Literatura, În neştiut, G.A.S.

III.  ANOTIMPUL MIRACULOASELOR  COMBUSTII                                                                       
 
39.    ÎN  NEŞTIUT


Tu, locurile neştiute până ieri,
ce-şi năbuie savori pe nevăzut-
vărsări de flăcări cu dospire-n stâncă,
lumina ta, demonică nălucă
ce -n  vâlvătăi  vergine o desfaci,
 
poţi să le uiţi, când ele  n-au ştiut
de unde vii şi creşti ca să-nfloreşti?...
şi din întinsul căror umbre-n simţ  ,
o stea de dor ţi- alunecă pe-abis
blajină, seara...ce-n cădere-ţi  urcă,
de ne-căderea  ta  nedespărţită!?..
 
Şi poţi uita că - ai  fost şi un robit,
sortit purtărilor spre alte astre,
de Dumnezeul tău în plâns jertfit
să nu apuci  Luceafăr, noul răsărit,
a nu-ţi  dori prezenţa lui în minte,
al celui ce îţi poartă vălul de- asfinţit?!...
 
În contopiri adânci, pe rug barbar,
să nu-l auzi şi vezi, când te scufundă,
aşa cum nu-ţi doreşti iubirea lui, a ta
în străluciri sacrale, rătăciri bacante, 
în lungi ,multe visări nedezlegate...
te vrei un orb şi sclav, în triste contemplaţii !…
 
Şi când vibrezi într-un ecou de harfă
al stelei reaprinsă de  buimacă vrere,
te-ntorci din cale ca să numeri sfinţii
altarelor cuminţi din templul pocăinţei!…
...te cheamă-n zbor de graţii, iele-alţii
ca să te plângă - nesalvare,  fraţii!..
 
descoperit de gândul altora, în moarte,
purtat în neştiut, nevrut şi prin tăcere,
de Dumnezeu curtat, iubit de Nevăzut,
un nor, un gând, un vis, o vrere,
puternic Ne-nceput,  pentru o altă vreme,
te treci o linişte  în jur, al fragedelor stele  !…