III. ANOTIMPUL MIRACULOASELOR COMBUSTII
23 . IV . MERCENAR DE SOFISME
Un cuprins de fluturi, e mintea ta,
plutind fantoşă în ireal, atinsă
de o unică fluorescenţă nocturnă ...
în zbucium trece, de sine împinsă,
să-i plângi câştigul frumuseţii târzii,
ca un Protagoras abia împlinit:
mercenarul de sofisme…
Chiar şi sfârşitului, în clar, i-ai văzut
jocul pleoapei negre pe iris,
de-simţindu-i gândului, umbrele
adânci, încerci iubirile-n iubirea
unui Nevăzut... În el, i-ai simţit,
pulsul crescut pe sângerie măsură…
Eşti un Gorgias, fără scrupule…
de Socrate hulit, adevărul îl porţi
fără sine, numai de teama preţuirii…
Un statornic şi de averi încă răpit
pe traveea puterii care te-a atins,
te plimbi, vestind halucinaţiile lumii...
Capul aluniu maculat ţi-i desgheocat
de necunoaşterea vieţii de pe urmă
iar vindecarea de convingeri rebele
ţi-i cu-vântul zefir şi te-nfricoşează.
când, adiind, naşte din tine un sfânt,
munca ta liberă, etern neplătită,
pe care ne-nceputul, himeric, o însumă !…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu