V. ZBORURI ÎN ABIS
ZBOR ÎN NEMĂRGINIRI
E rodu-n creştere din tine,
stareţ posac cu gând viclean !…
ajuns la schimbul ei sfârşit,
noi vieţi, împărtăşind
cu nopţile, pe alte stele reci,
iubind în ne-mpliniri,
cu-vintele le-nzepezeşti :
troian de grije şi amor…
Nu eşti copacul acela
ce pierea de alte vreri uşor …
Copac vânjos ,veghezi
pe tunet, fulgere şi ploi
cu inima-ncâlcită-n legi,
în geamăt şi-n xilinice trăiri,
clopot ceresc vibrând
nădejdile din alte răsăriri…
Ţi-arunci poverile
în mâna cerului şi-n schimbul lor,
de freamăt eşti cuprins,
de duh celest şi de lumini…
absorbi avid, din tot
ce n-a ajuns la alte rădăcini,
plăcerea cerului, o boltă
e-a ta coroană cu-l ei chip
şi uşă casei tale , iubirilor
adânci când tu ţi le deschizi,
un stâlp de templu-n care îngeri
cântă sfinte melodii
şi aripile îşi desfac la zborurile
tale , în nemărginiri…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu