Literatura, În alcovuri pustii, G.A.S.

 
 ”  ANOTIMPUL  MIRACULOASELOR  COMBUSTII   ”
 
10. ÎN ALCOVURI PUSTII
 
Ai aflat, de  ce aruncă licornul
cu copitele-i  mari,
de aramă, în adevăr,
lovind  fără milă,
cuvintele  caste :
însemne de cer lazur
cântate cu glas  de inger?...
E supărat pe lumină,
preferă umbrele!?...
de neştire să te miri!?..
...de ce confundă astrele
 cu cadânele!?...
 
Când mişcă nemişcatul
și- l mută, de atunci,
din trezii, din mers
din   cuvintele  drese
în răsunătoare  nonsensuri?...
nălucile lui, în faeton
peste< stea>
 le adună, ca un Pegas,
să le culce-n alcovuri pustii! …
- disperă de netrăiri,
în  valea  firii,
când își prăvală
energiile magnetice:
vidul  viu  şi  scabros1?…,
 
... nu -i decât licornul flămând-
ce  calcă pe copite de-aramă ,
sângerând trecerea
în coborâri ,
pe pășunile de vise…
să oprească vremea,
el paşte bolţii
flacăra fiecărei stele,
mistuind, mereu  în nesaţ,
umbra cuvintelor
poemelor, de plăcere !…
 
   G.A.S.