Literatura, Lui Ovidiu Naso, Gheorghe Apetroae Sibiu

 ELEGII  ÎN  IMAGINI

           Lui Ovidiu  Naso

 

Cum ar fi reuşit Academos

să te încerce cu elegia ,

dacă tu nu erai

melanianul neînţeles 
şi neliniştit,
surghiunit şi captiv
la ponticul ţărm,

pentru Roma, în rugă

la Tomis,
alături de îngeri?! …

Pe pontul neritic,

buzele sărate ale mării

sărută secundele

 fluide în pelagicul nisip

preserat 

din cerul nereidic:

scoici de cuvinte cristale
erele barbare

valsate crisalic

în poemele-ţi triste!…

 

La un ţărm litoral ,
în  cheia  valurilor,

de topaz şi smarald, 

Roma eternă
 ţi-ascultă -n ne-linişte

 şi acum „Tristele”!...

... cântecul tău pentru Ea

îi redă tinereţea

şi strălucirea!....

În fiecare val, e chinul tău

la Tomis, Ovidiu-

ecou  şi  graţie,
Romei,

... de întoarecere !..
 

Te caută , de atunci,
în zorii milerici
 şi-n clarul de lună
 cetatea,

să-ţi mulţumească, 
şi să te asigure

de dragoste !… Ovidiu!...

G.A.S.

 

Literatura, Abis dual, Gheorghe Apetroae Sibiu

Abis Dual

 Te-am surprins în lupta
cu Totul,
sigur de victorie;
cu timpul, ce-ţi fură,
câte puţin, fără griji,
stropi de idei şi putere …
Crist de raze, în cădere
te frângi şi preschimbi
în placere...
... de imanenţă-n revelare,
nu-ţi faci probleme …
 
Cu mâinile cuantice desfaci
tot câte una,
corolele de stele
şi le deschizi libere,
porţile metagalactice …
 
Totul intră la tine !…
îl priveşti şi-i zâmbeşti!..
 eşti pe placul lui...
... îl iubeşti şi cuprinzi
în mâna
care a dezmierdat, tânără,
cosiţele fetelor !…
 
Într-o mână ţii Totul! …
a doua, pentru cine-i ?
mâinile nu-ţi sunt date,
 fiecare, o eternitate ?
Da! Totul nu este
Unul
şi infinitul lui, în doi,
îl desfăşori:
tu, el: doi; polii: doi;
 ochii: doi; buzele: două....
toate se întâlnesc, unesc
şi despart.. neînţeles?!…
 
Alt necuprins, din Tot s-a desprins,
aleargă spre tine …
vrea să-l primeşti în cuvânt
şi să crezi ce îţi  spune …
... ca să-i fii pe plac,
 pentru el pregăteşti
cealaltă mână! …
să-i arăţi cât de mult îl iubeşti,
îl dezmierzi şi cuprinzi
în a doua mână …
 
... mâinile îngemănate,
 sub greutatea sferelor,
 atunci , acum
fiecare, împreună
 simt mişcarea posibilă! …
In mâinile tale
toate se întâlnesc  şi se  iubesc!...
câte două, şi sferele
îşi fac de cap !…
... se unesc, se despart ne-nţels!?_...
Unele stele, ascunse,
flămânde de limită,
sfărâmă şi înghit lanţul degetelor,
... se conjugă-n secundă …
 
Din impulsul unirii
fulgeră prin degete,  nemărginirile –
să prindă putere,
 să piardă putere,
în mâinile tale înfloresc
 sferele ! …
 
Un univers, la braţul altui univers,
e în iubirea celuilalt,
 fără somn! …
în mâinile tale, alte lumi se nasc,
 cresc, sufăr şi mor,
 fără sens ! …
cu surâsul stelelor,
îţi dezgheaţă genele… –
... dar până când pierd
şi câştigă-n putere mâinile tale,
 sferele ? …
  Poezii şi eseuri ,Volumul „Despre neînceput”,
Editura Hermann, 1992

Conversaţii lirice, Adina Gabriela Mustaţă, despre Stendhal.. ., Gheorghe Apetroae Sibiu

 Adina Gabriela Mustaţă, despre Stendhal.. .
    Interesantă a fost  această existentă  romanţată, a unui dandy al saloanelor selecte n(e)apolitane, florentine  şi parisiene. Interesant
este şi faptul că viaţa sa, atât de  controversată a reuşit să o exprime
cu multă energie şi voluptate în romanele sale psihomorale şi erotice,  edificate ,în principal ,cu materialul frumuseţilor şi capriciilor feminine
ale societăţilor parisiene şi provinciale ale Franţei  napoleoniene. Tematica şi modul de construire de către romancier  a cadrelor existenţiale ale acelei perioade  au  meristemat  şi au înflăcărat spiritul epistemologic literar, cel al criticii  literare, în primat, romanele sale fiind în centrul abordărilor critice sub aspectul axiologiei stilistice a literaturii europene, prin promotorii genului critic literar, care au fost marii literaţi francezi  Saint-Beuve , Alfred de Musette şi criticul pozitivist - hegelian  Hippolyte  Adolphe Taine.... Felicitări!...
Gheorghe Apetroae Sibiu . 



 

Literatura, Vis selenic, G.A.S.

IV.   SONATA  ASTRELOR

 

VIS  SELENIC

Când rupi văluri vii de taine,

multe vreri urzesc în tine !..

îşi revarsă  plină Luna

din topazul mării, spuma:

nimb al serii,  reverii!...

Trupu-i rece  de cadână ,

arde-n mersu-i  de felină...

... de  tăcerea-i ucigaşă, 

tremură  un cer  livid...

Cornul safic  mereu sună...

e-al Dianei şi-ţi răsună

gândul strecurat în şoapta

buzelor , întredeschis...

să-i săruți pe fragi şi pleoape

strălucirile-i  granate...

păru-n vântul ei sălbatic,

îngeri albi în jur plutesc...

te îneacă-n blues lumina -

râu și te renaşti deplin...

.

Bat erinyi reci în poarta

inimii , deschide Luna !,

soare nopţilor, regină,

cucerindu-te prin zâmbet!...

- Intră, în delir, Fortuna...

din dorinţe, să-ţi dea umbra,

firul vieţii să ţi-l  rupă,

cu alte vreri  să te corupă!...

...se oferă,  se dă toată,

nudul , de i-l treci  fluid!...

Lângă stele dezvelite,

strâmte-n mijloc și-n nuri pline,

neînvins de-a lor iubire ,

le sorbi  vlaga veşniciei...

porţi  în aură  un şarpe!...

și te-ntreci în zbor cu Luna

pe - adâncimile din astre:
 

Zâmbet, irişi, frumuseţe!...:

- Ne-nceputu-i feminin !…

Gheorghe Apetroae Sibiu.
 

Literatura, De ești tu, Felippa, G.A.S.

 “ CÂNTECUL LUI CRISTOFOR” , 27

DE EŞTI TU, FELIPPA

De eşti tu, Felippa ,raza
stelei albastre,
pentru el culeasă,
nebunul fericirii tale ,
prinţ pentru o viaţă,
să – l bucuri şi, roză,
să-l înmiresmezi,
ţi-ar însângera în loc căderea
-durerea, tăcerea
de care ştie bine că suferi ,
simţirea-n placere a clipelor
zeiţei din Cypru,
din el să o creşti,
sperând în noi ritmuri ...
neliniştile vieţii, plăceri,
numai în el
să ți le sporeşti…

 De ești tu vântul –
tot mai ales cuvântul
ce poartă în cântec
oglinzii albastre, gândul,
din floarea tinereţii ,
clipe să te scuturi,
prinţesă în dans şi regină
pe cer,
adâncul să i-l rodeşti,
i-ai abate tăcerea din simţ
și trecutul…
 de o iubire nebună,
adesea vorbindu-i
de nopţi andaluze
cu stele citrine,
și de liniștea Lunei,
prime balerine, în dans,
cu el pe cer, aprinse
de ai lui zori...

 i-ai creşte dorinţe- cuvinte
corole în desmine culori…

Gheorghe Apetroae Sibiu

 

 

 

 

Literatura, O nouă despărțire, G.A.S.

   CÂNTECUL  LUI  CRISTOFOR” ,26

O NOUĂ DESPĂRŢIRE

 Dar El,  peste ape era cu gândul,

era și rege...

se cununa acum tot cu  alte ţinuturi,

mai bogate în aur,

 în diamante şi perle,

de care  mai mult de cât de

angelica -i prințesă

 se îndrăgostise…

 

Se rupse dar de Felippa care

 cu iubire  

viaţa  îi salvase-n Levant

 şi-aproape

îl dorea, ca pe al ei   Soare… 

El, cel chemat de ocean,

de  alt vânt prielnic,

iubita îşi lasă-n  aşteptări ...ireal...

 

Aşa e bărbatul,

nedemn, fie el rege….

pe o fiinţă tristă , dorită,

fidelă,

s-o lase-n ne-linişti adânci

 și s-o uite uşor,

căutând în albăstrimi tot alte nemargini ,

și bogăţii neştiute,

mereu ne-împlinit  în  amor !..

 

 

 

Literatura, Alergări, G.A.S.

 III.  ANOTIMPUL  MIRACULOASELOR COMBUSTII                                                                       

  ALERGĂRI

 Din rugul demiurg în ruga de-nceput,

o stea de duh în zbor își înflorea

dorinţa lângă El, în simț a-i hoinări…

...ea, serii zveltă  revenită-n mers

sub infinit rupea travei din sens

crâmpeie, fulgurând un rest de vers

din eleganța Lui, în noile aprinderi!…

călătorea prin El cu-mpătimirea sorţii,

plutind  prin spaţii large stela lesne,

astrală-n alergări, aeginică în zori

cu Cel de Sus, prin primăveri de flori!…

…de zodii ispitit, de Ne-nceput iubit,

și-o vrea făclia-I  din ogiva bolţii,

cu-al zilei mers, de muză și Orfeu

în alergări prin spații, harfă-n zbor,

ca să-i slujească îngeresc din nou

l-altarul de mister, în fluorinu-i dor…

…el, focul necuprins-al stelei paradis,

la recele izvor, de fulgere-nlesnit, 

își soarbe razele din al Sinopei nimb,

un nevăzut - siren de ea îndrăgostit-

vulcan cu flăcări de neliniști stins

de un sărut stelar, cu cerul ei atins

și- aprins în vreri... de alt  Neînceput!...

 

 Gheorghe Apetroae Sibiu

 

Literatura, Abisul cu cântec, G.A.S

 
ABISUL  CU  CÂNTEC
 
Sub ropotiri  de ploi  și  umbre
ce curg din  firea  bolţii vide
mai crezi... și-n veşnicii, în  vreri
și-n simţul  ne-mpărţit al stâncii!...
te-aprinzi, ca s-o orbești cu graţii,
să-i calci abisul  pe înfrângeri....
ţii semnele-n ferestre, îngeri:
căderi  de clipe-n sfinții paznici,
ninsori de  raze  pe  nemargini,
când... cel sordid  e-n pretutindeni?!...
Stai lângă  zei  și-n rugăciunea
cu grijile ce-și  cântă-n tine
pe  struna ploii scurse-n sine:
descântec pentru  ne-nceputuri !..
Iar gliei,  care astăzi  doarme,
îi  înlesneşti  rodul  de flăcări:
fiori, şoptiri, plăceri  şi patimi!...
și-o  ari  în  blues,un plug aprig
prin vrerea  dimineţii,  harnic
în plâns  și în destin  gongoric!...
Culci, leagănând în pale  crise
credinţa în  chei de cuvinte,
pe ev , ca să-i  slobozi  nimicul:
un văl tremol în ram de  sânger,
mocnind  în criptă, jar de fluier:
eter  străpuns cu  nesfârşirea 
din  reclădiri, doar cu iluzii...
În rest, calci cu cuvinte triste
pe  irişii  sub pleoape  umezi ?!...
striviți, i-arunci flori de neliniști
pe simțul  astrei celor  mistici
în  treceri  roze  spre adâncuri!...
... așa-ți mai porți,  în  chingi sublime-
tot rugul  bolții,  slobod gândul,
sorbind tăcerea grea din  sfârcuri
de  astre, în desmăț cu cântec
de  clopot,  limba  sângerândă !….


Gheorghe Apetroae Sibiu

Literatura, Critic[ laun poem, G.A.S.

 

Literatura,Critică la un poem, G.A.S..

 

Romita Malina Constantin  cu " ultimul avertisment" conștientizează reușita ființării sale în devenirea-i lăuntrică , o maturizare spiritual-reflexivă precoce, fără o mediere  așteptată , obiectivată de un exterior ontologic stimulatoriu și care putea fi obținută prin exercițiul iubirii adevărate, așa cum aceasta visa și credea, în soluția împlinirii sale spirituale. .. Existențialul  perceput cu intensitatea iubirii și-l banalizează , acum și psiho- istoric, fiindu-i dinamizat doar prin mixajul între esteticul juvenil, etic și thanatos " în multe seri am vorbit despre cum se moare simplu/ fără nici un geamăt în sărut". La acest stadiu a reușit să ajungă, dincolo de reveriile unui paradis al iubirii, în care credea și pe care  îl sacraliza. A căutat mult acest paradis,  fără a-l găsi undeva, spre  a beneficia meritat de el, după intenstatea credinței sale în iubirea absolută, eternă  " încet iubirea se așează pe pernă/ și întinde picioarele către ușă/ iar eu strig /m-ai mințit când te țineam în brațe /mi-ai spus că vom reinventa cupola stelelor/ că mă vei învăța toate secretele/ mi-ai dat să beau izvorul viselor".....Mai mult, anamnetic, poeta Romita Malina Constantin nu acceptă  resemnarea, dimpotrivă, într-un nou stadiu existential, cel pro-generator, pe care, deși îl acceptă biologic, își manifestă totuși  o reacție  dezavuantă , o stare antinomică, în raport cu iubirea, ca principiu existential, cea care I-a lipsit ființării sale cultural- spirituale . Va uzita , din recuzita sa auctorială,  de elemente panteiste, în metafore care configurează metafizic  produsul iubirii din iubirea adevărată. Acest produs de înjumătățire, fisionabil și genezic,  pe care îl conștientizează și-l  accepta, fără a-l neglija,  dar fără un beneficiu, fără a gusta din acesta, așa cum își imagina poeta " te urăsc iubire/ te urăsc/ credeam că ucizi moartea / sau că o transformi în primăvară /că știi să o lipești de sâni /și că o hrănești cu laptele tău/ lasă-mă/ sunt atât de mică sunt mică /și am febră"...   Romita Malina Constantin , deși încercată de lipsa trăirii unei iubiri în sacralitatea acesteia, adevărate, promisă de providență în fața altarului iubirii universale, nu va renunță la acest ideal, soluția acestui exercițiu , fiind permanența căutării iubirii.. ... Un final cu un apel aproape disperat la pronia cerească, în primirea  harului promis și  așteptat ,într-un final,  pentru compensarea cu o iubire din iubirea adevărată,lăuntrică în sens metafizic,  a ceeia ce-i lipsea din ecuația ființării sale  și din care se deduce, din contextul acestui discurs metaforic, cu un final de speranță liniștitor .....Felicitări pentru această poetă care , dincolo de unele scăpări în exprimarea estetică, care pot fi recuperate  în exersarea  textual- poetică, posedă un cuantum de reflexivitate, deloc neglijabil... G.A.S....

Cuvinte cheie :