IV. SONATA ASTRELOR
.
BOTEZ STELAR
Alergi în voinţa umbrelor
tale tinere şi lungi,
în ton cu iubirile zeilor
vrerii serene,
cu stafia obosită
de un liber avânt,
înfricoşat de înfloriri,
zestrea eritrin a serii...
sorbi soarelui,
de poftă, licorile,
şi te împărtăşeşti
cu un rest de cu-vânt,
mir de botez, flori roze
pe sâni,
din pocalul oliv, ascuns
sub linţoliul blue
selenic,
rămâi în abis,
argatul vremelnic,
paznic de stele,
de blânde flăcări,
gornind îndelung
un crez, re-vederii...
Eşti cornul pe lunci,
credinţe, trezind
în dansul carnalic..
un vals de plăceri
sânilor stelelor, grei
de aprinse chemări,
săruţi înalţimea smaragdă
a mării înflorită
în plete, cu stele
şi grumazul stibin,
desmin de lumini
cu dinţii canini,
în ghiare de-alint...
prin pajişti regale,
vânatul ţi-i pradă
creier cosaşul,în iarbă,
calul verde războinic,
galopând slujitor
cu copitele vremii...
prin rouă desculţe,
ciutele-n visuri
cu vreri de arginţi,
vernale-n şoptiri,
preferă livezile
cu înfrunziri ruginii,
- cerul de ametist
în chinul de valuri
certat de albastru
şi-aprins cu banalul,
de nevoi, torturat
şi dez-moştenit,
tot rob al iubirii
şi mai îndrăgostit,
plin de mari gelozii
şi de păcătuiri...
ţii stelele-n frâie
şi le cerţi, în furii,
le îmbunezi şi le creşti,
în alte sublime trăiri…
să le ucizi...
le iubeşti şi mai mult,
în pază, le-adormi,
cu ură şi teamă,
cu prea multe ne-linişti
infantil şi agil
în somnuri prelungi,
călăreşti pe destin
nadirul hedonic,
iubindu-l, iubind
primejdii, nevoi..
în sine ascunse,
jocuri, în alte culori,
eşti o fiară acum
şi-alergi cu sfârşitul,
bucuros îl petreci
în nesom "metron"treci
în zbor fluture sfânt,
purtând vrerile luminii
spre alte sublime poftiri,
şi lacrimi pe irişii
ce înfloresc în cer
covor pe mormânt,
acoperit-preamărit,
ca un mitropolit,.
ca o dimineaţă continuă,
sufletul razei să-l săruţi
pe crini şi absurd:
Sunt ochii tăi înlăcrimaţi,
sub pleoape aprinşi,
de-al stelei amor ,
păcătos ales, nedorit…
III. TEMPLE ÎN FLĂCĂRI
VOINŢA CU-VINTELOR TALE
Lor, nespus, nimic nu le-a rămas!...
acum întorc, în ei, pe toate părţile
veacurile şi, în ele, o axis mundi !...
vor descoperi graţii în susurul teluric
al izvoarelor, în rădăcinile fragede
ce au crescut în roze corole, faţa zorilor!
Fiorii dragostei, în răsfăţul angelic,
valuri cinabre din slobozirea stelelor
în mume, azi, cresc voinţa cu-vintelor tale…
MATERNITATE I
În maternitate, simţirile copilăriei
se trezeau rest al vieţii tale puţine,
geniu de Eden din visul luminii
Tot aici, de lungi aşteptări, obosite
cloceau reptilele genii fără aripi,
în zboruri de cuvinte muzicale, lungi
odrăsleau puii agonici ai şarpelui,
cei aproape sugrumaţi de plasa
paianjenilor, nervii veroci ai cenuşii-
o urzeală vie de hematice flăcări
din slava înţelegerii celui puternic ……
ÎNCREDERE
Să-ţi aduci aminte de o frumuseţe...
te agaţai cândva de îngerii catedralelor...
ei păzeau singuri slăvile voinţei
în ferestrele spre livezi, deschise
să cânte odată cu ploile reci, în ei,
cântecele adânci, chiar prea adânci,
mai mult decât sonore, din aprilie:
soboare madone ale zenitului
în nedespărţirea târzie de amintire,
de veacul maternităţilor de lumină,
o credinţă precoce adastă în ei
fiorii din armoniile adâncului...
vreri neîncăpătoare în simboluri...
ÎNCEPUT DE ZBOR
Puii golaşi, răstigniţi de ferestrele
tainelor, strajuiau astralul di-mprejur...
silabiseau muzical, zborul stelelor
cu limbajul de rutină al cobrelor....
le picura din gene, voinţa-n cenuşa
de înfiripare a aripei pe cuprinsul
de sânge proaspăt în cunoaştere,
spre limpezirea durerii din alegere:
începutul de zbor în pretutindeni...
GELOZIE
Din copilăria ta, iubeşti naivitatea,
scoţi cu-vintele uitate în ea, trezii,
dansându-le între maxilare voinţa!...
ele dispar existenţe în cerneală regală
pe papirusul cunoaşterii incerte:
balsam de prostie virgină în armonii,
ori răutatea nedreptăţii tale din inimă
la intrarea în libertatea supremă,
bine-cuvântată, în ea, de farmecul firii...
cum şi când îşi ascunde crocodilul
oule în nisip, în locuinţa fecundă a razei,
sau în grămada de frunze ruginii
ori putrede, lavă- cenuşă de gelozii...
despărţire solemnă de o fericire fecundă....
IV. TEMPLE ÎN FLĂCĂRI –
ZIDUL FLORILOR DIN ETER
De când pe locuri de obârşii, norii călători
de amintiri, adeseori, îţi trec şi îţi petrec
cu chip de flori , tăceri, în dor, sporind
livezilor bătute în blesteme, muguri, în absint...
te aciuieşti prea lesne-n triste convertiri...
Că ei se duc banal şi cad, să geamă-n val
tot mai împătimiţi de-albastru şi mărgean...
În tine, mai ales, trec în carnale ploi,
te leapădă de umbre, geamăt şi noroi,
de-nsângerările cu-vântului vieţii înapoi...
Da ! că tu şi - aici de mult trăieşti în flori
şi-n dorul lor: cuprins în spiritul de graţii...
ca să te ştii zidit în rangul tău de zeu
îţi prelungeşti în clipe verzi, scara vieţii,
s-ajungi la harul duhului curat din astre,
încreştinat de loc, păşind pe lespezi aspre,
copilul, ieri rebelul , azi declarat ateu,
un asasin de umbre şi - axinite ceţuri
din poposirea în trăirea lor, un răsărit,
acum, întru cu-vânt, efebul libertăţii!..
Aici, de mult te porţi şi te simţi bine,
cer în balsam de gânduri blue şi roze,
eşti valu-n chin, ne-linişti de arcoze
pe irişi, nesătul de desfătări re-bele,
de viaţă , beat , de cer şi vrerile eterne.....
ţinutul ţi-i de griji , al cerbului rănit,
străin, în schimb, de valul rece-al serii ,
în strajă razei: înger de regret cuprins,
un tot mai duh, din al lui duh născut
să izvorăşti în inimi, să sporeşti în semn,
luminii să dai sens şi chip, iubirii ţel
prin fiecare pas, te-nşeli şi-nşeli destine!..
