III. ANOTIMPUL MIRACULOASELOR COMBUSTII
23 DESPRE CUPRINS
Norul aluniu de fluturi, e mintea ta,
plutind fantoşă în ireal, atinsă
de o unică fluorescenţă nocturnă ...
în zbucium trece, de sine împinsă,
să-i plângi câştigul frumuseţii târzii,
ca unui Protagoras abia împlinit:
mercenarul de sofisme…despre
cuprins...
cuprins...
Chiar şi sfârşitului, în clar, i-ai văzut
jocul pleoapei negre pe iris...
de-simţindu-i gândului, umbrele
adânci, încerci iubirile-n iubirea
unui Nevăzut... În el, ai simţit
pulsul crescut cu sângerie măsură…
Eşti un Gorgias, fără scrupule…
de Socrate hulit, adevărul îl porţi
fără sine, numai de teama preţuirii…
Un statornic de averi încă răpit
pe traveea puterii care te-a atins,
te plimbi, vestind halucinaţiile lumii...
Capul maculat cu alb ţi-i desgheocat
de necunoaşterea vieţii din urmă
iar vindecarea de convingeri rebele
ţi-i cu-vântul zefir şi... te înfricoşează
când, adiind, naşte din tine un sfânt...
Munca ta liberă, etern neplătită:
neînceput şi cuprins- himeric se însumă !…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu