Literatura, Vis selenic, G.A.S.

IV.   SONATA  ASTRELOR

 

VIS  SELENIC

Când rupi văluri vii de taine,

multe vreri urzesc în tine !..

îşi revarsă  plină Luna

din topazul mării, spuma:

nimb al serii,  reverii!...

Trupu-i rece  de cadână ,

arde-n mersu-i  de felină...

... de  tăcerea-i ucigaşă, 

tremură  un cer  livid...

Cornul safic  mereu sună...

e-al Dianei şi-ţi răsună

gândul strecurat în şoapta

buzelor , întredeschis...

să-i săruți pe fragi şi pleoape

strălucirile-i  granate...

păru-n vântul ei sălbatic,

îngeri albi în jur plutesc...

te îneacă-n blues lumina -

râu și te renaşti deplin...

.

Bat erinyi reci în poarta

inimii , deschide Luna !,

soare nopţilor, regină,

cucerindu-te prin zâmbet!...

- Intră, în delir, Fortuna...

din dorinţe, să-ţi dea umbra,

firul vieţii să ţi-l  rupă,

cu alte vreri  să te corupă!...

...se oferă,  se dă toată,

nudul , de i-l treci  fluid!...

Lângă stele dezvelite,

strâmte-n mijloc și-n nuri pline,

neînvins de-a lor iubire ,

le sorbi  vlaga veşniciei...

porţi  în aură  un şarpe!...

și te-ntreci în zbor cu Luna

pe - adâncimile din astre:
 

Zâmbet, irişi, frumuseţe!...:

- Ne-nceputu-i feminin !…

Gheorghe Apetroae Sibiu.