ABISUL CU CÂNTEC
Sub ropotiri de ploi și umbre
ce curg din firea bolţii vide
mai crezi... și-n veşnicii, în vreri
și-n simţul ne-mpărţit al stâncii!...
te-aprinzi, ca s-o orbești cu graţii,
să-i calci abisul pe înfrângeri....
ţii semnele-n ferestre, îngeri:
căderi de clipe-n sfinții paznici,
ninsori de raze pe nemargini,
când... cel sordid e-n pretutindeni?!...
Stai lângă zei și-n rugăciunea
cu grijile ce-și cântă-n tine
pe struna ploii scurse-n sine:
descântec pentru ne-nceputuri !..
Iar gliei, care astăzi doarme,
îi înlesneşti rodul de flăcări:
fiori, şoptiri, plăceri şi patimi!...
și-o ari în blues,un plug aprig
prin vrerea dimineţii, harnic
în plâns și în destin gongoric!...
Culci, leagănând în pale crise
credinţa în chei de cuvinte,
pe ev , ca să-i slobozi nimicul:
un văl tremol în ram de sânger,
mocnind în criptă, jar de fluier:
eter străpuns cu nesfârşirea
din reclădiri, doar cu iluzii...
În rest, calci cu cuvinte triste
pe irişii sub pleoape umezi ?!...
striviți, i-arunci flori de neliniști
pe simțul astrei celor mistici
în treceri roze spre adâncuri!...
... așa-ți mai porți, în chingi sublime-
tot rugul bolții, slobod gândul,
sorbind tăcerea grea din sfârcuri
de astre, în desmăț cu cântec
de clopot, limba sângerândă !….
Gheorghe Apetroae Sibiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu