Dimineaţa serii

“Eu nu strivesc corola de minuni a lumii…”
Lucian Blaga


Din corola trandafirului,
desprinse de crepuscul,
petalele cad
dimineaţa serii...
Pe pajiştea albastră
o mână aruncă
flori albe portocalii...
O frunte germinează
orizonturi de clipe ...
Priviţi-o în zborul
de soare al nopţii
înspre Nadir...
Marea dansează-n coroană
mreje, furii şi ritmuri,
la Carul Mic şi Mare
căluţii aleargă în herghelii
prăfuind-o...

... se desface corola
din care petalele picură
dimineaţa serii:
briliantul bolţii înflorite
de o noapte a soarelui…




The Morning of the Evening


From the corolla of the rose
detached from twilight
petals fall
in the morning of the evening...
On the blue lawn
a hand throws
white orange flowers...
A forehead germinates
horizons of moments...
Watch it during the flight
of the sun of the night
flying to Nadir...
In the corolla the sea is dancing
passions and rhythms
at the greater Bear and Lesser Bear
the bears are running in groups
covering it with dust...

... the corolla opens up
from it the petals drip
the morning of the evening:
the brilliant of the sky bloomed
by a night of the sun.

literatura eseistică, omagii, gheorghe apetroae sibiu

  Omagii

                                                     Soţiei Ana

Maternă graţie, cu mâinile zăpezi
fără răgaz hrăneşti vieţi,
sporind lumina-n dimineţi
cu chip senin, astral...
~~~
Din tot ce dai nimic nu ceri,
      atunci când semeni primăveri
cu aripile de poveri
la cheiul încercat de val ...

Cunună vie în miresme-
copiii, flori pe braţe creşti;
la viitor eşti arbore de vieţi
şi sevă graţiei, iubirii...~~~
~~~
Homages
                                                           To my wife Ana


Maternal grace, cellular soul
you feed lives unceasingly
enhancing the light of every morning
with serene and starlike face...~~~
for all you give you ask for nothing,
then, when you grow springs,
with burdened wings,
at the quay washed up by the wave...~~~
vivid crown, shield and emblem,
children like flowers, on your arms you raise
for the future - a tree of lives and grace,
within the everlasting glory...

Gratitudine
                                                 Mamei Ilinca


Răsărit din zăpezile tale
am crescut cel dintâi
ghiocelul;
ţi-am surâs
printre primele flori;
împreună cu zambilele
m-ai cules
într-un buchet de cer,
gratitudine...
In cântecul sirenelor,
cu gândul brizelor
să învăţ zborul
de la tine
m-ai aruncat în marea viselor;
muncit de ea şi de Lună
eu, floarea albă de rouă,
ating încă uşor,
cu stropii lor,
braţele tale de-mbrăţişări
până la ofilire ...
În gratitudine
mă aplec
spre sânii tăi,
în mine-nrouraţi,
să sorb culorile amintirilor...
~~~

~~~

Gratitude
                                                  To Mother Ilinca


Shot forth out of your first snow
I first grew
the snowbell
I smiled for you
among the first blooms
I blossomed and you picked me
and put me in a nosegay of the sky
together with the hyacinths
gratitude...
In the song of sirens,
thinking of the breeze
so as to learn the art of flying
from you,
you’ve pushed me into the sea of dreams
worked out by her and by the moon,
I, the white – petalled flower of the dew,
still gently do I touch 
with their drops
your embracing arms
until I wither...

In gratitude
I bend
down to your bosom,
dewy inside me,
to sip away the colours of my memories...