literatura, C\nteculk lui Cristofor, 22, G.A.S.

 
“  CÂNTECUL  LUI  CRISTOFOR”,  22
–  CALEA  SPRE   BAHAMAS

 Gheorghe Apetroae / Sibiu

Acoperit  cu cerul realgar,
de  spuma mării mângâiat
şi-n braţe  strâns,  ţinând
trupul  imensului  ocean,
dat numai lui a-l înfrunta,
pleca sub neguri răzvrătit,
prin valuri, în sălbatice furtuni,
cu  nave grele-ncolonate,
din Palos, Cristobal Columbul…
cu fruntea-i o cezară boltă
cu plete blonde şi- ochi aprinşi
albaştri-şi cânta neobosit
pe- oceanu-n valuri violine
cu-arcuşul zărilor senine
călătoria-i spre Bahamas
şi-absenţa fragedei Felippa…
 
că-n colonada fiecarui val,
vedea pe  blânda sa Felippa,
la rugă-n  templul  regăsirii
mireasă în Levant,din Palos,
acum pe cer, polară stea…
El o privea în ochi de larguri,
în nopţi cu luna-n  joc pe ape
şi-apusul învelit în ceţuri,
de pe  galera  ce-i  purta 
doar dorul de frumoase  Indii,
cu care crezul să-şi împartă…
 
Prinţesa  ce-n Levant, mai ieri,
din moarte-l retrezi, o lasă
la Palos, în castel, să-i stingă
prin dans şi cântec, alţii dorul,
iubirea prinţului să-i piară
dor de-aşteptare, o-mplinire
a pleoapelor grele de patimi…
Lui nu-i  rămăse decât largul
şi- un vis – la  dincolo de ape,   
ţărm nou,spre-a-şi acosta galera 
şi a se-ncorona – n Bahamas   
de  El-Dorado, rege !...            G.A.S.