III. ANOTIMPUL MIRACULOASELOR COMBUSTII
8.IV . DE TRECERE, PĂZIT
Netemător de boli şi-nşelăciuni
într-un apus - de răsărit stelar
un ne-ştiut nepăsător, te văd
efebul clawn, cel răsafăţat, aprins
de duhul orb al vrerilor demente…
În nicăieri, dorind, poţi să ajungi
sedus al mărilor de-amor şi beat
de eriginii zori, pictând pe ne-nceput,
oglinzi de cer în valuri realgar
ce le auzi, în semne ... să le-asculţi,
muşti lup din nesfârşitul bolţii…
Din ne-venit, te urci pe stânci,
a coborî-n absurd făclia sângelui-
crâmpei al unui gând adamic ...
sosirea-n turn, fiinţa a-ţi trezi,
bătătoreşti ne-cuviinţe-n dans,
damnând în gama Lunii un regat…
În somn agonic, zorii să îi culci
în frământări, dorinţele de astre,
adulmeci vlaga sânilor albaştri,
cuprinsul duhului de sfânt în simţ...
De-l vezi, nu-i de crezut, să-l crezi…
Că de ne-timp, învăluit, te pierzi,
pe râna cerului, de munci,cărunt
de câte- arunci din rostul vieţii -
prezentul tău de moarte în iubire…
îţi vezi lumina rece în oglinda firii…
cum te frîmânţi în glodul din irugă :
de trecere, păziţi părinţii în cu-vânt,
să-i însoţeşti,te uiţi-renunţi în tine ?!
de ce şi când eşti, treci, visând
în ei şi-n ingeri,cer şi în copilărie…
pe calea lor, te laşi minţit-pierdut…
Clepsidra umbrelor în ele - aprinse
din loc în loc o muţi, prin rugă,
în zei, în flori,în stele şi-n cu-vinte…
Sibiu, 1987
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu