Literatura, Ploaia, G.A.S.

 ” ANOTIMPUL MIRACULOASELOR COMBUSTII ”


PLOAIA

Adusă-i nopţii ploaia într-un cu-vânt de linişti,
pe umbra razei pure, demonice dorinţi …
se-mpăduresc pe zare colinele crisale
cu flăcări celestine,  s- aprind crisoberile,
să-şi crească-n cer syringii ,
noi albe sfânte taine !…

Sălbăticesc cyanic , se- agăţă-n stei în ploaie
spre-a re-nflori stibinic un cer de-nfiorare,
să se încline vremii în plânsete de raze
se-mbracă-n înflorire, reci, fragezi, liliecii…
ei, în cunună-ţi prinşi cu clipa, să-ţi rănească
crin duhul amăgirii, să-nsemne-n cer iubire
cu sânge de fecioară în chipul de petale, …
o isabelă floare !…

Prin luminişuri clare, ieri candele, azi stele,
mai trec, spre a-ţi sfinţi în tropot, ploi rebele...
căzute calde - atunci, să te înfioreaze,
băltesc azi în visări pe lunci, cum stele reci la glezne
ce-n vuiet înfloresc  şi azi în râuri , liliecii
bătuţi în roz-marin, cu lacrimi, şiroind,
sfinţiti în rugi…, miresme !….

Gheorghe Apetroae - Sibiu