Literatura, Colind, Gheorghe Apetroae Sibiu

Crăciunul, la  Boroaia    

Gheorghe Apetroae Sibiu

 Aici, albite-s zilele cu frumuseţi
în datini
cum Vifleemu-n flori de
chiparos...
şi mai cuvântă Ştefan
din Putna Bucovinei,
să-i colindăm ţinutul

pe  urmele -i, cu  rost !..
 
Lumina cea mai caldă

arde-n candeli
cu clopoţei şi voci trandafirii;
prin tot regatul ASTREI

paste Mielul:
credinţa cerului în stea

la Beit-Sahur …

Ne sunt frumoşi şi tot mai crişti
copiii:brazi argintii

pe zăpezite bolţi …
Cuvântul s-a împodobit

cu sânge-cântec:
colind de serafimi

la naşterea-n  Hristos!.. 

   „Foaia Poporului”, nr. 11 – 12, 1995

 

 


            

 

 

 

 

 

 

















































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































  

 

 

 

 

Literatura, Sub zodie, Gheorghe Apetroae Sibiu

ELEGII  ÎN   IMAGINI  -   SUB ZODIE
Gheorghe Apetroae Sibiu

 - Ți-ai închis  calea în acest amurg
prea aproape de sufletul nevindecat
al pământului, cu limpezimea ochilor -
ultimul gând în uitare:  să alinţi  tu
aura privirii  în risipire a  Lunei
când ea te- ncântă cu neantul, dezvelită
de braţele cerului, şi el un cărunt,
mereu aproape de sânii flăcării -
cum izvorul ei rămas  nears  de irişi!…
 
- E timpul opririi tale la marginea
nevăzută din cursa lungă a viselor,
din iubirea cu înalţimile din care
cu aripi  solare, pe larguri deschise,
cu ochii iuţi înscânteind nefrica,
vulturul coboară în iureş
şi clonţu-şi înfinge în inima de înger,
sfârtecând-o ca pe o zare ceruită
în bucăţi sângerânde de lumină!...
 
-Se înfierbântă -n sărut ideile bacante 
cum în freamăt sub zodie nisipul tău
bolnav de plăceri şi nelinişti...
ai chipul plumbuit în oasele crise
descărnate de carnea lumii -
şi-n miezul  lor cuprins de vecii -
idol de suflet  înfrigurat şi bolnav-
se rostesc semnele părinţilor !..
 
- alunecă din tidvă, zuruind, pământul
să crească-n necăire alte umbre
pe runa lâncedă de vreme, pe cuvinte
verdurile-nfloresc cu crinii despărţirii
pe care îi împarţi cu nevăzutul,
cel care-ţi vindecă de tainele iubirii,
în care încă crezi… Neînceputul!...
 G.A.S.

 

LITERATURA, THE PHILOSOPHI OF SILENCE, Gheorghe Apetroae Sibiu

THE  PHILOSOPHI  OF  SILENCE

 THE  PHILOSOPHI  OF  SILENCE
                 - by Gheorghe Apetroae  Sibiu
Coordonarea traducerii în limba engleză: 
anglicist universitar doctor Clementina Mihăilescu
 As days went by and into encounters did they turn,
you-ve finally got clear
that her passion-flared eyes
may only soothe
of hidden words in a heanvenly sea-s waves
that it is so natural and fine for you
to carry your light
below the pomegranate trees and through the blooming snows,
its silence to undo,
and then hastily to wrap it up
and cover wat she-s got yet best
by the widest gown made up of morning stars.
Then, driven by the first of lusts.
Corollas you shall bring and lay before her feet,
and later snow and harmony
are to be found , on the sky shore,
shadowed by journeys
and in the end,
so full of life, the unborn dawn shall come,
as mystic emeralds.

 FILOSOFIA  TRECERII
Gheorghe Apetroae "Dimineaţa serii"
 Cu zilele ce cresc în revederi
ai înţeles că ochii ei
aprinşi de omenesc
se potolesc
în valurile unei mări celeste
de adânci cuvinte...
 
că e firesc
sub rodii, prin zăpezi de flori,
lumina să îi porţi,
tăcerea să-i dezlegi
şi s-o dezbraci devreme,
 
apoi, să îi acoperi
tot ce are pur
cu cel mai lung veşmânt
din dimineaţa stelelor...
venust al primei voluptăţi,
corole să-i aduni
şi să i le aşterni
ninsori de armonii
pe ţărmul cerului, de treceri troienit;
smaralde de mister:
vii, zorile din ne-nceput!...
 G.A.S.