TERASELE - TEMPLE DIN OCNA SIBIULUI
Pământul are preţul morţilor care s-au coborât în el…, Nicolae Iorga .../
Ajuns la vechile terase, începi să le cânţi /
imnul antropic şi glia-n mână o frămânţi /
românilor semănători, Ardealului preasfânt /
cu vlaga din nelinişti sub crucea de mormânt /
în zorii brazdelor de-atunci croite-n deal /
cu plugul tras de boi şi truda de ţărani, /
mileniul devenirii lor într-un mănos hotar /
simbol de sacră jertfă şi infinit uman! … /
dar asprul vânt le-a pustiit trecutul milenar, /
le-a îmbrăcat în doliu cu ţelina din deal /
şi le-a jertfit rodirea pe rugul de altar /
al umbrei celor morţi, întinsă pe Ardeal!… /
Ei, temple - nlănţuind, în rod le-a răsplătit /
de generaţii munca, augustă în cunună... /
azi asprul ger din veac cu moartea a cernit /
şi dezmierdarea gliei a rămas străină... /
...Cuprinse de speranţa unor zări senine, /
s-au aruncat săgeţi şi-n lumea fiinţei tale /
învăluind prin raze, vii jocuri de lumină, /
adâncu-ţi greu de rod al flăcării stelare... /
De drag le-ai coborât în tine, să le-admiri /
şi să le-aprinzi din ieri pe cerul vieţii tale, /
spre a reda -n lumini de nouă înviere, /
rodirea ancestrală , teraselor mistere… /
le-ai petrecut la horă iar şi-n jocuri noi /
alt ev le-ai slobozit, întoarcerea-n fiinţă, /
reverberându-ţi morţii, luminilor, chemări /
la cerul de ţărână, izvoare de credinţă... /
Legaţi cu-acelaşi lanţ de veacul umilinţei /
şi-al aşteptării grele, să zacă nelucrate, /
urmaşii celor duşi, la ele i-ai chemat , /
de plugul brazdei lor să râdă mângâiate … /
Cu drag de glie, iar le seamănă, le îngrijesc /
ca visul celor duşi, prin ei să se-mplinească … /
urmaşii templelor de ieri, veniţi, se rânduiesc /
cu torţe noi în mâini, de grijă strămoşească … /
- De vei trăi în rostul lor, cu Ele-n legământ, /
răsplata muncii tale cât holda e de mare! … /
Teraselor milenii, în lumea lor să le rămâi, /
le-nalţi săgeţile de rod cu vârfurile-n floare !…
Ocna Sibiului 1987, G.A.S.
Pământul are preţul morţilor care s-au coborât în el…, Nicolae Iorga .../
Ajuns la vechile terase, începi să le cânţi /
imnul antropic şi glia-n mână o frămânţi /
românilor semănători, Ardealului preasfânt /
cu vlaga din nelinişti sub crucea de mormânt /
în zorii brazdelor de-atunci croite-n deal /
cu plugul tras de boi şi truda de ţărani, /
mileniul devenirii lor într-un mănos hotar /
simbol de sacră jertfă şi infinit uman! … /
dar asprul vânt le-a pustiit trecutul milenar, /
le-a îmbrăcat în doliu cu ţelina din deal /
şi le-a jertfit rodirea pe rugul de altar /
al umbrei celor morţi, întinsă pe Ardeal!… /
Ei, temple - nlănţuind, în rod le-a răsplătit /
de generaţii munca, augustă în cunună... /
azi asprul ger din veac cu moartea a cernit /
şi dezmierdarea gliei a rămas străină... /
...Cuprinse de speranţa unor zări senine, /
s-au aruncat săgeţi şi-n lumea fiinţei tale /
învăluind prin raze, vii jocuri de lumină, /
adâncu-ţi greu de rod al flăcării stelare... /
De drag le-ai coborât în tine, să le-admiri /
şi să le-aprinzi din ieri pe cerul vieţii tale, /
spre a reda -n lumini de nouă înviere, /
rodirea ancestrală , teraselor mistere… /
le-ai petrecut la horă iar şi-n jocuri noi /
alt ev le-ai slobozit, întoarcerea-n fiinţă, /
reverberându-ţi morţii, luminilor, chemări /
la cerul de ţărână, izvoare de credinţă... /
Legaţi cu-acelaşi lanţ de veacul umilinţei /
şi-al aşteptării grele, să zacă nelucrate, /
urmaşii celor duşi, la ele i-ai chemat , /
de plugul brazdei lor să râdă mângâiate … /
Cu drag de glie, iar le seamănă, le îngrijesc /
ca visul celor duşi, prin ei să se-mplinească … /
urmaşii templelor de ieri, veniţi, se rânduiesc /
cu torţe noi în mâini, de grijă strămoşească … /
- De vei trăi în rostul lor, cu Ele-n legământ, /
răsplata muncii tale cât holda e de mare! … /
Teraselor milenii, în lumea lor să le rămâi, /
le-nalţi săgeţile de rod cu vârfurile-n floare !…
Ocna Sibiului 1987, G.A.S.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu