Literatura, Revenirea din rut, G.A.S.

 III.  ANOTIMPUL  MIRACULOASELOR COMBUSTII 
                                                                      
REVENIREA  DIN RUT


Mai mari trăiri simţea într-un alt rut,
secundele voințe  îi răsar din mare
re-aprins de fulgerele-n japs, stelare,
când ciute-n turme, încă îi aleargă
şi –n chişiţele serii, rozelor , e paznic…
se- oglindă iar carnalic şi sălbatic!…
 …E fermecată steaua, de nou cântec
şi de- alergarea cerbului, astrală!…
Boemă, cum e ea, departe uită-ades
de-un boncănit cervid, în pretutindeni!…
… dar el, pe crug tot liber şi în nesfârşit
mereu în alergări, de luptă pregătit
şi-agaţă de cu-vântul Ei, mormântul-
oglinda cerului din lacrimile ciutei,
pe alte canioane-n curgeri să revină
iubire de cu-vânt, în stele noi, lumină,
dintr-un  alt rut să-i nască ne-nceputul!...
 
Gheorghe Apetroae Sibiu