DESPRE RIMBAUD , GENIUL
VIZIONAR AL POEZIEI /Gheorghe Apetroae Sibiu
Vorbind de Arthur Rimbaud, trebuie să ne gândim la poetul vizionar, la lirismul şi demersurile social - mercantile extravagante transfigurate ale unui disipator de parnasianism, la promotorul creaţiei postmodeniste neestetizate, până la suprarealismul „ avant la lettre”, atât de bine conturat în poemele sale scrise într-o perioadă scurtă , şi mă refer, în primul rând, la poemul - capodoperă „Ofelia”, apoi la alte câteva poeme cu conotaţii vizionare şi orfice, printre care: ” Furiile cezarilor - Rages de cesars”; „ Memorie- Memoire”; „Velierul beat-Le bateau ivre”; ” Senzaţie”; Calicii în biserică- Les pauvres a l-eglise”; „ Mişcare”; „Vertij”; „ Mâinile Ioanei - Maria- Les mains de Jeanne -Martie”; „ Roman”; „ Sedentarii - Les assis”, apoi la poemele din Addenda - versuri în limba latină , reţinând de aici poemul „ Lupta dintre Hercule şi fluviul Achelaous”, cât şi la proza , ]n principal epistolară cuprinsă în ciclurile:” O şedere în iad-Une seison en enfer” şi „Iluminaţiile- Illuminations”.
Rene Char, poetul şi filosoful francez contemporan suprarealismului promovat de cercurile pariziene cu sorginte în curentul Baudelaire şi Mallarme, fără a trece absent pe lângă Saint - John Perse şi chiar pe lângă prietenia lui Rimbaud cu Paul Verlaine, până la intenţia celui din urmă de a-l asasina pe Rimbaud, reuşeşte să-l caracterizeze sentenţios pe Arthur Rimbaud , trubadurul comunard al asonanţelor eufonice şi acromatismelor semantice, experimentat şi concentrat, şi acesta, ca şi Char, asupra temei războiului şi asupra schimărilor din peisajul politic francez al sfârşitului de secol 19, printr-un lirism cu tonuri profetice şi genezice, de inspiraţie holderliniană . Această caracterizare reuşită este relevată în epistola postumă pe care Char o va închina lui Rimbaud, celui pentru care abisul îşi deschisese prea repede porţile, pentru a-l acapara la numai 37 de ani, un postum intitulat „ Ai făcut bine că ai plecat, Arthur Rimbaud” şi pe care am să-l redau integral, mai jos, în traducerea lui Aurel Rău:
„Ai făcut bine că ai plecat, Arthur Rimbaud! Cei optsprezece ani ai tăi refractari la prietenie, la reavoinţă, la prostia poeţilor din Paris, ca şi la zumzetul de albină stearpă al familiei tale ardeneze, cam nebună, ai făcut bine să-i risipeşti în vântul de larguri, să-i arunci sub cuţitul precocei lor ghilotine. Şi-a avut rostul să părăseşti bulevardul lenişilor, cafenelele piş-lirelor, pentru infernul fiarelor, pentru negoţul de şiretlicuri şi bineţele celor umili./ Acest impuls absurd al trupului şi al sufletului, acest obuz ce-şi atinge ţinta făcând-o să explodeze e, chiar aşa, viaţa unui om!..Nu poţi, ieşind din copilărie, la infinit să-ţi sugrumi aproapele. Dacă vulcanii nu-şi prea schimbă locul, lava străbate marele vid al lumii şi îi aduce virtuţi care îi cântă în răni./ Ai făcut bine că ai plecat, Arthur Rimbaud! Suntem câţiva care credem fără dovezi fericirea cu tine posibilă.”...
Pentru a-l cunoaşte mai bine pe Rimbaud se merită a parcurge cu atenţie volumul ” Rimbaud - Integrala poetică” apărută la editura "Eminescu", în anul 1992, cu traducerea, prefaţa, tabelul cronologic şi notele de Petre Solomon,. În Integrală , criticul roman nu ezită să confirme constatarea lui Jean Cocteau: „ Rimbaud corespunde întocmai ideii, dramatice şi fulgurante, pe care oamenii şi-o fac despre geniu”.
Cu intenţia unor noi provocări în abordarea exegetică a creaţiei rimbaudiene voi prezenta chiar numai două părţi din poemul fascinant „ Ofelia”: „ On the black water where the stars are sleeping / Wihite Ophelia floats like a great lily; / Floatss very slowly, lying în her long veils... / - In the far-off woods you can hear them sound the mort,"....în traducere: - Pe valul calm şi negru cu adormiri de stele,/ pluteşte Ofelia albă precum un mare crin./ Foarte încet pluteşte, culcată-n văluri grele / - La corn de vânătoare păduri vuiesc străin. „ şi o o altă strofă tot din acest poem: „ Heaven! Love! Feedom! Wat a dream,oh poor crazed Girl! / You melted to him as snov does to a fire; / Your great visions stranglet your words / - And fearful Infinity terified your blue eye! - în traducere: Amor! Cer! Libertate! Ce vis, biată Nebună! / Tu te topeai într-însul ca o zăpadă-n foc, / Cu mari vedenii ţi-l sugrumau , furtună. / -Şi Infinitul groaznic va şterge albaştri-ţi ochi.”.
Această prezentare are drept scop de a incita pe abservatorii fini ai curentului postmodernismului literar, la parcurgerea operei poetului şi de a reliefa multitudinea posibilittăţilor de abordare interpretativ- hermeneutică a textului literal, cu privire la poetica, stilistica şi versificaţia unor creaţii poetice încărcate semnificativ de suprarealism, chiar şi în contextul modernităţilor rugoase expuse în unele texte şi al subtilităţilor artistice ale acestui autor preocupat, în limita cunoaşterii sale, de o problematizare ontologică a universalităţii, şi aceasta, prin argumentări personaliste analitice asupra existenţialului social contemporan în expresie literară, experimentate de autor în spaţii vitale largi, în scurta sa viaţă, abundent expuse pe tractul operei sale ..-
Vorbind de Arthur Rimbaud, trebuie să ne gândim la poetul vizionar, la lirismul şi demersurile social - mercantile extravagante transfigurate ale unui disipator de parnasianism, la promotorul creaţiei postmodeniste neestetizate, până la suprarealismul „ avant la lettre”, atât de bine conturat în poemele sale scrise într-o perioadă scurtă , şi mă refer, în primul rând, la poemul - capodoperă „Ofelia”, apoi la alte câteva poeme cu conotaţii vizionare şi orfice, printre care: ” Furiile cezarilor - Rages de cesars”; „ Memorie- Memoire”; „Velierul beat-Le bateau ivre”; ” Senzaţie”; Calicii în biserică- Les pauvres a l-eglise”; „ Mişcare”; „Vertij”; „ Mâinile Ioanei - Maria- Les mains de Jeanne -Martie”; „ Roman”; „ Sedentarii - Les assis”, apoi la poemele din Addenda - versuri în limba latină , reţinând de aici poemul „ Lupta dintre Hercule şi fluviul Achelaous”, cât şi la proza , ]n principal epistolară cuprinsă în ciclurile:” O şedere în iad-Une seison en enfer” şi „Iluminaţiile- Illuminations”.
Rene Char, poetul şi filosoful francez contemporan suprarealismului promovat de cercurile pariziene cu sorginte în curentul Baudelaire şi Mallarme, fără a trece absent pe lângă Saint - John Perse şi chiar pe lângă prietenia lui Rimbaud cu Paul Verlaine, până la intenţia celui din urmă de a-l asasina pe Rimbaud, reuşeşte să-l caracterizeze sentenţios pe Arthur Rimbaud , trubadurul comunard al asonanţelor eufonice şi acromatismelor semantice, experimentat şi concentrat, şi acesta, ca şi Char, asupra temei războiului şi asupra schimărilor din peisajul politic francez al sfârşitului de secol 19, printr-un lirism cu tonuri profetice şi genezice, de inspiraţie holderliniană . Această caracterizare reuşită este relevată în epistola postumă pe care Char o va închina lui Rimbaud, celui pentru care abisul îşi deschisese prea repede porţile, pentru a-l acapara la numai 37 de ani, un postum intitulat „ Ai făcut bine că ai plecat, Arthur Rimbaud” şi pe care am să-l redau integral, mai jos, în traducerea lui Aurel Rău:
„Ai făcut bine că ai plecat, Arthur Rimbaud! Cei optsprezece ani ai tăi refractari la prietenie, la reavoinţă, la prostia poeţilor din Paris, ca şi la zumzetul de albină stearpă al familiei tale ardeneze, cam nebună, ai făcut bine să-i risipeşti în vântul de larguri, să-i arunci sub cuţitul precocei lor ghilotine. Şi-a avut rostul să părăseşti bulevardul lenişilor, cafenelele piş-lirelor, pentru infernul fiarelor, pentru negoţul de şiretlicuri şi bineţele celor umili./ Acest impuls absurd al trupului şi al sufletului, acest obuz ce-şi atinge ţinta făcând-o să explodeze e, chiar aşa, viaţa unui om!..Nu poţi, ieşind din copilărie, la infinit să-ţi sugrumi aproapele. Dacă vulcanii nu-şi prea schimbă locul, lava străbate marele vid al lumii şi îi aduce virtuţi care îi cântă în răni./ Ai făcut bine că ai plecat, Arthur Rimbaud! Suntem câţiva care credem fără dovezi fericirea cu tine posibilă.”...
Pentru a-l cunoaşte mai bine pe Rimbaud se merită a parcurge cu atenţie volumul ” Rimbaud - Integrala poetică” apărută la editura "Eminescu", în anul 1992, cu traducerea, prefaţa, tabelul cronologic şi notele de Petre Solomon,. În Integrală , criticul roman nu ezită să confirme constatarea lui Jean Cocteau: „ Rimbaud corespunde întocmai ideii, dramatice şi fulgurante, pe care oamenii şi-o fac despre geniu”.
Cu intenţia unor noi provocări în abordarea exegetică a creaţiei rimbaudiene voi prezenta chiar numai două părţi din poemul fascinant „ Ofelia”: „ On the black water where the stars are sleeping / Wihite Ophelia floats like a great lily; / Floatss very slowly, lying în her long veils... / - In the far-off woods you can hear them sound the mort,"....în traducere: - Pe valul calm şi negru cu adormiri de stele,/ pluteşte Ofelia albă precum un mare crin./ Foarte încet pluteşte, culcată-n văluri grele / - La corn de vânătoare păduri vuiesc străin. „ şi o o altă strofă tot din acest poem: „ Heaven! Love! Feedom! Wat a dream,oh poor crazed Girl! / You melted to him as snov does to a fire; / Your great visions stranglet your words / - And fearful Infinity terified your blue eye! - în traducere: Amor! Cer! Libertate! Ce vis, biată Nebună! / Tu te topeai într-însul ca o zăpadă-n foc, / Cu mari vedenii ţi-l sugrumau , furtună. / -Şi Infinitul groaznic va şterge albaştri-ţi ochi.”.
Această prezentare are drept scop de a incita pe abservatorii fini ai curentului postmodernismului literar, la parcurgerea operei poetului şi de a reliefa multitudinea posibilittăţilor de abordare interpretativ- hermeneutică a textului literal, cu privire la poetica, stilistica şi versificaţia unor creaţii poetice încărcate semnificativ de suprarealism, chiar şi în contextul modernităţilor rugoase expuse în unele texte şi al subtilităţilor artistice ale acestui autor preocupat, în limita cunoaşterii sale, de o problematizare ontologică a universalităţii, şi aceasta, prin argumentări personaliste analitice asupra existenţialului social contemporan în expresie literară, experimentate de autor în spaţii vitale largi, în scurta sa viaţă, abundent expuse pe tractul operei sale ..-
Sibiu,
10.08.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu