LITERATURA,Eseul " Oşansă a reîntregirii" şi poemele "Carmen patriae", Gheorghe Apetroae Sibiu

LITERATURA, Eseul “O ŞANSĂ A REÎNTREGIRII”,Gheorghe Apetroae Sibiu

Adevărul în politică ştiu că este ascuns şi trebuie mereu descoperit… De ce domnul Petre Roman a renunţat la a doua funcţie politică în stat, cea de preşedinte al Senatului şi a acceptat funcţia de ministru de externe, este marea întrebare care îşi aşteaptă răspunsul?!... Iar, dacă acest gest ne aşează în faţa unui ideal naţional, acesta îl vom înţelege prin modul de soluţionare diplomatică a condiţiilor de aderare a României la U.E. . El va fi dat numai de reuşita statuării principiilor consacrate de Charta Naţiunilor şi a Dreptului Internaţional pentru o Românie Întregită în Casa Europei Unite!... Este dreptul sacru , istoric al poporului român de a-şi revendica diplomatic, acum şi nu mai târziu, hotarele sale istorice şi de a le consfinţi prin actul de integrare. Renunţarea la drepturile naţionale spaţiale în contextul actual european ar constitui o renunţare a poporului român la virtuţile sale, o profanare a jertfelor strămoşeşti întru apărarea fiinţei sale , o ştirbire a prestigiului său bine conturat între popoarele lumii!.. România nu-şi va putea altfel valorifica poziţia pe care şi-o merită în rândul naţiunilor Europei decât în drept întregită, aşa cum au reuşit-o, şi cinste lor, cele două Germanii !… Stă acum în sarcina diplomatică , atât a ministrului de externe român, cât şi a Departamentului pentru Integrare Europeană, o integrare a României cu toate teritoriile sale din care izvorăşte ancestral sângele românesc ,inimile, înflăcărându-le cu spiritul naţional-cultural român şi din care nu trebuie să lipsească Basarabia, Nordul Bucovinei, Ţinuturile Herţei , Insula Şerpilor…, teritorii care pot să revină acum şi necondiţionat la Patria Mamă!. Diplomaţia noastră trebuie să fie magistrală şi domnul Petre Roman va trebui să o demonstreze. Pentru că o formalizare a diplomaţiei româneşti, în ipoteza unor programe economice ademenitoare şi a unor urgenţe procedurale de aderare, numai de dragul accederii la structurile europene, ar crea o situaţie de compromitere pentru totdeauna a idealului sacru, de veacuri al românilor, de întregire teritorială şi etno-culturală, o configurare a unei graniţe a Europei Unite pe nişte hotare relative, ciuntite , subiective ale României. Domnul Petre Roman are, acum, şansa providenţială să demonstreze că este, cu adevărat, susţinătorul unei doctrine şi strategii româneşti naţionale , reluând lupta diplomatică pentru înlăturarea consecinţelor nefaste ale tratatelor şi documentelor ostile nouă şi prin care I s-au ştirbit României drepturile sale istorice, putând deveni, alături de colaboratorii săi, un erou naţional şi o adevărată personalitate istorică a României!! Să- I ajute Dumnezeu !!!..
Ing. dr. Gheorghe Apetroae, preşedinte al Organizaţiei Judeţului Sibiu a Partidului Naţional Democrat Creştin(P.N.D.C.). “Tribuna” , pagina “ Eveniment” , anul CXV , nr. 2686. pag. 14 din 31 decembrie 2009




Poemele " CARMEN PATRIAE" - „ÎNTOARCEREA CARMENTEI”, Gheorghe Apetroae Sibiu- selecţii din volume.


„Patria - locul unde am văzut lumina şi vechimea neamului”

VEGHE I


Cât clopote, de dangăt românesc mai înfierbântă Blajul
şi din Sibiu Bărnuţiu ne declamă libertatea-n zodii,
cât vârful lăncii e-n triumf, izvor de legământ eroic,
ne trec prin firea Iancului tribun chemările la arme…


Nu-i loc de şedere, nici de–nchinări! De ni-s umbrite glorii,
de ţara e-n dureri şi lacrimile-i curg pe şarul Vidrei
şi-i plânge Arieşul neliniştea din mersul greu al zilei,
contăm pe Iancul şi pe moţi!…prin ei, pe toţi românii!…


Chemări de înălţăm, le înţeleg şi ştiu să le răspundă;
stejarii veacului eroic ne cuvântă în aprinse graiuri...
Ei, mari Goruni, în crezul lor, o taină, ascunzând în ramuri
cresc în coroană tot mai largi... înnobilând Ardealul…


În glorie , cu faptele de arme mari, împovăraţi de stele
păşesc lumina lor , iar lângă ei, în tot, românii
şi-l ştiu pe Iancul crai, în fruntea lor, cu cerul scut...
De pavăză în fii, le-nalţă-n strălucire Tricolorul!…


Sub semnul stâncii pe- Apuseni, în El ni-s veşniciţi Eroii…
cu Iancul ne veghează Sever, Pumnul, Dobra şi Buteanu…
Din legământ străbun,în strajă pentru neam,
le venerăm şi-acum jertfirea , ne-n flăcărăm curajul!…


Cu glasul torţei vii, când ei cuvântă se aprinde cerul!…
Noi le-am pus cruci şi flori pe osemânt, în loc de arme,
Credinţa lor să aromeze-n noi, în lanuri şi livezi
şi s-amiroase-a primăveri române, noile vlăstare !…
…………………………………………………………….

Iar flăcările care s-au aprins să ardă viu în candele
cu soarele ce-şi varsă duhul, să ne-nfrăţească veacul,
cresc vocile de pomenire sfântă, în glas de binecuvântare…
Românii mei! voi sunteţi liberi, cât vi-i de veghe Iancul!…



„Patria - locul ... lumina şi vechimea neamului”


DORUL DE IANCUL

De dor de Craiul lor, răsar la Ţebea moţii…
Să-şi lepede calvarul şi-l freamătă-n gorun,
să le coboare Iancul, în retrezire cerul,
cu Vidra în cunună şi Apusenii brâu…
durerea să le curme, El se revarsă-n zorii
împărtăşiţi cu Horea sub roata altei lumi…


Sfânt, magul libertăţii şi soarele dreptăţii
se-nalţă printre aştri mai falnic, mai august…
furtunile să-n frunte, El se-mpleteşte-n ramul
gorunului din Ţebea cu trunchiul de român…


Din Mureş le cuvântă, din Arieş le cântă
pe undele soboare de harfe îngereşti…


Că-s ocrotiţi de Thetis, mărturiseşte Crişul
cu malul drept în Tisa şi malul stâng în Nistrul…


o mamă, România, i-a botezat şi-n Jii;
Înconjurat serafic pe drumul sfânt al Vidrei
îi însoţeşte Iancul în cer, în munţi şi-n fii…


La Ţebea, nalt , gorunul le stăruie zenitul…
să le aline dorul, El le-mplineşte visul…


În templul Judecăţii, din tronul dreptei legi
le porunceşte Iancul, îi vredniceşte sfântul
să-şi neclintească locul şi, împlinindu-i gândul,
pe Apuseni, pe Alba, va străluci Crai Nou!…


Se creşte-n cer gorunul şi se preschimbă-n scuturi
cu chip de moţi, Ardealul iubit de Dumnezeu…




„Patria - locul ... lumina şi vechimea neamului”

MĂRTURII

Patriei,
Istoria, cupolă de rubin,
e un cântec de arbore
întins peste neam…
E pajura ce-i poartă în aripi
izvoarele
în culorile de sânge,
pâine şi cer
şi cântecul de dor
al trezitelor zări
din Cartea Unirii…

Printre genele zorilor
săgeată cerul arc,
arcul noii generaţii…
E ţara rădăcină
şi trunchi de Erou…

Trandafirii cresc temple
din sângele ţărânei,
scut şi simbol:
limba şi neamul,
marea şi cerul
stau mărturii de safire
la gloria românului popor!….




„Patria - locul ... lumina şi vechimea neamului”


GLASUL PUTNEI


Români, ce înfloriţi fiinţa
unui popor creştin , viteaz,
nu auziţi sora Moldovă
la Nistrul, cum vă cheamă azi ?

Săriţi cu toţii !…striviţi tăcerea
de ger pe un străbun pământ…
grăbiţi, cât glasul ei mai cântă
şi-mi trageţi clopotul cel sfânt!…

El va rosti la cerul lumii
credinţa unui singur neam;
din vrerea Putnei, o Moldovă
vă cere scuturi de hotar!…

Nu staţi ca să-i truncheze trupul
şi fala să-i spurce-n orgii;
Purtaţi- o -n braţe la durere,
aprindeţi torţe-n morţi şi vii!…

Iar ,de-i nevoie, în Unire,
daţi Prutul Nistrului!…Treceţi
stindardul sfânt al Românimii
pe locul gliei strămoşeşti…

Să simtă orbii că Românii
sunt aprigi daci-latini-trecut!…
Traiane !… Decebal !… Ştefane !…
Voi ştiţi şi-acum ce-i de făcut!…

Acum, când glasul ei mai cântă,
veniţi, cât trupul nu e frânt
şi strângeţi-o la pieptul ţării.
augustă-n românesc triumf!…







ŢARĂ BOLNAVĂ

Ţară bolnavă, durerea şi răul îţi zac ascunse
cu cerul în noroi şi pâslă de fum;
din zăpezile pe stânci balauri cresc pe creste,
purtaţi de vântul toamnei peste stei, nebuni...

Cascade, peste tot, îţi înzăporesc lumina din
izvoare, bulboanele-nghiţind îngheţul tău în râu;
mai vin şi păsările-n crâng, doar ca să-ţi cânte
jalea, când şobolani din zodii îţi mişună urban
sătui destui...

şi-ţi dorm „bâtlani” în trestii şi-n mâl „ceata de
broaşte”, iar nada în năvod s-adună tot mai
greu...
Mai ai femei cu braţele de flori întinse prin
casele curate, uitate de plăceri,

Mai stau căpiţele de fân în dosul şurii şi-n ţarc
mioare, prea puţine, mai behăie de miel,
iar vacile, rămase din măcel, aşteaptă de
păşune, s-adune-n clopul sorţii, al laptelui „mister”...

Mai ai cărările pe crestele alpestre, tot aştep-
tând mioarele în turme care nu mai vin
şi stele blonde-ţi mai răsar devreme, dar
când te văd în chin, în noapte-ţi pier cu frig...

Ţi se-mulţesc, în schimb, „hârciogii”, se-m-
buibă ca flămânzii toamna din porumbiştea încă
neculeasă de ţăran...
şi tot mai rară-ţi creşte iarba printre spinii
verii, iar sălcii prinse-n dâlme te plîng,dar în zadar...

Tu ai şi ”cruci” pe cer şi cruci în cimitire, ce
se-mulţesc acum prin satele ce pier,
când mulţi copaci, de noul vânt, blestemul tău,
căzând zăpor de suferinţă, se vor sicriul tău...

Şi-ţi cresc din ploaia nopţii peste frunte ”şerpii”
şi râuri scurg veninul lor în marea-ţi de dureri...
la serile albastre de tăcere plâng bătrânii în
van,ducându-te te duc doar ca să mori cu ei!..


Ţi se-nmulţesc în schimb „năpârcile” în taină,
iar gloata ţi-i muşcată, e-n groaznice dureri, de ieri...
şi mulţi ţărani îşi dau hectarul pe-o para, la
zar primit, de s-ar scăpa de el...e greu!..

Au ruginit piroanele din porţi ce cad din bala-
male, iar carele nu ies din curţi, nici se întorc din ţarini;
se-mpodobesc ferestrele în colb şi în paian-
jeni şi-n vatra stinsă de cătun, în sihle se-torc anii...

Ciulinii cresc în şes, se-ntrec cu mărăcinii şi-ţi
bate „Traista goală”, de mulţi ani, a pustiu;
La Râul Vadului închizi devreme ochii şi
casele se urlă în steu din senin...

Şi vin străinii, ca să-ţi vindem totul,în a-ţi
grăbi pieirea; să-ţi verse sărăcia în sacul ce ţi-e gol;
ei vâră-n sacul lor pân l-or tixi, nebunii,
noi,să cerşim români, la poduri pe un leu...

La subsuori, pe trup, pădurile îţi tund, de
poale te despoaie, în alte părţi virgine putrezind...
dar cresc acum vârtoşi din gropile din drum
stejarii de care să te sprijini, să nu apleci de boală,
nici de vânt...

Că pomii tăi, bătrânii, de rod lipsiţi, s-or altoi
de vreme, spre a-nflori noi stele din muguri rubinii
şi-n gând de vindecare să-ţi înmulţească zorii,
izvoarele prunciei, să-ţi ieşi din agonii...




„Patria - locul ...lumina şi vechimea neamului”


TREPTE ÎN TEMPLE

- Imn, teraselor de la Ocna Sibiului….


Ajuns la vechile zidiri, am început să le cânt
imnul lor antropic şi glia să le-o frământ
pentru primii semănători de pe acel pământ,
cu vlaga lor din linişti, sub crucea de mormânt,….

ce-n temple s-a-nălţat şi-în rod a răsplătit
de generaţii munca, augustă în cunună,
dar aprig gerul peste veac cu moartea le-a cernit
şi dezmierdarea gliei le-a rămas străină

în zorii brazdelor de-atunci croite-n deal
cu plugul tras de boi, şi truda de ţăran,
mileniul devenirii mănosului hotar
e doar simbol de jertfă şi infinit uman …

Că un aspru vânt le-a pustiit trecutul milenar,
le-a îmbrăcat în doliu ,cu ţelină de deal
şi le-a jertfit rodirea pe rugul de altar
al umbrei celor morţi, întinsă pe Ardeal…

Cuprinse de speranţa unor zări senine,
s-au aruncat săgeţi şi-n lumea fiinţei mele,
învăluind prin raze, vii jocuri de lumină,
adâncu-mi greu de rod al flăcării de stele…

Cu drag le-am coborât în mine, să le simt
şi să le-aprind din ieri pe cerul vieţii mele,
spre-a le reda lumina de nouă înviere,
rodirea ancestrală din focul altor stele!…

le-am petrecut la horă iar, şi-n jocuri noi
alt ev le-am slobozit; întoarcerea-n fiinţă,
reverberându-mi morţii, luminilor, chemări
la cerul de ţărână, izvoare de credinţă …

Legaţi în lanţuri strâns de veacul umilinţei
şi-al aşteptării grele, de zaceri,nelucrate,
nepoţii celora plecaţi la ele i-am chemat,
de plugul brazdei lor să râdă mângâiate …

De drag de glie, ei le seamănă, le îngrijesc
ca visul celor morţi prin ei să se-mplinească !…
urmaşii templelor de ieri, veniţi, se rânduiesc
cu torţe noi în mâini, de grija strămoşească …

- De veţi trăi în rostul lor, cu Ele-n legământ,
răsplata muncii voastre cât holda e de mare! …
Terase de milenii! în lumea voastră să rămân şi eu,
vă-nalţ săgeţile de rod cu vârfurile-n floare !…




„Patria - locul... lumina şi vechimea neamului”

SĂ-MI DESENEZE PE GEAM

Din sămânţa de lut
din căuşul olarului,
ziditorul de demult,
am născut
fiinţa singură, în fire,
razele de lună
sa-mi deseneze pe geam
de doua ori Logosul
şi clipa arborelui;
să-mi conjuge întoarcerea
cu nemărginirea
celui mai scurt cuvânt,
ca şi când
naşterea ar fi
o întâlnire absentă
intre El şi al lui binecuvântat;
razele de lună
să-mi deseneze pe geam
prima sămânţa a cerului
din lutul marelui crin:
sărutul pământului
din căuşul olarului.




„Patria - locul... lumina şi vechimea neamului”


EL, EMINESCU

Din grădinile de aur a cules ai lunii crini
să-i păstreze-n templul fiinţei - candelabre de rubin
arc de cer, în El, lumina celei mai pure lumini …

Fruntea, boltă peste veacuri, o înclină visător
să-şi revadă-n codri lacul, strălucirea în izvor…
pe azure văi de cuget, cu ochi negri, lini, coboară
El, luceafăr al iubirii, printre nuferi să răsară.

Când pe harfele de unde, stele cad şi se aprind
orgi selenice pe lucii, valuri risipte-n grind,
El, ecouri între clipe, le ascultă-n infinit!…

Cu luna se plimbă-n trestii, iar din cornul ei de-argint
îşi desfată nemurirea, dă luminii dor şi gând …
teii încărcaţi de floare ning miresmele de-amor,
El, luceşte-n rostul vieţii spre trecut şi viitor…




„Patria - locul... lumina şi vechimea neamului”

CĂRĂRI

Cărări de existenţe
trec prin cuprinsul florii;
pe calea ei,
colindă stelele şi ard
polenul cerului...
să-i ştim neînceputul,
îi numărăm în soare
petalele când cad...

Născuţi din zori, în zorii
pe calea devenirii,
ne urmăresc plecarea
himerică-n imens...
La sânii altor stele,
ca să ne primească,
suntem plecaţi din floare,
avem acelaşi mers...

Cu alte flori
pe noi cărări
de foc stelar
de mult ne întâlnim...
Mirifica sămânţă cântă:
cuvăntul a-ncolţit;
din undele de-atunci
ne-am despletit...

Pulsează din primar
cenuşa flăcării în ea
şi gândul ei în noi;
călcăm pe vârful razei,
iar fraţi, cu stelele,
percepem
în monada - floare,
ale stelelor pulsaţii...

Da, oricare existenţă
născută din mişcare
s-apuce altă cale,
şi-aruncă părţile ,în graţii !!?
.





„Patria - locul ... lumina şi vechimea neamului”

MARELUI BARD

Lui Vasile Alecsandri

Cu torţa stelelor,
pe calea lor,
în mâinile de-azur,
cântând,
visam să te-ntâlnesc …
dar tu ai apărut
în lumea florilor
şi odelor, în mai,
plin de parfum,
cu irizări de crini
şi lilieci …

ca să petreci
printre steluţe sfânt
un rege bard …
Zei, zâne şi viteji
într-un hrisov de cer
văzut din nevăzut
comori le strângi şi-acum …
La serile de-argint,
în hăruite ierni,
cu lira ta mă chemi,
eu te urmez …

poemele să-ţi ning
pe alte primăveri
în zbor de ciocârlie …
săgeţi, cuvintele
meşteşugite-n gând
şi-aprinse-n violet
cu razele pastel,
purtat de geniu tău
pe lunci, în crânguri,
peste zări, le-arunc …
Vasile Alecsandri …




„Patria - locul ... lumina şi vechimea neamului”


ÎNTOARCEREA CARMENTEI

Din colbul zărilor de ei de mult bătute,
să se-ntoarcă
toţi fiii buni , pe locul nemuririi ,
Tu, Patrie le cânţi cutezător
- „ În firea mea vi-i locul !…
şi le reverşi în suflete lumina re-ntregirii!..

Spre- a- i vindeca în dor de rana rătăcirii,
din gheara vitregiei lor, îi smulgi cu semul
iubirii de întoarcere , de liberă trezire
în dreptul lor, şi îi înalţi prin fapte!...


Nu înceta, dar a-ţi chema în cuviinţă fiii
la un mers bun !…Cu duhu-ţi din trecutul mare,
să-i reînveţi cine-s de neam Românii
şi să le-aprinzi în cuget flacăra Unirii!..

.................................................

Priveşte-i cum la tine-n torşi sosirea îşi cuvântă
ca fii ai tăi ce vor a coborî din nou în rosturile gliei
sămânţa sângelui patern, în stăpâniri să crească
pe plaiuri de lumină, geniul României!...





„Patria - locul unde am văzut lumina şi vechimea neamului”

REVERBERAŢII

Privelişti,
de braţul zorilor
prinse,
farmec copilăriei,
izvoare de vise,
prin floarea fiinţei
curg primenite
şi le ascult:
m-aleargă , gătite:
Stânişoara în soare,
la vârfuri pleşuve,
stropite pe zare,
Moişa şi Suha,
răsfrânte la poale,
prin hora lor să trec,
copil la Slătioare...

Mă strigă în susur
pârâul de munte,
de maluri prăbuşit
în recele cristal,
la meandre adânci
umbrite de sălcii
cu pletele despletite
de undele repezi;
în freamăt arinii,
cireşii şi mălinii,
pe coasta înverzită
şi lunca de flori,
la primăveri de soare
mă cheamă înapoi...

Pe drumul lung
al lumii fiinţei mele
mă caută: casa
şi livezile de rai
ce-i râd în povară;
izvorul rece din deal
grăbit pe uluce
la florile mamei
setoase, să piară...
şi plopii,
brâu la izvor,
piramidali, paterni...
şi brazii prinşi de cer
de strajă pe alei:
părinţii
rătăciţi de lut,
îndrăgostiţi de zări...

Pe lira soarelui
cântă în mine
colorate, senine,
păsări, primăveri,
inefabile lumi
de fragede vremi,
când păstoream copil
la florile de crini
şi salutam la vad
pădurile de brad,
iar pe poteci adânci,
repezite de stânci
spre însorite poieni
mă strecuram
zburdalnic
în lumea de joacă
a fraţilor mei...

De Stânişoara
şi cerul Bucovinei
port sufletul,
fiorul...
Boroaia-maternă,
vis fericit
şi împlinit pe zare-
cea mai iubită floare-
îmi înţelege dorul...
Să o revăd senin,
azurul să i-l cânt
şi s-o admir,
mireasa noilor culori
îmi râde de copil....
.................................
La voi, rai vieţii mele,
oricând voi reveni:
să rup plaiul de cer
şi să-mi ascult izvorul


„



ECOURI

Basarabie, Bucovină, fiicele mele tribune, auguste
vă ador, vă vreau lângă mine, mamă vă cuvânt:
- liber vă este drumul de sânge de limbă şi datini,
de sfântă Unire , ruga v-o înţeleg şi v-o ascult!...


În aură de dor, codrii şi câmpul vi le-am cuprins,
mormintele străbunilor vi le-am acoperit cu crini...
Şi Coroana lui Ştefan, cu stele de flori şi cuvinte o port
boltă de slavă unui singur - românesc pământ!..


Mirese de suflet şi plai, de port şi de grai, vă vreau
glorii române, rai de sfântă Unire şi strămoşescă glie...
Copile nefericite-n trăire, pea iubitoare de mamă,
în soarele meu vă cunun, cu adevărul, pe amândouă!...


Cu glasuri de cântec al unei singure inimi, doinind
voi reveniţi lângă mine, să petrecem în alaiul divin!..
Basarabie, Bucovină!.. mama voastră, latină-n putere
Tricolorul vi-l înalţă-n credinţă,în adevăr şi destin.!..



„Patria - locul ...lumina şi vechimea neamului”



GHEORGHE APETROAE SIBIU