g.a.s.

Totalul afișărilor de pagină

duminică, 29 aprilie 2012

literatura, eseu peratologic, gheorghe apetroae - sibiu



Meditaţie la catafalcul scriitorului sibian Mircea Ivănescu – 
Gheorghe Apetroae  Sibiu

       Legătura de suflet şi materială cu tine, Mircea Ivănescu, are , acum,  în faţa catafalcului în care stai condamnat de instanţele entropice ale Universalului stâlp de trup luminat de-spiritualizat, dimensiuni cosmice!... Peste nimic, s-a prăbuşit din cerul citrin al frumosului şi  al astralului Sibiu , pentru a se înălţa în loc şi a-i opri prăbuşirea în neantul clipei şi pentru totdeauna, încă o fiinţă. Este aceasta una dintre stelele unice în  strălucire ale literaturii şi spiritualităţii româneşti, mereu în căutările dedalice, cum cele ale unui Ulise homeric. Este scriitorul european şi traductologul anglicist Mircea Ivănescu, sufletul blând , adânc şi înalt auctorial, astral în simţiri şi în silogismele ţesute din ironii anecdotice, spre dezalienarea adâncurilor din cu-vânt cu jocul unor esenţe spirituale sublimate în anatase tremole. 
       Aşadar, atât de jos, fiind şi atât de apăsat de procesiunea ta de înhumare, cred că tu, Mircea Ivănescu, poţi lesne să atingi, cu lumina livrescului tău, toate traveele şi colţurile cerului , locurile veşniciei tale, în chip divin, de serafim cu aripi creatoare de lumină prometeică, iniţiatică, largi cât cerul. Eşti  acum, acea umbră a unei fiinţe mult iubită de noi, de cei care te-au cunoscut, dintre care mulţi ţi-au fost discipoli şi au exultat în lumina ta cea plecată acum cu tine , după o altă stea pe vesperale văi, pentru a se pierde în înălţimile cu voie divină, ori pe câmpiile vide ale unui cer hăruit cu harul flacării tale, cu al tău nemărginit lăuntric transubstanţializat pentru eternitate!.. Că sufletul tău şi-a căpătat insolitul din vieţile înalte james - joyceiene şi poundiene, pe care le-ai împrumutat pentru exilul pământean, din  viziunile halucinante, groteşti şi stranii, în tangajul realului cu fantasticul, ale lui Kafka, din dramatismul şi sindinamica fluxului conflictual narativ dialectizat prin metaforele antinomice, ale lui Faulkner,sau din complexitatea sufletelor proteice în topologii cu peisaje lucinde şi din ironile enciclopedice şi gnomice configurate antinomic şi metaforic de Musil, ori din armonia interioară a versului care individualizează, în eseu imnic, cosmicul antic în diacroniile existenţiale, la Holderlin şi nu numai. Sunt coordonatele verticalei celestei tale traiectorii  providenţiale, muncite sisific de-alungul vieţii tale, mult meritate şi bine-cuvântate. . Şi nu oricum!... Mările sepulcrale vor vântura acel nisip tenebros al tău, dar spiritualizat , complexat în teluricul din neant, care se va amesteca cu cel al Stelei tale iubite,  distinsul ziarist şi om de cultură, un alt astru căzut, şi el, în acelaş neant, spre ne-pierire, acum mai bine de 13 ani, din acelaş cer sibian!...
     Cu tine, sub tine, poate şi deasupra ta, în apolinicul razelor tale vor trece în  angelice plutiri îngerii sacerdotali în chip de păsări sfinte şi în zborul lor astral, cu fâlfâiri de cristice aripi, în coruri de slavă, cu goarne, surle şi trâmbiţe îţi vor cânta  şi îţi vor însoţi zborul spre a-ţi auzi mereu cântecele mării tale existenţiale în valuri crisale şi smaragde care au bătut adânc deceniile navei tale spirituale, tu rămânând statornic, în glorie şi invincibil la prora literaturii naţionale, a postmodernismului literar şi a traductologiei, până, hăt, la vârsta neputinţei!...
   Printre noi, cu noi, ai plecat cu sufletul, ca o clipă, în sacrificarea unui tradiţionalism literar  nefericit adormit, vremuit de optuzele întunecimi ale unui demers literar apocaliptic, în speranţa unei vremi escatologice, de trezii iconoclaste şi de renaşteri pure, Mircea Ivănescu!... Plecarea ta e un transfer într-un exil al identităţii literare şi îşi va lăsa aici şi oriunde, acum şi pentru totdeauna, reverberaţiile unui gol nemărginit în sufletele celor care te-au cunoscut şi te-au înţeles, care au trăit spiritual în preajma ta  şi te-au  iubit ca pe o flacără a flăcării divine din care şi-au sorbit căldura luminii. Ei sunt veniţi aici, din Sibiu, de la Bucureşti şi din Basarabia cea sfântă şi românească, pentru a înnota în regret şi în mările lor pline de lacrimi spre înălţimile tale ,de mult rupte de bruiajul cotidianului, în a te purta pe valuri de stăruinţă pe ultima ta cale pământească, spre edenul – paradis al eternităţii tale!..
   Tot atât de mult, ţi-au  simţit  plecarea şi colegii scriitori de la revistele literare sibiene Transilvania şi Euphorion, de la alte reviste la care ai publicat cursiv şi ţi-ai lăsat, în filele lor, mai bine de 50 de ani, vlaga voinţei şi genei tale literare, existenţa-ţi solară în literatura română astrală, şi nu numai, o viaţă caracterizată printr-o muncă livrescă tenace şi fructuoasă axiologic pe tărâmul creaţiei estetice.
   De aceea, colegii tăi scriitori n-au reuşit să se desprindă uşor şi oricum de tine, cel care ai fost mereu cu ei, de decenii,  Mircea Ivănescu!... I-am văzut alături, proteici şi neproteici, lângă catafalcul tău, în acest ceas al despărţirii de tine, pe redutabilii cărturari Mircea Tomuş , Mircea Braga, pe scriitorii  Ion Radu Văcărescu, Mihai Posada, Dumitru Chioaru, Rodica Braga, Anca Sârghie..., pe poeţii basarabeni şi pe toţi cei care , mai vârstnici sau mai începători, au stat în preajma ta, pentru a se hărui cu tot sufletul tău, lângă tine, Everest al culturii române, spre a lua din înălţimile tale şi a primi de la tine prinosul intelectual  de  lumină scriitoricească. 
     Mă aplec spre tine, Mircea Ivănescu,  cu gratitudine, pentru a-ţi sorbi toate culorile amintirilor, începând de la 1984 şi pentru a-ţi mulţumi de căldura cu care m-ai primit atunci, dezinteresat, în universul tău literar!... Mă obligă aceasta, de a-ţi purta vie şi integrală imaginea de magistru, ca a unui personaj de mit, unei fortăreţe   inexpugnabile în poezie, unei referinţe morale şi spirituale, lumina din lumina astrului liber care a apus încă în plină zi, dar  fără a-şi pierde cât de puţin din genuina-i  strălucire!... Memorez momentul anului 1984, în care m-ai lasat să-ţi iau, fără vamă, lumină din vulcanicii tăi ani, atunci, în vogă existenţială!... De aceea  nu am odihnă şi nu pot şi nu ştiu decât să te caut mereu primul printre cei din care am crescut în lăuntrică  iubire spirituală, rodire întinsă din razele-ţi solare, ca ale unui cer celestin, senin şi ocrotitor!...
   Tot timpul tău a rămas un havuz ce –şi eluviază absintul marelui  tău spirit
într-un fluviu de gratitudini şi de mare trecut literar, un Cronos prăbuşit, spre a se înălţa, pe cascadele literaturii postmoderniste futuriste!...
     Că tu, Mircea Ivănescu, nu pleaci spiritual dintre noi!... Ai rămas zidit în tot monumentul nostru cultural naţional prin întreaga-ţi existenţă raţională şi intuitivă anabazică şi celestă , pentru eternitatea căutărilor întru marea-ţi  fiinţă. Vom păstra mereu vie imaginea chipului tău de lumină, într-o permanenţă a surâsului generos pe buze cu grimasă expresivă a dimensiunii bunătăţii tale nemărginite şi cu semnificante intelectual- arnoldice anecdotice. Ai trecut după steaua ta, stea cu harul din harul veşniciei cristice, iar noi rugăm providenţa la răsplata muncii tale de propăşire aici, pentru cei ce-ţi urmează, a unei literaturi într-un sublimat de înaltă factură hermeneutică, estetică şi gnomic-epistemologică, iar răsplata binelui făcut este de a te primi  în înflorile grădinilor celeste, unde nu-ţi vei înceta prezenţa nobilă, opera ta de prim ctitor spiritual –intelectiv  al paradisului veşnic!... 
      Noi cei rămaşi aici, te vom căuta în misterele cerului, prezenţi mereu pe cărările albastre - ametiste ale celestului, spre a te re-găsi şi a te re-aduce, un Nestor al nostru, în atingerea memoriei Edenului,  din zodiile eterului!…
     Să-ţi glăsuiască ţie, sfânt magistru întru  nobilă literatură , clopotele sfinte, eternitatea helenică, cu vocea revolută a nemărginirii!.. 
     Să ne vestească, ele, prin dangătul astral, spre a ne bucura, ştirea sosirii marelui tău spirit în slava celor mai înalte ceruri!... Ele să-ţi primească ,în văzul lor, lumina veşnică a fiinţei tale înspre primenirea luminii lor  şi să ţi-o păstreze întru cele divine, iar crucea acoperită de jerbele de lumină din florile recunoaşterii pământeşti să-ţi străjuiască aici, între noi, cei veniţi şi neveniţi, tronul tău uzurpat de teluricul ţărânii , noi, cei care ne-am certat cu Caliban, rămânându-ţi străjerii loiali ai oglinzii tale vii , simbolul  etern al cerurilor în iubirea nemuririi tale!...
               
               Sibiu, 23.07.2011….Meditaţie la catafalcul scriitorului Mircea Ivănescu    - Gheorghe Apetroae  Sibiu



duminică, 8 aprilie 2012

Literatura, Semnificaţii pascale, Gheorghe Apetroae Sibiu



HARISMA




Pe sub bolţile aurite
cu zorii din " Lumină",
în Iisus să ajung,
cu smerenie păşesc
în glasul de crez
al clopotelor sfinte;
de graţie, mă închin
şi Cerul slăvesc …

Duhul ,în Duh, pogorât,
mă înalţă-n Treime
într-un miracol divin
de iubire, ne-stins;
reverberează-n altar
lumini inefabile, 
smulg din glasul razelor
nemurirea-n sfinţenie
şi un suflet, din vis …

Din Pacea creştină
înfloreşte o inimă;
irump nădejdi
pentru o Lume-n Iisus
cu adevărul Crucii,
care se revarsă
"Lumina" din stele
peste Apus …

Prealargul albastru,
Mântuitorul coboară
În-Dumnezeit în trup,
celest prin Cu-vânt;
mărturisesc crezul meu
în Iisus, Mariei 
şi o Naştere  a  Cerului
prin  Ea, pe pământ …

Poem cuprins în  ciclul  " Porunca  iubirii", din volumul de versuri" Depăşirea trecerii", 
Editura " FIATLUX", Bucureşti, anul 2000

joi, 15 martie 2012

Literatura, Spirally Curved Images, Genesis, by Gheorghe Apetroae - Hermannstadt



GENESIS

              
  by  Gheorghe Apetroae - Hermannstadt




Translation: Roxana Cârceag; Armanda Bartalan


The stillness vanishes
            in  the depths
of the seas, covered in dust
with beams of flowers,
golden and purple flowers,
gathered in bunches,
reflected
in innumerable colours...


The  fertile seas
throw away their ashes-
the cerulean seed
of its yet-to-be
into a ploughed field
of beginnings,
as each and everz star
follows its creed
with the mystery
of the celestial marriage
between god and His Word...


Ade Print Sibiu-Hermannstadt, 2009













Literatura, Legământ-Vasile Alecsandri, Gheorghe Apetroae-Sibiu



LEGĂMÂNT  - 
la  mausoleul  poetului - Gheorghe Apetroae Sibiu 
                                                           

                                            Portret realizat de inginerul -pictor Titi Apetroae, 
                                             tatăl - poetului  filosof  Liviu  Apetroae şi 
                                             frate al scriitorului  Gheorghe  Apetroae -Sibiu


                            REGELUI  BARD, 
                                 VASILE ALECSANDRI


                  Cu forţa stelelor,
pe calea lor purtat
în simfonii de-azur,
visam a te-ntâlni, 
"steluţa" ta  cântând…
dar tu mi-ai apărut
în lumea florilor
şi odelor, în mai,
plin de  parfum,
cu irizări de crini
şi-n irişi ,  lilieci  
cu crezul de  atunci... 

să te petrec pe lunci
printre steluţe sfânt
un rege nouă bard …
Zei, zâne şi viteji
într-un hrisov de cer
văzuţi din ne-văzut,
comori le strângi şi-acum 
la serile de-argint,
în hăruite ierni...
cu lira ta mă chemi,
te-ascult şi te urmez,

poemele  să-ţi  ning
pe alte primăveri
cu zbor de ciocârlii:
săgeţile cu-vinte cris
meşteşugite-n gând
şi-aprinse-n violet
cu razele-ţi pastel,
purtat de geniu tău
prin crângul zăpezit,
la zarea ta le-arunc,
Vasile Alecsandri …

 Mirceşti, 14 mai 1992

Volumul de versuri  "Depăşirea trecerii", Editura "FIATLUX",
anul 2000 

                                                           


joi, 2 februarie 2012

Literatura ,Dorinţă,Gheorghe apetroae Sibiu








 DORINŢĂ

Atât ţi-ai dorit, Casandră,
din seducătorul tău Fiind:
- Jumătatea citrin- andaluză,
lumină  siderală - femeie
cu chip de clepsidră-,
curgând în veneric prisos,
cascadă pe pleoapele clipei,
pe vrerea - ţi  în prunc,
travee de vis  infinit…

-Profetic, cerul  să-şi şiruie
din al toamnei granat potir,
ne - începutu-ţi ciobit
şi-nsângerat, în  irişii lui,
rostogolit în eternul păcat...
să-ţi cauţi din oricând
şi oricât oriunde dorit
tot altul, bărbatul, Fiindul,
de vrerea-i - vrerile tale:
 purtat în buiecii, chinuit,
doar  atât ţi-ai dorit... 

- Muritorului, despre iubire
să-i înşiri, cu  Cu-vântul,
să-i desfaci aripile re-vederii,
desminul cerului bluegri,
în demult  rece seninul
ce din copilărie  l-a  robit…

- Să-i zâmbeşti, jumătăţii tale
odrăslite din jumătatea lui,
freamătând în ea, nesfiit,
briză de nesfârşit surâs
prin făptura primăverilor tale,
femeie vis,  ţi-ai dorit!...

-Vântul întors topeşte
cu-vântul rece al trecerii
celui ce calcă tot apăsat
şi fără de număr, treptele
locului din al tău gând...
singur…îşi coboară trecutul
suflet smaragd în sufletul
zăpezilor aduse-i din  munţi
pe un pelagic  răcoros
nisip ... mulţimile cu glas
de rece regală lumină !…

Ofelie, îi eşti şi-i pluteşti văl
albastru pe flacăra din Munţii
Venerei, de cer întrepătrunşi...
Însăşi, stelele, febleţe aprinse
clocotesc în boltă frenetic
flamate de iubirea  lui …

-Casandră înţeleaptă, tu,
din inima-ţi, din fiorul sincer,
în bătătura timpului  scurs
tot lui îi  răsari şi-i înfloreşti
tot din jumătăţi de astre,
albi  liliecii, pe ultimul drum,
crinii  zărilor tale albastre,
 în rest…dorul de alt alint...

Din arcadele tidvei
ce i-ai descoperit-o târziu,
pe poldul părăsit, pe alt grind,
ţi-au răsărit şi inflorit zorii 
Totului în numai cerul lui,
Ne-începutul, profetul Iris
pe calea altui Fiind….
 














sâmbătă, 21 ianuarie 2012

Literatura, Omagii, Gheorghe Apetroae Sibiu



                                        Omagii



                                         soţiei,

De  graţie , eşti  suflet celular...
un ne- răgaz  al mâinilor  zăpezi,
sporind  lumina-n dimineţi
cu chip senin, astral…

Din tot ce dai nimic nu ceri,
atunci când semeni primăveri,
vii  flăcări  grele  de  poveri
la  cheiul încercat de val…

Tu , aură  de  neam, eşti vrere,
copiii,  flori pe braţe creşti...
la viitor eşti arbore de vieţi
şi gloria  simţirilor  materne!....


   Tribuna, nr. 9517 din 10.03.1989




Literatura, Întoarcerea la altarul copilăriei, Gheorghe Apetroae Sibiu

” REVEDEREA  DIN  ZORI ”                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                


ÎNTOARCEREA LA  ALTARUL COPILĂRIEI

La Altarul copilăriei, întors, cânţi bucurii
cerului, cum şi atunci, de ei neînţeles,
priceasne lungi cu glasuri de  izvoare…
buciumi ecoul undelor vii  în  flăcări,
stâncilor vii, pe aceeaşi trecătoare...
În „El” ademeni inima caldă a stelelor,
pe care le cobori din cinabrul bolţilor,
pe lunci, păstorindu-le printre" plopi,"
ca un Cirene, turma-n plutire prin vreme,
ajunsă-n trecere  pe tremurate semne...


La aceeaşi , luceferii palizi   mângâiaţi
de vreri , în aceeaşi  atingere, sângele
le ţâşneşte  imnic, din havuzele  zării...
întronizând în ei  dragostea de zbor,
o celestă împreună prelungă plimbare
în cântec de dor în dor, iubirile astrale,
solare lumini  în  vorbe  de ninsoare,
dans celest cu rodul  din ogor, al gliei,
din ce i-ai dat, să nu îi ceri , copilăriei....


Zăpezile topite-n  vis de flăcări le petreci
prin inima-ţi vernală, la un bătrân altar
copilăria-n cer  şi - n crinii ce-i culegi
buchete de  reci graţii fidele, le-nteţeşti
mai mari trăiri, cum altor, gândul  insomniei…
Şi azi ucizi cu irişii  tăi verzi, zglobii,
alţi cântători treziţi sub streaşini alunii:
prelinse lacrimi reci din obosite  gene
pe faţa norilor în  tunet  blues, vremii,
în semn lazur- cian , de o revoltă-a ierbii!…


Te mângâie-n  vorbiri, ca brizele-n senin,
iar semnele citite  de multa lor  lumină 
cu-vinte se mai rup, la-atingerea de filă!…
pe când, din zăpezirea ce o mistui greu,
în ardere-nfloreşti privirea rece-a Lunei...
Când zarzări, în noi primăveri, mai plâng
cu florile-n ninsori  pe umerii  lor  goi,
amorul tău de cerb sălbatic,  în aprilie!…


Când alte stele mângâi înspre zborul zilei
şi de  nelimite-n rodiri , te bucuri şi acum,
în farmec, adâncind  altarul cer în tine,
izvoarele-ţi, zorind fantasmele copilăriei …