LITERATURA, IUBIT DE POLLUX, GHEORGHE APETROAE

CERUL TĂU E PĂMÂNTUL

din volumul Depăşirea trecerii,
Editura FIAT LUX, Bucureşti,2000,Gheorghe Apetroae

DIANA - RDSLING - TU NU POŢI FI SORA LUI APOLLO

Cu ochii stinşi,
cenuşii de trecut
şi buzele albe
de un rece sărut,
pieri rugul de boltă
cu iz de păcat
graţia mea,
acum furie, la Argos…

fală cândva, ai rămas
stare de vis,
întunericul alb de stea ,
în neaprins
să trec şarpele
încolăcit de întoarcere
peste coapsa inimii
reci,dezgolită de Hades…

Tu graţie ieri
şi iubită de zei
cu vorbele lumii
acum te petreci:
poţi, dar spera,
în altarul lui Apollo să intri,
arcă, lebăda
nimicită de Pollux?…

Orfeu te recheamă
cu glasul celest,
dar tu, clopot demonic,
încerci să-i striveşti
lira de stele,
darul de lumină în zeu,
nemurirea din cer
ca să-i pierzi…

Iar templul de soare,
de ţi-l mai arată deschis,
tu,în el nimicnicia,
la modă,o predici,
ascunzându-ţi
de şarpele mileniului
trupul de lemn pe pământ,
umbră a cerului! …



IUBIT DE POLLUX

ÎNCHINARE MARELUI CRITIC DE LA ARCA

Exemplar de prund cu gena
şlefuită-n Pasadena,
troglodit, de bună seamă,
castorul îşi sapă-n rană;
fugit din mousterian,
zace-n magdalenian,
dar atacă bont şi critic,
în stilul premegalitic …

De când seva a gustat
altui pom mai răsfirat
roade- adânc şi sistematic,
castorul în hieratic …
din cotlonul lui, mister,
se crede stăpân pe cer…
îi dă lecţii de geneză
şi-l străpunge,el,foreză! …

Iar de zboară-o rândunică
colbu-n labe şi-l ridică
şi-l aruncă să doboare
orfeul razei de soare;
jubilând căderea ei,
se aprinde din scântei …
Totuşi, când sfidează râul,
îl înghite şi pârâul …

Din lumea lui de sobol,
să piară „nemuritor”
ochi-şi unge cu nămol,
iar ţestul cu orbul lor …
natura i-a dat ca dar
– viitorul glaciar
şi ceva imaginaţie
pentru ostentaţie !…

Bun de ros, chiar şi săpat,
îl adoptă cei din sat,
dar de cât a defrişat,
toţi dinţii şi-a retezat...
-la măcel cu ce mai pleci,
dacă nu-i mai ai întregi?...
schimbăţi-i cu o secure
să-ţi dobori marea pădure!..

Toată apa de talent
s-o verşi plumb
în al meu piept
şi să treci la măcinat,
câte nu mi-ai rumegat...
vezi?, memoria te-a trădat,
hailaf-plagioclaz;
o banală compilare,
ţi-i pretext de etalare?

Nu respiră-al tău trecut,
nu te văd, nu te aud,
nici izvoarele nu-ţi curg,
nici bricheta nu ţi-e rug...

Salve ,Castor dioscur,
de la Pollux ,un gând bun!
şi păstrează-i amintire
pulberile din iubire...