Literatura, În alcovuri pustii, G.A.S.

 
 ”  ANOTIMPUL  MIRACULOASELOR  COMBUSTII   ”
 
10. ÎN ALCOVURI PUSTII
 
Ai aflat, de  ce aruncă licornul
cu copitele-i  mari,
de aramă, în adevăr,
lovind  fără milă,
cuvintele  caste :
însemne de cer lazur
cântate cu glas  de inger?...
E supărat pe lumină,
preferă umbrele!?...
de neştire să te miri!?..
...de ce confundă astrele
 cu cadânele!?...
 
Când mişcă nemişcatul
și- l mută, de atunci,
din trezii, din mers
din   cuvintele  drese
în răsunătoare  nonsensuri?...
nălucile lui, în faeton
peste< stea>
 le adună, ca un Pegas,
să le culce-n alcovuri pustii! …
- disperă de netrăiri,
în  valea  firii,
când își prăvală
energiile magnetice:
vidul  viu  şi  scabros1?…,
 
... nu -i decât licornul flămând-
ce  calcă pe copite de-aramă ,
sângerând trecerea
în coborâri ,
pe pășunile de vise…
să oprească vremea,
el paşte bolţii
flacăra fiecărei stele,
mistuind, mereu  în nesaţ,
umbra cuvintelor
poemelor, de plăcere !…
 
   G.A.S.
 

Literatura, Revenirea din rut, G.A.S.

 III.  ANOTIMPUL  MIRACULOASELOR COMBUSTII 
                                                                      
REVENIREA  DIN RUT


Mai mari trăiri simţea într-un alt rut,
secundele voințe  îi răsar din mare
re-aprins de fulgerele-n japs, stelare,
când ciute-n turme, încă îi aleargă
şi –n chişiţele serii, rozelor , e paznic…
se- oglindă iar carnalic şi sălbatic!…
 …E fermecată steaua, de nou cântec
şi de- alergarea cerbului, astrală!…
Boemă, cum e ea, departe uită-ades
de-un boncănit cervid, în pretutindeni!…
… dar el, pe crug tot liber şi în nesfârşit
mereu în alergări, de luptă pregătit
şi-agaţă de cu-vântul Ei, mormântul-
oglinda cerului din lacrimile ciutei,
pe alte canioane-n curgeri să revină
iubire de cu-vânt, în stele noi, lumină,
dintr-un  alt rut să-i nască ne-nceputul!...
 
Gheorghe Apetroae Sibiu

Literatura, Semnificații pascale, G.A.S.

 

HARISMA

Semnificații pascale

Pe sub bolţile aurite

cu zorii din " Lumină",

în Iisus să ajung,

cu smerenie păşesc

în glasul de crez

al clopotelor sfinte;

de graţie, mă închin

şi Cerul slăvesc …

Duhul în Duh, pogorât,

mă înalţă-n Treime

într-un miracol divin

de iubire, ne-stins;

reverberează-n altar

lumini inefabile, 

smulg din glasul razelor

nemurirea-n sfinţenie

şi un suflet, din vis …

Din Pacea creştină

înfloreşte o inimă;

irump nădejdi

pentru o Lume-n Iisus

cu adevărul Crucii,

care se revarsă

Lumină  în lumină

peste Apus …

Prealargul albastru,

Mântuitorul coboară

În-Dumnezeit în trup,

celest prin Cu-vânt;

- mărturisesc crezul meu

în Iisus, Mariei 

şi o Naştere  a  Cerului

prin  Ea, pe pământ …

Gheorghe Apetroae Sibiu
Poem cuprins în  ciclul  " Porunca  iubirii", din volumul de versuri" Depăşirea trecerii", 
Editura " FIATLUX", Bucureşti, anul 2000

Literatura, Despre trecere II, G.A.S.

 
 5. III.    DESPRE  TRECERE II
 
Printre aripile desprinse de larg
pe larg, cerul îşi plimba nebun,
pentru ea, în  mare  desmăţ
norii în corindon și travertin,
stropind cu  imensul turcoaz 
irișii  Ei  de ametist,  sirenici …
…din cuvintele lui auzite de ea
o flacără  se năștea zeie stea
undeva , în imensul simţirilor, 
și-i mistuia expiraţia-i argilică
cu risipă de întreg și lumină!….
Înţelegea şi asta…că, ocolind
nemărginirea, mai adâncă
uitarea le creştea, înverzindu-le,
 tremole și-n anatas veșmintele
desprinderii  de liniște…
erau mai singuri, împreună!…
Se extindea trecutul, prezentul
şi nemurirea  unui singur glas-
tremur  celest  în  duet...
când  Ea, fără Ea, era  Euridice,
pe  treceri, tot  ea,  era și Orfeu!…
pentru el, cu duhul  răscolitor
de armonii în glas, îi cânta Treimea!…
Timpul  nu  le -  ajungea –
poetic :  for  ever…și în Totul,
Ei , rămânând,  unul -  altuia, 
agățat de zări, adâncul celuilalt 
în simţiri , în viscoliri, în mângâieri,
uniți în firi și liberi între îngeri!…
  G.A.S.

Literatura, Potriviri, G.A.S.

IV.   SONATA  AŞTRILOR
 POTRIVIRI
Gheorghe Apetroae Sibiu
 
Din TOTUL: cercuri de simţiri 
le - arunci în mijlocul  vâltorii -
prea - femininele  „ metesis”…
pe urme-n  vid , cadenţe  ţii
în paşi  magnetici, printre astre
cu vieţi sălbatice din ritm ...
 
Ești cerul în măcel și-nvins
de iriși calzi, sub crise pleoape,
cu tine fulgeră-ntre gene...
să îi admiri cercul albastru ,
alb voal, cuvintele-ți întinzi
și-i gravitează-n cerc, eternul!….
 
Îl  strălucești cu  regăsiri
pe cercul vrerii, prin descântec,
ți-l Tot  hrăneşti cu nemuriri…
ca să-l atragi, îi pregăteşti
pe căi lactee, o-ntâlnire
în lan de maci  pe cer cu Lună!...
 
- Hai!... lasă-ţi urma ta, o  rană
pe buzele-n etern frământ!...
- atingeri de al lui cu-vânt,
adânci nelinişti  cu sporire
în jumătatea - i,  cer de zâmbet
și vindecarea lor, prin cântec !…:

Literatura, Ploaia, G.A.S.

 ” ANOTIMPUL MIRACULOASELOR COMBUSTII ”


PLOAIA

Adusă-i nopţii ploaia într-un cu-vânt de linişti,
pe umbra razei pure, demonice dorinţi …
se-mpăduresc pe zare colinele crisale
cu flăcări celestine,  s- aprind crisoberile,
să-şi crească-n cer syringii ,
noi albe sfânte taine !…

Sălbăticesc cyanic , se- agăţă-n stei în ploaie
spre-a re-nflori stibinic un cer de-nfiorare,
să se încline vremii în plânsete de raze
se-mbracă-n înflorire, reci, fragezi, liliecii…
ei, în cunună-ţi prinşi cu clipa, să-ţi rănească
crin duhul amăgirii, să-nsemne-n cer iubire
cu sânge de fecioară în chipul de petale, …
o isabelă floare !…

Prin luminişuri clare, ieri candele, azi stele,
mai trec, spre a-ţi sfinţi în tropot, ploi rebele...
căzute calde - atunci, să te înfioreaze,
băltesc azi în visări pe lunci, cum stele reci la glezne
ce-n vuiet înfloresc  şi azi în râuri , liliecii
bătuţi în roz-marin, cu lacrimi, şiroind,
sfinţiti în rugi…, miresme !….

Gheorghe Apetroae - Sibiu

Literatura, În neştiut, G.A.S.

III.  ANOTIMPUL MIRACULOASELOR  COMBUSTII                                                                       
 
39.    ÎN  NEŞTIUT


Tu, locurile neştiute până ieri,
ce-şi năbuie savori pe nevăzut-
vărsări de flăcări cu dospire-n stâncă,
lumina ta, demonică nălucă
ce -n  vâlvătăi  vergine o desfaci,
 
poţi să le uiţi, când ele  n-au ştiut
de unde vii şi creşti ca să-nfloreşti?...
şi din întinsul căror umbre-n simţ  ,
o stea de dor ţi- alunecă pe-abis
blajină, seara...ce-n cădere-ţi  urcă,
de ne-căderea  ta  nedespărţită!?..
 
Şi poţi uita că - ai  fost şi un robit,
sortit purtărilor spre alte astre,
de Dumnezeul tău în plâns jertfit
să nu apuci  Luceafăr, noul răsărit,
a nu-ţi  dori prezenţa lui în minte,
al celui ce îţi poartă vălul de- asfinţit?!...
 
În contopiri adânci, pe rug barbar,
să nu-l auzi şi vezi, când te scufundă,
aşa cum nu-ţi doreşti iubirea lui, a ta
în străluciri sacrale, rătăciri bacante, 
în lungi ,multe visări nedezlegate...
te vrei un orb şi sclav, în triste contemplaţii !…
 
Şi când vibrezi într-un ecou de harfă
al stelei reaprinsă de  buimacă vrere,
te-ntorci din cale ca să numeri sfinţii
altarelor cuminţi din templul pocăinţei!…
...te cheamă-n zbor de graţii, iele-alţii
ca să te plângă - nesalvare,  fraţii!..
 
descoperit de gândul altora, în moarte,
purtat în neştiut, nevrut şi prin tăcere,
de Dumnezeu curtat, iubit de Nevăzut,
un nor, un gând, un vis, o vrere,
puternic Ne-nceput,  pentru o altă vreme,
te treci o linişte  în jur, al fragedelor stele  !…





 

literatura, C\nteculk lui Cristofor, 22, G.A.S.

 
“  CÂNTECUL  LUI  CRISTOFOR”,  22
–  CALEA  SPRE   BAHAMAS

 Gheorghe Apetroae / Sibiu

Acoperit  cu cerul realgar,
de  spuma mării mângâiat
şi-n braţe  strâns,  ţinând
trupul  imensului  ocean,
dat numai lui a-l înfrunta,
pleca sub neguri răzvrătit,
prin valuri, în sălbatice furtuni,
cu  nave grele-ncolonate,
din Palos, Cristobal Columbul…
cu fruntea-i o cezară boltă
cu plete blonde şi- ochi aprinşi
albaştri-şi cânta neobosit
pe- oceanu-n valuri violine
cu-arcuşul zărilor senine
călătoria-i spre Bahamas
şi-absenţa fragedei Felippa…
 
că-n colonada fiecarui val,
vedea pe  blânda sa Felippa,
la rugă-n  templul  regăsirii
mireasă în Levant,din Palos,
acum pe cer, polară stea…
El o privea în ochi de larguri,
în nopţi cu luna-n  joc pe ape
şi-apusul învelit în ceţuri,
de pe  galera  ce-i  purta 
doar dorul de frumoase  Indii,
cu care crezul să-şi împartă…
 
Prinţesa  ce-n Levant, mai ieri,
din moarte-l retrezi, o lasă
la Palos, în castel, să-i stingă
prin dans şi cântec, alţii dorul,
iubirea prinţului să-i piară
dor de-aşteptare, o-mplinire
a pleoapelor grele de patimi…
Lui nu-i  rămăse decât largul
şi- un vis – la  dincolo de ape,   
ţărm nou,spre-a-şi acosta galera 
şi a se-ncorona – n Bahamas   
de  El-Dorado, rege !...            G.A.S.

Literatura, Anotimpul miraculoaselor combustii, G.A.S.

ANOTIMPUL 

MIRACULOASELOR COMBUSTII                                                                       

AMOR  ALUV

Din ne-nceput, dezlegi mistere

în crini, în lacrimi, viaţă curgi

şi-i smulgi corolei înflorirea

cu mâna pe clavir şi-o mângâi,

cerşind  luminii, limpeziri!...

De prevestiri, eşti scos din fire,

pe-alei le plimbi  şi-n şerpuiri

îmbălsămaţi în sine-s  crinii ...

...le fulgeri irişii cu-n zâmbet:

eşti paznic vieţii  dure, înger…

 

Şi  dăruieşti culorii, simţuri,

iar cerului, ghirlande roze:

un câmp de trandafiri aprinşi-

carnalic nimbul fruntii ninse

şi muzei , resturi din destin :

.. 

CREZ

Crezi în  regina ta de noapte

şi-n sonuri line ţi-o-ntreţii

în zbor, din adâncimi revii

cuprins de umbre inegale,

un plin de rost  şi-mpătimiri…

Legea ţi-o faci şi-o treci prin tine:

trecut , prezent şi ne-nceput

în joc hedonic, iar prinţesei,

să o distrezi, îi cânţi  nebun...

i –oferi  plăcerile–mprejur…

Orfeul razei, zbori în cântec

şi harul  ce i-l sorbi  luminii,

i-al tău, cum lor alba-nflorire, 

un  duh  de umbre-n  răscoliri ....

.l - amour  cu cerul porfiriu.....

Literatura, Anotimp II, G.A.S.

Literatura,  G.A.S.

 

ANOTIMP  II

Străini, cu ochii cenuşii
şi buzele albe
sărută rece
surâsul luminii :
cea mai scurtă zi,
lunga noapte,
selenică trecere....
Pe marea crinilor,
renasc iubirile
fără sirene... :
gaiţa neliniştii
trezeşte verbele
din Odisee!...
din tăria timpului
soarbe nejustificat
repaosul...
 
Cu soarele zâmbet,
Venera  admiră
pe trupul de grâu,
tremol, borangicul... 
Gheorghe Apetroae Sibiu