CÂNTECUL
LUI CRISTOFOR” ,26
Dar El, peste ape
era cu gândul,
O NOUĂ DESPĂRŢIRE
era și rege...
se cununa acum tot cu alte ţinuturi,
mai bogate în aur,
în diamante şi
perle,
de care mai
mult de cât de
angelica -i prințesă
se îndrăgostise…
Se rupse dar de Felippa care
cu
iubire
viaţa îi salvase-n Levant
şi-aproape
îl dorea, ca pe al ei Soare…
El, cel chemat de ocean,
de alt vânt
prielnic,
iubita îşi lasă-n aşteptări ...ireal...
Aşa e bărbatul,
nedemn, fie el rege….
pe o fiinţă tristă , dorită,
fidelă,
s-o lase-n ne-linişti adânci
și s-o uite
uşor,
căutând în albăstrimi tot alte nemargini ,
și bogăţii neştiute,
mereu ne-împlinit în amor !..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu