g.a.s.

Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 25 iunie 2011

Literatura, Depăşirea trecerii-abis dual, Gheorghe Apetroae Sibiu

Abis Dual


Te-am surprins în lupta
cu Totul,
sigur de victorie;
cu timpul ce-ţi fură,
câte puţin,
 fără griji
stropi de idei şi putere …
Crist de raze, în cădere
te frângi şi preschimbi
în plăcere;
de imanenta revelare
nu-ţi faci probleme …

cu mâinile cuantice desfaci
tot câte una,
corolele de stele
şi deschizi libere,
porţile metagalactice …

Totul intră la tine …
îl priveşti şi-i zâmbeşti,
 eşti pe placul lui;
îl iubeşti şi cuprinzi
în mâna
ce-a dezmierdat, tânără,
cosiţele fetelor …

într-o mână ţii Totul …
a doua, pentru cine-i ?
mâinile nu sunt date
 fiecare,o eternitate ?
Da! Totul nu este numai
Unul
şi infinitul, în doi,
îl desfăşori:
tu, el: doi; polii: doi; ochii: doi;
buzele: două...
toate se-ntâlnesc, unesc
şi despart ne-nţeles…

Alt necuprins din Tot s-a desprins,
aleargă spre tine …
vrea să-l primeşti în cuvânt
                 şi să crezi ce spune …
ca să-i fii pe plac, pentru el
                  pregăteşti cealaltă mână …
Tu, să arăţi cât de mult îl iubeşti,
îl dezmierzi şi cuprinzi
cu a doua mână …

mâinile îngemănate,
 sub greutatea sferelor
fiecare, împreună
 simt mişcarea posibilă …
In mâinile tale toate se-ntâlnesc
 şi iubesc câte două, sferele
îşi fac de cap …
unele stele ascunse,
flămânde de limită,
sfărâmă şi înghit lanţul degetelor,
se conjugă-n secundă …

din impulsul unirii
fulgeră prin degete nemărginirile –
să prindă putere,
 să piardă putere,
în mâinile tale înfloresc
 sferele …

un univers, la braţul altui univers,
e în iubirea celuilalt,
 fără somn …
în mâinile tale, alte lumi se nasc,
 cresc, sufăr şi mor fără sens …
cu surâsul stelelor
îţi dezgheaţă genele… –
dar până când pierd
şi câştigă-n putere mâinile tale, sferele ? …


Poezii şi eseuri Volumul „Despre ne-nceput”, Editura Hermann, 1992

miercuri, 22 iunie 2011

Literatura, " De trecere, păzit", Gheorghe Apetroae Sibiu

III.  ANOTIMPUL  MIRACULOASELOR    COMBUSTII                                                                       

8.IV . DE   TRECERE,  PĂZIT

Netemător de boli şi-nşelăciuni
într-un apus - de răsărit  stelar
un  ne-ştiut  nepăsător, te văd
efebul clawn, cel răsafăţat, aprins
de duhul orb al vrerilor demente…
În nicăieri, dorind, poţi să ajungi
sedus al mărilor de-amor şi beat
de eriginii zori, pictând pe ne-nceput,
oglinzi de cer în valuri realgar
ce le auzi, în semne ... să le-asculţi,
 muşti lup din nesfârşitul bolţii…


Din ne-venit,  te urci  pe  stânci,
a coborî-n absurd făclia sângelui-
crâmpei  al  unui gând  adamic ...
sosirea-n turn, fiinţa a-ţi  trezi,
bătătoreşti  ne-cuviinţe-n dans,
damnând în gama Lunii un regat…
În somn agonic, zorii să îi culci
în  frământări, dorinţele de astre,
adulmeci vlaga sânilor albaştri,
cuprinsul duhului de sfânt în simţ...
De-l vezi, nu-i de crezut, să-l crezi…

Că de ne-timp, învăluit, te pierzi,
pe râna cerului, de munci,cărunt
de câte- arunci  din rostul vieţii -
prezentul tău de  moarte în iubire…
îţi vezi lumina  rece în oglinda  firii…
cum te frîmânţi în glodul din irugă :
de trecere, păziţi părinţii în cu-vânt,
să-i însoţeşti,te uiţi-renunţi în tine ?!
de  ce şi când eşti, treci, visând
în ei şi-n  ingeri,cer şi în copilărie…
pe calea lor, te laşi minţit-pierdut…

Clepsidra umbrelor în ele - aprinse
din  loc  în loc o  muţi, prin rugă,
în zei, în flori,în stele şi-n  cu-vinte…

Sibiu, 1987

sâmbătă, 18 iunie 2011

Literatura,Mercenar de sofisme - despre cuprins, Gheorghe Apetroae Sibiu

III.  ANOTIMPUL  MIRACULOASELOR COMBUSTII                                                                       

23  DESPRE CUPRINS

Norul  aluniu de  fluturi, e  mintea ta,
plutind  fantoşă  în  ireal,  atinsă
de o unică  fluorescenţă  nocturnă ...
în zbucium trece, de sine  împinsă,
să-i plângi câştigul frumuseţii târzii,
ca unui  Protagoras abia  împlinit:
mercenarul  de sofisme…despre
cuprins...

Chiar şi sfârşitului, în clar, i-ai văzut
jocul  pleoapei  negre  pe iris...
de-simţindu-i  gândului, umbrele
adânci, încerci iubirile-n iubirea
unui  Nevăzut... În el, ai simţit
pulsul  crescut cu sângerie măsură…

Eşti un Gorgias,  fără scrupule…
de Socrate  hulit,  adevărul îl porţi
fără sine,  numai de teama  preţuirii…
Un  statornic de averi încă răpit
pe traveea puterii care te-a  atins,
te plimbi, vestind  halucinaţiile lumii...

Capul maculat cu alb ţi-i desgheocat
de necunoaşterea  vieţii  din urmă
iar vindecarea de convingeri rebele
ţi-i cu-vântul zefir şi... te înfricoşează
când, adiind, naşte din tine un sfânt...
Munca ta liberă,  etern  neplătită:
neînceput şi cuprins- himeric se însumă !…




 

Literatura, Mercenar de sofisme, Gheorghe Apetroae Sibiu

III.  ANOTIMPUL  MIRACULOASELOR COMBUSTII                                                                       

23  .  IV .   MERCENAR DE SOFISME

Un cuprins de  fluturi, e  mintea ta,
plutind  fantoşă  în  ireal,  atinsă
de o unică  fluorescenţă  nocturnă ...
în zbucium trece, de sine  împinsă,
să-i plângi câştigul frumuseţii târzii,
ca un  Protagoras abia  împlinit:
mercenarul  de sofisme…

Chiar şi sfârşitului, în clar, i-ai văzut
jocul  pleoapei  negre  pe iris,
de-simţindu-i  gândului, umbrele
adânci, încerci iubirile-n iubirea
unui  Nevăzut... În el, i-ai simţit,
pulsul  crescut pe  sângerie măsură…

Eşti un Gorgias,  fără scrupule…
de Socrate  hulit,  adevărul îl porţi
fără sine,  numai de teama  preţuirii…
Un  statornic şi de averi încă răpit
pe traveea puterii care te-a  atins,
te plimbi, vestind  halucinaţiile lumii...

Capul aluniu maculat ţi-i desgheocat
de necunoaşterea  vieţii  de pe urmă
iar vindecarea de convingeri rebele
ţi-i cu-vântul zefir şi te-nfricoşează.
când, adiind, naşte din tine un sfânt,
munca ta liberă,  etern  neplătită,
pe care ne-nceputul, himeric, o însumă !…




miercuri, 15 iunie 2011

Literatura, " El, Eminescu",Omagiu, Gheorghe Apetroae Sibiu



 El, Eminescu


Din grădinile de aur
 a cules ai lunii crini
să-i păstreze-n templul fiinţei
— candelabre de rubin
arc de cer, din El, cu-vântul
 celei mai pure lumini...

Fruntea, boltă peste veacuri,
o înclină visător
să-şi revadă-n codri lacul,
 strălucirea în izvor...

Pe azure văi de cuget,
 cu ochi negri, lini, coboară
El, luceafăr al iubirii,
printre nuferi să răsară...

Când pe harfele de unde
 stele cad şi se aprind
orgi selenice pe lucii,
valuri risipite-n grind,

El, ecouri între clipe,
le ascultă-n infinit...

Cu luna se plimbă-n trestii,
 iar din cornul ei de-argint
îşi desfată nemurirea,
dă luminii dor şi gând ...

Teii încărcaţi de floare 
 ning miresme de amor...
El luceşte-n rostul vieţii
 spre trecut şi viitor...













He, Eminescu


From the golden gardens
up he picked the lilies
 of the moon
to guard them
in his being’s temple –
ruby chandeliers
archwayed blue,
within Himself,
the light of the purest light...

His brow, a dome over
 the ages,
musingly inclines
to behold again his lake
in the woods,
 the brightness
in the spring...

on blue valleys of thought he
descends
with his dark, calm eyes
This evening star of love,
among water lilies
shall he rise.

when on harps
of rippling waves
stars are falling
 and start playing
selenary organs
 on glittery waters,
waves scattered
on the store

He, the echo between moments,
infinitely senses them.

Along with the moonlight
 he sweeps
the rushes, and its silvery horn
his immortality delights
 and gives
melancholy
 and thought to light.

the lime trees in full blossom
 spread
the scents of love,
towards past and future gleaming,
full of meaning.












marți, 14 iunie 2011

Literatura, Sonata astrelor, Gheorghe Apetroae Sibiu

IV.   SONATA  AŞTRILOR

6.IV.    CHLORIS

Pe-aldine roze lungi cărări,
din lutul tău îţi cântă  orfic
însângerat de-nmugurire
un vid  în răsăritul grav…
asculţi glasul străin, vuind
din  razele ce  limpezi curg
în  despletiri din adevăr
pe  iarba  udă  de  lumină…
sunt flăcări, arce-n destrămări…
ne- linişti şi  lungi  aşteptări…

E prima, Chloris, cea-nflorită
în sânii rotunjiţi de  El…
tot semănând pe cer alt cer,
şi regăseste-n ei vâltoarea
din Gangele  cu- nfiorarea
prin trup, plăcerile-i cuminţi…

S-ocupi  imensul,  îl deşiri
un nor de fluturi : stele-n cârd,
ce cad , spre  a le păstori…
le tot săruţi, să le seduci,
cu ele,  rătăcind absurdul…
În turnul  tău  uşor le  urci
prin venele- cărări albastre...
să le subjugi le răstigneşti
fiinţa  lor, pe-a ta  icoană
în patul cald al închinării
tot  altelor  iubiri  lactee…

Eşti  zeul ce presară –n flori
pe câmpul selenar din zori,
răsunet  lung  de  nou ecou
adânc, pe-ntinsul  singuratic
pe valul de  topaz smaraldic,
regine - n galaxii , pe veacuri
galactice  vele ,  pe larguri

Din  nostalgii şi  din mister,
cu-o primavară -n mari  iubiri, 
lumina ei  la proră-o urci,
pe frunte irişi  să-ţi răsară,
tot semănând pe cer,  alt cer...


Sibiu,  3.03. 1988

vineri, 10 iunie 2011

Literatura, După o rătăcire, Gheorghe Apetroae Sibiu

   VIII.   ELEGII ÎN IMAGINI

4. IV  . DUPĂ  O  RĂTĂCIRE


Am revenit psalmodiind cântări
în nopţile de linişti, sub salcâmi…
Cu buzele emfatice, de aşteptări,
am sărutat pe cer, polară, fruntea ta
de lut  al rătăcirilor în vene
şi părul tău vâlvoi, învăluit de nori
de dezmierdări : platonice - aurori,
l-am răsfirat  pe înspumate ape!...
Cu tâlc, femeie, ţi-am zâmbit,
să mă primeşti în raza ta de-atunci,
în ea să uit şi-n ea să-n văţ
cum să-nfloresc un crin sălbatic,
sângerând pe seară diafanul astru…
cum să iubesc şi cum să aromez
în pâine miezul zilei mai carnal,
cum să-l dezbrac de gândurile rele,
în oase drepte, rătăcind cu demonii
pe  vântuite  înnoptate creste
şi-n lanul plin de maci albaştri,
de cercul crucii, umbra răstignind,
apoi de braţul flăcării s-o prind
şi-n zborul grav  de fluturi albi,
să-mi uit de cât am fost iubit
de zei, de vânt, de îngeri şi de flori,
de ne-nceputul de balsam - sedus,
al vrerilor ninsori prin mine rătăcite…
în cercul sângelui , săpând cuvinte,
să pot  a evada din nepăsarea clipei,
să-n văţ s-ajung din nou supus
sub straja –n zorii altor neputinţe ,
sedus  de crug, de  nimbul unui nor
păstorul îngeresc şi, turn bătut de vânt,
căzut ecou a câte-s ne-mplinite,
să sap în sufletu-mi aprins, morminte…

Fălticeni , 11.04.1965