DORINŢĂ
Atât ţi-ai dorit, Casandră,
din seducătorul tău Fiind:
- Jumătatea citrin- andaluză,
lumină siderală - femeie
cu chip de clepsidră-,
curgând în veneric prisos,
cascadă pe pleoapele clipei,
pe vrerea - ţi în prunc,
travee de vis infinit…
-Profetic, cerul să-şi şiruie
din al toamnei granat potir,
ne - începutu-ţi ciobit
şi-nsângerat, în irişii lui,
rostogolit în eternul păcat...
să-ţi cauţi din oricând
şi oricât oriunde dorit
tot altul, bărbatul, Fiindul,
de vrerea-i - vrerile tale:
purtat în buiecii, chinuit,
doar atât ţi-ai dorit...
- Muritorului, despre iubire
să-i înşiri, cu Cu-vântul,
să-i desfaci aripile re-vederii,
desminul cerului bluegri,
în demult rece seninul
ce din copilărie l-a robit…
- Să-i zâmbeşti, jumătăţii tale
odrăslite din jumătatea lui,
freamătând în ea, nesfiit,
briză de nesfârşit surâs
prin făptura primăverilor tale,
femeie vis, ţi-ai dorit!...
-Vântul întors topeşte
cu-vântul rece al trecerii
celui ce calcă tot apăsat
şi fără de număr, treptele
locului din al tău gând...
singur…îşi coboară trecutul
suflet smaragd în sufletul
zăpezilor aduse-i din munţi
pe un pelagic răcoros
nisip ... mulţimile cu glas
de rece regală lumină !…
Ofelie, îi eşti şi-i pluteşti văl
albastru pe flacăra din Munţii
Venerei, de cer întrepătrunşi...
Însăşi, stelele, febleţe aprinse
clocotesc în boltă frenetic
flamate de iubirea lui …
-Casandră înţeleaptă, tu,
din inima-ţi, din fiorul sincer,
în bătătura timpului scurs
tot lui îi răsari şi-i înfloreşti
tot din jumătăţi de astre,
albi liliecii, pe ultimul drum,
crinii zărilor tale albastre,
în rest…dorul de alt alint...
Din arcadele tidvei
ce i-ai descoperit-o târziu,
pe poldul părăsit, pe alt grind,
ţi-au răsărit şi inflorit zorii
Totului în numai cerul lui,
Ne-începutul, profetul Iris
pe calea altui Fiind….