Gratitudine
                                                 Mamei Ilinca


Răsărit din zăpezile tale
am crescut cel dintâi
ghiocelul;
ţi-am surâs
printre primele flori;
împreună cu zambilele
m-ai cules
într-un buchet de cer,
gratitudine...
In cântecul sirenelor,
cu gândul brizelor
să învăţ zborul
de la tine
m-ai aruncat în marea viselor;
muncit de ea şi de Lună
eu, floarea albă de rouă,
ating încă uşor,
cu stropii lor,
braţele tale de-mbrăţişări
până la ofilire ...
În gratitudine
mă aplec
spre sânii tăi,
în mine-nrouraţi,
să sorb culorile amintirilor...
~~~

~~~

Gratitude
                                                  To Mother Ilinca


Shot forth out of your first snow
I first grew
the snowbell
I smiled for you
among the first blooms
I blossomed and you picked me
and put me in a nosegay of the sky
together with the hyacinths
gratitude...
In the song of sirens,
thinking of the breeze
so as to learn the art of flying
from you,
you’ve pushed me into the sea of dreams
worked out by her and by the moon,
I, the white – petalled flower of the dew,
still gently do I touch 
with their drops
your embracing arms
until I wither...

In gratitude
I bend
down to your bosom,
dewy inside me,
to sip away the colours of my memories...