iulie 1996, participante şi la acest Dialog. Acestea sunt organizaţii neguvernamentale democratice, culturale, profesional - ştiinţifice şi social-civile care au menirea şi, multe dintre ele, meritul de a milita în permanenţă pentru descoperirea şi promovarea adevărului, de a veghea la promovarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, pentru expunerea spre mediatizare a problemelor complexe ale tineretului, în contextul răspunderii societăţii româneşti faţă de condiţia acestei generaţii, dar şi de integrarea sa pe coordonatele rigorilor etico-sociale şi profesionale, de a obseva , descoperi şi promova permanent, în cadrul democratic legislativ , protecţia profesională şi socială a cetăţenilor.
AUTONOMIA LOCALĂ nr. 23/august 1996
Ing.drd. GHEORGHE APETROAE, preşedinte al Filialei Sibiu a Ligii Democratice pentru Dreptate din România, preşedinte al Filialei Sibiu a Societăţii Inginerilor Agronomi din România, membru fondator al ASTREI rediviva, consilier judeţean de Sibiu.
marți, 27 aprilie 2010
LITERATURA...Omagii, În blogul "Valea Viilor",Domnul Pisică postează poemul "OMAGII",criticat de ARCA Arad, autor GHEORGHE APETROAE SIBIU
skip to main | skip to sidebar
joi, 4 februarie 2010
O clipa de rasfat ...
Omagii
de Gheorghe Apetroae
Soţiei Ana
Maternă graţie, cu mâinile zăpezi
fără răgaz hrăneşti vieţi,
sporind lumina-n dimineţi
cu chip senin, astral...
~~~
Din tot ce dai nimic nu ceri,
atunci când semeni primăveri
cu aripile de poveri
la cheiul încercat de val ...
~~~
Cunună în miresme vie,
copiii, flori pe braţe creşti;
la viitor eşti arbore de vieţi
şi seva graţiei, iubirii...
~~~
~~~
Publicat de LUCIAN la 6:58:00 PM
Reacţii:
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu
Postare mai nouă Postare mai veche Pagina de pornire
Abonaţi-vă la: Postare comentarii (Atom)
căutare personalizată
De pe la noi ...
Loading...
Cateva repere ...
...si puncte de atractie pentru satul meu natal !
Biserica-cetate din Valea-Viilor , monument UNESCO .
Un peisaj de vis...
Minunat , intr-adevar .
Ciudateniile naturii..
Badea Ariton , imaginea taranului roman din Valea-Viilor...
joi, 4 februarie 2010
O clipa de rasfat ...
Omagii
de Gheorghe Apetroae
Soţiei Ana
Maternă graţie, cu mâinile zăpezi
fără răgaz hrăneşti vieţi,
sporind lumina-n dimineţi
cu chip senin, astral...
~~~
Din tot ce dai nimic nu ceri,
atunci când semeni primăveri
cu aripile de poveri
la cheiul încercat de val ...
~~~
Cunună în miresme vie,
copiii, flori pe braţe creşti;
la viitor eşti arbore de vieţi
şi seva graţiei, iubirii...
~~~
~~~
Publicat de LUCIAN la 6:58:00 PM
Reacţii:
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu
Postare mai nouă Postare mai veche Pagina de pornire
Abonaţi-vă la: Postare comentarii (Atom)
căutare personalizată
De pe la noi ...
Loading...
Cateva repere ...
...si puncte de atractie pentru satul meu natal !
Biserica-cetate din Valea-Viilor , monument UNESCO .
Un peisaj de vis...
Minunat , intr-adevar .
Ciudateniile naturii..
Badea Ariton , imaginea taranului roman din Valea-Viilor...
luni, 12 aprilie 2010
LITERATURA, Cuvintele stâncii, GHEORGHE APETROAE SIBIU
VOLUMUL „ FULGERÂND TĂCEREA”
CUVINTELE STÂNCII
Cu-acelaşi gând, sorbind mustirea rădăcinii
şi-nmugurind nereic necuprins din sânii
obârşiei noastre materne, acelaşi: un alt drum
ni-l mântuie acum cu albe flori, salcâmii!..
Aşa scăpasem noi de vise, din materne braţe,
înflăcărând pe cer iubirile în plângeri !..
cântând imnuri de dor şi re-nfrăţire-n rugă
cu triste lebede, în glăsuiri de îngeri…
Ne strecurăm aprinşi pe tot alt drum dedalic,
din zorii cei porniţi pe frământarea vieţii,
la un război mai lung şi mai cumplit cu cerul ,
ne-nvinşi de aşteptări şi nesimţirea bolţii !..
Ii înflorisem zării, maci stibini și revederii, crinii,
sălbăticind iubirile în jarul mineral cyanic ;
ne tot scăldăm acelaşi vis în ancestrala tină,
înlimpezind, în ea, străbunele izvoare !...
Şi tu şi eu crestăm adânc cuvintele în stâncă
de cer senin,tu-n șevalet ,eu, cerul gri în nouri
cu dalta tainelor de-atunci,din locuri de obârşii,
purtându-le destin: poveri de drag şi doruri !..
Boroaia , Suceava , 8 iulie, 1989
Poem elegie, lui Titi Apetroae, inginer şi pictor,
frate al scriitorului Gheorghe Apetroae - Sibiu
şi tatăl al poetului filosof Liviu Apetroae
CUVINTELE STÂNCII
Cu-acelaşi gând, sorbind mustirea rădăcinii
şi-nmugurind nereic necuprins din sânii
obârşiei noastre materne, acelaşi: un alt drum
ni-l mântuie acum cu albe flori, salcâmii!..
Aşa scăpasem noi de vise, din materne braţe,
înflăcărând pe cer iubirile în plângeri !..
cântând imnuri de dor şi re-nfrăţire-n rugă
cu triste lebede, în glăsuiri de îngeri…
Ne strecurăm aprinşi pe tot alt drum dedalic,
din zorii cei porniţi pe frământarea vieţii,
la un război mai lung şi mai cumplit cu cerul ,
ne-nvinşi de aşteptări şi nesimţirea bolţii !..
Ii înflorisem zării, maci stibini și revederii, crinii,
sălbăticind iubirile în jarul mineral cyanic ;
ne tot scăldăm acelaşi vis în ancestrala tină,
înlimpezind, în ea, străbunele izvoare !...
Şi tu şi eu crestăm adânc cuvintele în stâncă
de cer senin,tu-n șevalet ,eu, cerul gri în nouri
cu dalta tainelor de-atunci,din locuri de obârşii,
purtându-le destin: poveri de drag şi doruri !..
Boroaia , Suceava , 8 iulie, 1989
Poem elegie, lui Titi Apetroae, inginer şi pictor,
frate al scriitorului Gheorghe Apetroae - Sibiu
şi tatăl al poetului filosof Liviu Apetroae
vineri, 2 aprilie 2010
Literatura,OPORTUNISMUL POLITIC,eseu ,Gheorghe Apetroae
¤ RESTITUIRI¤ OPORTUNISMUL POLITIC - UN FACTOR ACTIV DE DESTABILIZARE - OPINIA POLITICIANULUI
(Articol apărut la Sibiu, în ziarul RONDUL, luni, 12 iulie, 1999, pag.3.)
Deşi mai este ceva timp până la alegeri, asistăm la adevărate spectacole politice cu iz electoral. O serie de „personalităţi politice”, atât din sfera actualei puteri, cât şi din blocul Opoziţiei nu reuşesc să-şi dea rândul la discursuri politice spectacol şi să ne ofere interviuri electorale. Dar declaraţiile lor sunt neconvingătoare, întrucât sunt lipsite de principiile implicării economice şi sociale positive, reale.
- De ce această afirmaţie?.. Pentru că ambele sfere politice sunt sau au fost la conducerea executivă şi legislativă a ţării şi au aceeaşi responsabilitate pentru evoluţia economică şi socială, din păcate regresivă, a ţării. Pentru că , aşa cum a receptat masa mare de oameni, angajarea şi prestaţiile politice ale acestor forţe în economic în social au fost slabe... Deşi investite constitutional de popor cu puteri legislative, acestea nu au reuşit să elaboreze cele mai bune legi, în interesul general al naţiunii, iar guvernele care au succedat, începând din anul 1990 şi până la ultimile alegeri, în loc de iniţiativă legislativă constructivă şi de implementare eficientă a actelor şi a normelor legislative, au asigurat mai mult dezordinea economică, destabilizarea financiară, declinul economic şi regresul social general... Se pune întrebarea: - De ce, la alegerile din 1996, majoritatea celor care au susţinut până atunci vechea putere - devenită actuala opoziţie, au renunţat acum la a o mai susţine şi optează pentru o schimbare politică? Tot acea majoritate, prin exerciţiul electoral, avea să ofere răspunsul: incapacitatea actualei opoziţii, atunci la putere, de a normaliza prin legi şi strategii executive sănătoase viaţa economică şi socială, de a asigura protecţia socială a naţiunii. Este acesta un atribut de principiu al unei puteri statale, o caracteristică obiectivă a partidelor sociale şi socialiste.
În acea perioadă s-a simţit efectul de destabilizare a economicului şi socialului românesc, prin falimentarea sutelor de intreprinderi industriale şi agricole, cu restrângerea producţiei şi acordarea primatului comerţului în defavoarea producerii de bunuri materiale. S-a asistat la jaful naţional practicat de puzderia elementelor imorale, anti-sociale, corupte , sub acoperire politică, astăzi ajunşi oameni de afaceri cu vile şi maşini luxoase şi chiar de către mulţi politicieni sau acoliţii lor, cu scopul de a-şi întări material, poziţia socială şi implicit, cea politică. Tot în aceeaşi perioadă, s-a asistat cu nonşalanţă la sărăcirea populaţiei, încât aceasta, disperată de situaţia în care a ajuns, cea care a sperat într-o rezolvare salvatoare a situaţiei sale precare de la alte forţe politice a votat „ schimbarea”.
Dar schimbarea dorită şi produsă doar politic, prin exerciţiul electoral, nu s-a materializat , nici de această dată, într-un progres social şi aceasta din cauză că forţele politice ajunse la conducere nu au fost capabile, prin personalul executiv agreat politic şi promovat de acestea, nu au reuşit să rezolve problematica de fond a economicului şi socialului, deja preluate în dezechilibru. Mai mult, acestea s-au angajat doar în acţiuni de vânare şi de decapitare a vârfurilor manageriale rămase din structurile clasice, precum şi ale altor categorii socio-profesionale care mai deţineau funcţii de conducere şi executive în sistem, dar care nu erau de orientarea lor politică, fără a urmări funcţionarea normală a ansamblurilor economice şi financiare din structurile dinamice ale societăţii.
De remarcat graba politizării tuturor structurilor economice şi sociale într-un ritm diabolic, chiar mai accelerat decât cel reuşit de comunişti în procesul de înlocuire a cadrelor. Înlocuirea forţată şi haotică a elementelor motoare din ansamblul economic şi social, cu seria unor „piese politice nefiabile” prin integrarea lor în SISTEM, acestea, în loc să-l dinamizeze, i-a determinat sistemului doar dereglarea şi imobilitatea. Această situaţie politică , care s-a generat cu efect negativ în economical şi socialul actual, nu poate decât să accentueze criza de SISTEM, haosul social,să tolereze corupţia politică, nemunca, evaziunea fiscală cu efectul cresterii inflaţiei, precum şi a altor fenomene antisociale care accentuează subdezvoltarea economică şi proliferează exponenţial criza socială , destabilizarea SISTEMULUI.
Actuala putere politică trebuie să ştie să renunţe la convenţionalismul structural funcţional pe care l-a generalizat în tot sistemul social şi la preocupările sale legislative şi executive care să-i favorizeze însuşirea nejustificată a unor bunuri din patrimoniul naţional, în dauna celor mulţi.
De asemenea, să mai ştie puterea că simplele operaţiuni cosmetice pe care le face guvernul actual organelor economico-financiare, vitale societăţii româneşti, cum ar fi achitarea unor datorii externe , nu din renta proceselor economice, ci din vânzarea la preţuri modice la străini şi la acoliţii puterii,a averii naţionale , ori pentru acoperirea unor „găuri negre interne”, nu însănătoşesc economia şi societatea românească, ci numai îi amână colapsul...
GHEORGHE APETROAE, membru al Comitetului Executiv Central al P.N.D.C., preşedinte al Organizaţiei judeţene Sibiu a Partidului Naţional Democrat Creştin, Consilier judeţean de Sibiu.
(Articol apărut la Sibiu, în ziarul RONDUL, luni, 12 iulie, 1999, pag.3.)
Deşi mai este ceva timp până la alegeri, asistăm la adevărate spectacole politice cu iz electoral. O serie de „personalităţi politice”, atât din sfera actualei puteri, cât şi din blocul Opoziţiei nu reuşesc să-şi dea rândul la discursuri politice spectacol şi să ne ofere interviuri electorale. Dar declaraţiile lor sunt neconvingătoare, întrucât sunt lipsite de principiile implicării economice şi sociale positive, reale.
- De ce această afirmaţie?.. Pentru că ambele sfere politice sunt sau au fost la conducerea executivă şi legislativă a ţării şi au aceeaşi responsabilitate pentru evoluţia economică şi socială, din păcate regresivă, a ţării. Pentru că , aşa cum a receptat masa mare de oameni, angajarea şi prestaţiile politice ale acestor forţe în economic în social au fost slabe... Deşi investite constitutional de popor cu puteri legislative, acestea nu au reuşit să elaboreze cele mai bune legi, în interesul general al naţiunii, iar guvernele care au succedat, începând din anul 1990 şi până la ultimile alegeri, în loc de iniţiativă legislativă constructivă şi de implementare eficientă a actelor şi a normelor legislative, au asigurat mai mult dezordinea economică, destabilizarea financiară, declinul economic şi regresul social general... Se pune întrebarea: - De ce, la alegerile din 1996, majoritatea celor care au susţinut până atunci vechea putere - devenită actuala opoziţie, au renunţat acum la a o mai susţine şi optează pentru o schimbare politică? Tot acea majoritate, prin exerciţiul electoral, avea să ofere răspunsul: incapacitatea actualei opoziţii, atunci la putere, de a normaliza prin legi şi strategii executive sănătoase viaţa economică şi socială, de a asigura protecţia socială a naţiunii. Este acesta un atribut de principiu al unei puteri statale, o caracteristică obiectivă a partidelor sociale şi socialiste.
În acea perioadă s-a simţit efectul de destabilizare a economicului şi socialului românesc, prin falimentarea sutelor de intreprinderi industriale şi agricole, cu restrângerea producţiei şi acordarea primatului comerţului în defavoarea producerii de bunuri materiale. S-a asistat la jaful naţional practicat de puzderia elementelor imorale, anti-sociale, corupte , sub acoperire politică, astăzi ajunşi oameni de afaceri cu vile şi maşini luxoase şi chiar de către mulţi politicieni sau acoliţii lor, cu scopul de a-şi întări material, poziţia socială şi implicit, cea politică. Tot în aceeaşi perioadă, s-a asistat cu nonşalanţă la sărăcirea populaţiei, încât aceasta, disperată de situaţia în care a ajuns, cea care a sperat într-o rezolvare salvatoare a situaţiei sale precare de la alte forţe politice a votat „ schimbarea”.
Dar schimbarea dorită şi produsă doar politic, prin exerciţiul electoral, nu s-a materializat , nici de această dată, într-un progres social şi aceasta din cauză că forţele politice ajunse la conducere nu au fost capabile, prin personalul executiv agreat politic şi promovat de acestea, nu au reuşit să rezolve problematica de fond a economicului şi socialului, deja preluate în dezechilibru. Mai mult, acestea s-au angajat doar în acţiuni de vânare şi de decapitare a vârfurilor manageriale rămase din structurile clasice, precum şi ale altor categorii socio-profesionale care mai deţineau funcţii de conducere şi executive în sistem, dar care nu erau de orientarea lor politică, fără a urmări funcţionarea normală a ansamblurilor economice şi financiare din structurile dinamice ale societăţii.
De remarcat graba politizării tuturor structurilor economice şi sociale într-un ritm diabolic, chiar mai accelerat decât cel reuşit de comunişti în procesul de înlocuire a cadrelor. Înlocuirea forţată şi haotică a elementelor motoare din ansamblul economic şi social, cu seria unor „piese politice nefiabile” prin integrarea lor în SISTEM, acestea, în loc să-l dinamizeze, i-a determinat sistemului doar dereglarea şi imobilitatea. Această situaţie politică , care s-a generat cu efect negativ în economical şi socialul actual, nu poate decât să accentueze criza de SISTEM, haosul social,să tolereze corupţia politică, nemunca, evaziunea fiscală cu efectul cresterii inflaţiei, precum şi a altor fenomene antisociale care accentuează subdezvoltarea economică şi proliferează exponenţial criza socială , destabilizarea SISTEMULUI.
Actuala putere politică trebuie să ştie să renunţe la convenţionalismul structural funcţional pe care l-a generalizat în tot sistemul social şi la preocupările sale legislative şi executive care să-i favorizeze însuşirea nejustificată a unor bunuri din patrimoniul naţional, în dauna celor mulţi.
De asemenea, să mai ştie puterea că simplele operaţiuni cosmetice pe care le face guvernul actual organelor economico-financiare, vitale societăţii româneşti, cum ar fi achitarea unor datorii externe , nu din renta proceselor economice, ci din vânzarea la preţuri modice la străini şi la acoliţii puterii,a averii naţionale , ori pentru acoperirea unor „găuri negre interne”, nu însănătoşesc economia şi societatea românească, ci numai îi amână colapsul...
GHEORGHE APETROAE, membru al Comitetului Executiv Central al P.N.D.C., preşedinte al Organizaţiei judeţene Sibiu a Partidului Naţional Democrat Creştin, Consilier judeţean de Sibiu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)