Literatura, Revederea din zori -Scriindu-ţi zodia pe un rac, G.A.S.

SCRIINDU- ŢI  ZODIA  PE  UN RAC/
 Din iulie, despleteai firii /
raze în împletiri crustacee- /
plasa soarelui la Suseni, /
în realgare încâlciri- /
cărările lungi platonice, /
scriindu-ţi zodia pe un rac!.. /
Devreme taciturn, furai /
neînceputului privirile /
cerului ochilor materni, /
leagănul de vindecare: /
umbrele neumbrelor…/
De mari emoţii mureai, /
înviind  şi tot învăţând /
zborul înalt dinăuntru... /
mai târziu buieciai /
în împărăţia condorilor /
cu simţirile de îngeri... /
cântai liturgic în vers /
nemărginitului senin: /
erai Orfeul prometeic /
şi şarpe iubirii adamice /
tot alunecând în infern /
pe culori de albastru, /
corindon şi travertin, /
de nesfârşit încolăcit!... /
Te urmăreau din priviri, /
zăpezile cu fluturi:  /
litere fluorine smaralde
de demiurgic început!... /
... şi fiecare zi a ta muşca /
cu caninii haosului /
din lunecosul nesfârşit… /

Gheorghe Apetroae Sibiu

Literatura, Terasele - temple din Ocna Sibiului, Gheorghe Apetroae/ Sibiu

 TERASELE - TEMPLE  DIN  OCNA  SIBIULUI
   Pământul are preţul morţilor care s-au coborât în el…, Nicolae Iorga .../
Ajuns la  vechile terase, începi  să le  cânţi /
imnul antropic şi glia-n mână o frămânţi /
românilor semănători, Ardealului  preasfânt     /
cu vlaga din nelinişti sub crucea de mormânt /
 
în zorii  brazdelor de-atunci  croite-n deal /
cu plugul tras de boi şi truda de ţărani, /
mileniul devenirii lor într-un  mănos  hotar /
simbol de sacră  jertfă şi infinit uman! … /
 
dar asprul vânt le-a pustiit trecutul milenar, /    
 le-a îmbrăcat în doliu cu ţelina din deal  /
şi le-a jertfit rodirea pe rugul de altar /
al umbrei celor morţi, întinsă pe Ardeal!… /
 
Ei, temple - nlănţuind, în rod  le-a răsplătit  /
de generaţii munca, augustă  în cunună... /
azi asprul ger din veac cu moartea a cernit /
şi dezmierdarea gliei  a rămas străină... /
 
...Cuprinse de speranţa unor zări senine, /
s-au aruncat săgeţi şi-n lumea fiinţei tale   /                  
învăluind prin raze, vii jocuri de lumină, /
adâncu-ţi greu de rod al flăcării stelare... /
 
De  drag  le-ai coborât în tine, să le-admiri /
şi să le-aprinzi din ieri pe cerul vieţii tale, /
spre a reda -n lumini de nouă înviere, /
rodirea ancestrală , teraselor mistere… /
 
le-ai petrecut la horă iar şi-n jocuri noi /
alt ev  le-ai  slobozit, întoarcerea-n fiinţă, /
reverberându-ţi morţii, luminilor, chemări /
la cerul de ţărână, izvoare de credinţă... /
 
Legaţi cu-acelaşi lanţ de veacul umilinţei /
şi-al aşteptării grele, să zacă nelucrate, /
urmaşii celor duşi,  la ele  i-ai  chemat , /
de  plugul brazdei lor să râdă mângâiate … /
 
Cu drag de glie, iar le seamănă, le îngrijesc /
ca visul  celor duşi,  prin ei să se-mplinească … /
urmaşii templelor de ieri, veniţi, se rânduiesc /
cu torţe noi în mâini, de grijă strămoşească … /
 
- De vei trăi în rostul lor, cu Ele-n legământ, /
 răsplata muncii  tale cât holda e de mare! …   /
 Teraselor  milenii,  în lumea lor să le rămâi, /
  le-nalţi  săgeţile de rod cu vârfurile-n floare !…
  Ocna Sibiului 1987,  G.A.S.
       
 

Literatura, Despre Rimbaud, geniul ... Gheorghe Apetroae Sibiu

   DESPRE  RIMBAUD , GENIUL VIZIONAR AL POEZIEI  /Gheorghe Apetroae Sibiu

        Vorbind de Arthur Rimbaud, trebuie să ne gândim la poetul vizionar, la lirismul  şi  demersurile social - mercantile extravagante transfigurate ale unui disipator de parnasianism, la promotorul creaţiei postmodeniste neestetizate, până la suprarealismul „ avant la lettre”, atât de bine conturat în poemele sale scrise într-o perioadă scurtă , şi mă refer, în primul rând, la poemul - capodoperă „Ofelia”, apoi la alte câteva poeme cu conotaţii vizionare şi orfice, printre care: ” Furiile cezarilor - Rages de cesars”; „ Memorie- Memoire”; „Velierul beat-Le bateau ivre”; ” Senzaţie”;  Calicii în biserică- Les pauvres a l-eglise”; „ Mişcare”; „Vertij”; „ Mâinile Ioanei - Maria- Les mains de Jeanne -Martie”;  „ Roman”; „ Sedentarii - Les assis”, apoi  la poemele  din Addenda - versuri în limba latină , reţinând de aici poemul „ Lupta dintre Hercule şi fluviul Achelaous”, cât şi la proza , ]n principal epistolară cuprinsă în ciclurile:” O şedere în iad-Une seison en enfer” şi „Iluminaţiile- Illuminations”.  
       Rene Char,  poetul şi filosoful francez contemporan suprarealismului promovat de cercurile pariziene cu sorginte în curentul Baudelaire şi Mallarme, fără a trece absent pe lângă Saint - John Perse şi chiar pe lângă prietenia lui Rimbaud  cu Paul Verlaine, până la intenţia  celui din urmă de a-l asasina pe Rimbaud, reuşeşte  să-l caracterizeze sentenţios pe Arthur Rimbaud , trubadurul comunard al asonanţelor eufonice şi acromatismelor semantice, experimentat şi concentrat, şi acesta, ca şi Char,  asupra temei războiului şi asupra schimărilor din peisajul politic francez al sfârşitului de secol 19, printr-un lirism cu tonuri profetice şi genezice, de inspiraţie holderliniană . Această caracterizare  reuşită este relevată  în epistola postumă  pe care  Char o va închina lui Rimbaud, celui  pentru care abisul îşi deschisese  prea repede porţile, pentru a-l acapara la numai 37 de ani, un postum  intitulat „ Ai făcut bine că ai plecat, Arthur Rimbaud” şi pe care am să-l redau integral, mai jos, în traducerea lui Aurel Rău:
        „Ai făcut bine că ai plecat, Arthur Rimbaud! Cei optsprezece ani ai tăi refractari la  prietenie, la reavoinţă, la prostia poeţilor din Paris, ca şi la zumzetul de albină stearpă al familiei tale ardeneze, cam nebună, ai făcut bine să-i risipeşti în vântul de larguri, să-i arunci sub cuţitul precocei lor ghilotine. Şi-a avut rostul să părăseşti  bulevardul lenişilor, cafenelele piş-lirelor, pentru infernul fiarelor, pentru negoţul de şiretlicuri şi bineţele celor umili./ Acest impuls absurd al trupului şi al sufletului, acest obuz ce-şi atinge ţinta făcând-o să explodeze e, chiar aşa, viaţa unui om!..Nu poţi, ieşind din copilărie, la infinit să-ţi sugrumi aproapele. Dacă vulcanii nu-şi prea schimbă locul, lava străbate marele vid al lumii şi îi aduce virtuţi care îi cântă în răni./   Ai făcut  bine că ai plecat, Arthur Rimbaud! Suntem câţiva care credem fără dovezi fericirea cu tine posibilă.”...
         Pentru a-l cunoaşte mai bine  pe Rimbaud se merită a parcurge cu atenţie  volumul ”  Rimbaud - Integrala poetică”  apărută la editura "Eminescu", în anul 1992, cu traducerea, prefaţa, tabelul cronologic şi notele de Petre Solomon,. În Integrală , criticul roman nu ezită să confirme constatarea lui Jean Cocteau: „ Rimbaud corespunde întocmai ideii, dramatice şi fulgurante, pe care oamenii şi-o fac despre geniu”.
        Cu intenţia unor  noi provocări în abordarea exegetică a creaţiei rimbaudiene voi prezenta chiar numai două părţi din poemul  fascinant   „ Ofelia”: „ On the black water where the stars are sleeping / Wihite Ophelia floats like a great lily; / Floatss very slowly, lying în her long veils... / - In the far-off woods you can hear them sound the mort,"....în traducere: -  Pe valul calm şi negru cu adormiri de stele,/ pluteşte Ofelia albă precum un mare crin./ Foarte încet pluteşte, culcată-n văluri grele / - La corn de vânătoare păduri vuiesc străin. „ şi o  o altă strofă tot din acest poem: „ Heaven! Love! Feedom! Wat a dream,oh poor crazed Girl! / You melted to him as snov does to a fire; / Your great visions stranglet your words / - And fearful Infinity terified your blue eye! - în traducere:  Amor! Cer! Libertate! Ce vis, biată Nebună! / Tu te topeai într-însul ca o zăpadă-n foc, / Cu  mari vedenii ţi-l sugrumau , furtună. / -Şi Infinitul groaznic va şterge albaştri-ţi ochi.”.
      Această prezentare are drept scop de a incita pe abservatorii fini ai curentului postmodernismului literar, la parcurgerea operei poetului şi  de a reliefa multitudinea   posibilittăţilor de abordare interpretativ- hermeneutică a textului literal, cu privire la poetica, stilistica şi versificaţia  unor creaţii poetice  încărcate semnificativ de suprarealism, chiar şi în contextul modernităţilor rugoase expuse în unele texte şi al subtilităţilor artistice ale acestui autor preocupat, în limita cunoaşterii sale, de o problematizare ontologică a universalităţii, şi aceasta,  prin argumentări personaliste analitice asupra existenţialului social contemporan în expresie literară, experimentate de autor în spaţii vitale largi, în scurta sa viaţă, abundent expuse pe tractul operei sale ..-

 Sibiu, 10.08.2013   

Literatura, Abisul barbar, G.A.S.

 ABISUL BARBAR/Gheorghe Apetroae Sibiu

 Cu nori în pajure de mult senin,
trăim misterele abisului, iubind…
al serii car de neguri  ne desparte…
 
pe alte treceri , o cadenţă  batem :
cu orgia din trecut, smerind un suflet,
eternul să-şi  deschidă dimineaţa…
 
pe rug să ardă vrerea în a lui tăcere
să curăţe de haos serile-n mistere,
tot câmpul ud al veşnicii materii…
 
dar vechi,  păcatul curge şi lasă curată
oglinda vieţii bolta în vorbe aruncată
de arderea seminţei în sărut rămasă
 
din Faust, când primim luminii jarul
Luceferi  vii, ochi  bolţilor albastre,
şi-n palmares, având întreg abisul,
 
ştim  a-l  petrece  grav spre nou altar,
într-un triumf al cremenei  smerite :
statui din trupuri care ard barbar ! …
  
Bucureşti, 12 septembrie, 1985

Literatura, Leagăne de îngeri, G.A.S.

 REVEDEREA DIN ZORI -
LEAGĂNE DE ÎNGERI
Copii, în joc pe cer cu zmeii/
-din fir brocart urzit cu vise,/
întinse clare leagăne de îngeri/
picteaztă cerul cu păpuşe/
duioase - n sărutări pe buze !… /
petrec din zori în valsul serii/
în taine  visători, copiii -/
crini realgari culeşi în cântec:/
poveştile cu zmei şi  zâne/
pătrunse de pruncie-n zâmbet,/
cântând din raze inimi sfinte.../
Şi  raze sâni renasc în roze -/
în aripi vii, în zbor de fluturi,/
porniţi din zori, ca să colinde  /
un cârd de lebede  sub lună/
în vals cu aripi de cuvinte.../
Întinse pe lărgimi preasfinte/
sub troieniri târzii în nuferi…/
ţin zânele -n poveste ritul-/
sărută  zările smaragde!…/
… răsună-n gingăşii, copiii,/
să cânte-n cor cu infinitul!...

 Gheorghe Apetroae Sibiu
 

Literatura, Icoanele din altarul tău, G.A.S.

ICOANELE  DIN      ALTARUL TĂU În altarul timpului / luceferii cad în icoane / spre a fi    mângâiaţi  / de irișii tăi celestini- / sidefaţi în spuma / caldelor  atingeri!… / Sângele vrerii lor / te-au prins în joc, / ţâşnind în iubire, / în ritmuri imnice: / din cercul răsăritului havuzele aruncă / în limpezire, lumina, / ce inundă aleele libere, / întronând în altar / căi pioase de rugă: / magiei, dragostea / de sirenic zbor!… / Gândul pe boltă / ţi-l plimbi cu ei, / nesfârşiţi în plăceri!..  / Polenul din clepsidră / îl pipăi şi  îl verşi / incarnat în “cântec” / adîncului  de cer / îndrăzneţ descântec, / ritmând în icoane / chipuri luciferice, / serafice în zâmbet!…  Gheorghe Apetroae Sibiu

 

Literatura, Calvarul vrerii, G.A.S.

  CALVARUL VRERII
 Pe braţe astrofilii de cer/
porţi în fluorin speranţele/
în care gemi, până zeii/
de  sub stâncile albe./
încolţesc chinuiţi de simţiri/
flăcări în minţi cinabrice!../
În larg , în doliu, negre/
şi castanii, plutesc visele/
rodosii cu chipuri coralice .../
pline-s de o adâncă/
neegală  tristă memorie:/
şoaptele bizarelor valuri,/
 ţi-s cu-vintele de mag.../
În adevăr,e nebunia zeilor!../
Adevărul ţi-a îmbătrânit/
de neînţelegerea tăcerii/
din iubirea  cu cerul.../
Eşti curtat de stafia ta,/
 iar îngerul revoltat/
a răguşit în gornirile false/
de veşnică  slavă.!../
Perfecţiunea o exerseazi /
tropar al unirii în respiraţie,/
purtând calvarul vrerii.../
 vraja  curcubeielor:/
e  întoarcerea ploii/
spre cerul pământului,/
în suflet cu huma neantului ...

Gheorghe Apetroae Sibiu