Un răspuns d-lui senator Mircea Curelea

Am parcurs articolul „Parlamentarii opoziţiei şi Legea funciară”, înserat în paginile ziarului „21-Radical”, din 9 ianuarie 1991 şi am rămas consternat de invectivele proferate de dl. Senator Mircea Curelea (P.N.L.) la adresa specialiştilor agronomi. Oare domnia sa n-a aflat până acum că aceşti oameni au dus pe umerii lor soarta pâinii poporului mai multe decenii şi aceasta în condiţiile unei agriculturi supracentralizate, fără dotare tehnico-materială? Ei au fost supuşi celor mai abjecte coerciţiuni administrative şi politice, care nu s-au mai întâlnit într-un alt domeniu de activitate. Coordonaţi de activişti judeţeni şi centrali ai P.C.R., pe bază de sarcini şi decizii dictatoriale, care contribuiau mai mult la dezorganizare decât la organizarea producţiei, până la deformare profesională, tot lor li se imputau diferenţele de producţie nerealizate până la nivelul prevederilor utopice, ori determinate de intervenţia unor factori naturali limitativi, cantităţile sustrase de unii cooperatori, sau de clica locală pe relaţii de rudenie, gaşcă, afaceri, oportunism, distrugerea culturilor cu oile „marilor bancheri ciobani”, apăraţi în faţa legii de justiţia comunistă compromisă, etc. Iată tot ce li s-a oferit „foştilor agronomi”.
În afară de a sesiza just faptul că pământul, confiscat în mod abuziv de regimul comunist, trebuie restituit proprietarilor, dl. senator Mircea Curelea oferă răspunsuri incoerente şi necalificate, atât în problematica fondului funciar, cât şi în ce priveşte activitatea specialiştilor, „foştii agronomi”, aşa cum îşi permite domnia sa să-i numească.
Din cele de mai sus se poate deduce că nu se prea cunosc problemele agricole şi funciare ale ţării. Domnia sa ar dori să-l vadă pe ţăran în locuinţe rupestre, cu unelte din epoca de piatră, sau, în cel mai fericit caz, la plugul şi sapa de lemn. Iată de ce dl. Curelea nu poate susţine necesitatea formelor de asociere a ţăranilor, pentru a lucra pământul din extravilane în sistem mecanizat, sistem care le-ar permite să utilizeze verigile tehnologice cu bază mecanizată, la majoritatea lucrărilor, în condiţiile de asolament şi rotaţie a culturilor, conform practicilor agrotehnice la nivel mondial, a le uşura munca şi obţine producţii superioare. De asemenea, dl. senator Mircea Curelea ar trebui să cunoască faptul că terenul arabil al ţării şi al judeţului Sibiu este situat în condiţii de geografie variabilă şi supus unui regim de precipitaţii neuniform ca repartizare, factori care, alături de sol, determină în mod constant şi natural diferite procese de degradare. Specialiştii agricoli, mecanici şi hidroamelioratori nu numai că nu au distrus aceste terenuri, aşa cum îşi permite să afirme dl. Curelea, dar ei au depus eforturi uriaşe ca prin tehnologiile agricole aplicate şi prin cuprinderea lor în perimetre şi în sisteme complexe de lucrări să realizeze combaterea eroziunii solului, stabilizarea alunecărilor, irigaţii, desecări, regularizări, ameliorarea însuşirilor agro-pedo-hidrologice a zeci şi sute de mii de hectare, să amenajeze, în complex, pe trupuri şi bazine, mari plantaţii de vii, pomi, hamei, arbuşti etc. şi să transfere de la neproductiv la agricol zecii de mii de hectare.
În aceste condiţii, în afară de terasele înguste şi cu pantă excesivă, neeficiente pentru amenajare şi intravilanele cu grădinile şi livezile adiacente, tot teritoriul agricol al ţării a fost amenajat şi organizat astfel încât, astăzi, nu se mai pot recunoaşte, sub nici o formă, limitele vechilor proprietăţi. Acest lucru a fost evidenţiat şi de dl. Echim Simeon, notarul şef al Notariatului de Stat Sibiu, în ziarul „21-RADICAL” din 10 ianuarie 1991. Se impune protecţia tuturor investiţiilor funciare, inclusiv a construcţiilor din fermele şi complexele zootehnice; acestea constituie valori investite din sudoarea poporului, mai mult, trebuie apărate prin lege şi valorificate superior. Numai ţinând cont de protecţia acestor lucrări să fie reconstituit dreptul de proprietate.
Şi dacă, totuşi, pe dl. Mircea Curelea nu-l interesează aportul specialiştilor agricoli la asigurarea pâinii şi a celorlalte produse agricole, inclusiv a valutei necesare pentru realizarea unor obiective industriale ceauşiste, cu scopul de a atrage la oraşe populaţia dezmoştenită de pământ, îmi permit a-i aminti că aceste produse nu s-au obţinut decât prin exploatarea intensivă a puţinilor ţărani, în majoritate bătrâni, a mecanizatorilor şi a specialiştilor agricoli.
S-ar cuveni ca domnia sa să nu-i invidieze pe specialişti, pentru acele posturi „călduţe”, ceea ce nu prea cred să fie nici în noua Agenţie Naţională Agrară. Mai raţional ar fi să gândească unde va munci în continuare posibilul excedent de cadre agricole cu 5 ani de facultate, deloc uşoară, nu mai prejos de facultatea domnului senator şi cu povara fizică şi morală a zeci de ani de muncă forţată! Poate s-a gândit domnia sa şi la o eventuală asimilare în alte domenii economice ori sociale? Aşa, poate, ar mai merge! Altfel …
Nu spunem că şi printre aceşti specialişti, ca de altfel în toate sferele sociale, nu sunt şi unii compromişi, graţie sistemului, dar majoritatea lor sunt demni şi aşteaptă cuminţi reglementările instituţiei parlamentare, care să-i considere şi să stabilească modul de muncă şi existenţă a celor care au fost cei mai oropsiţi specialişti din România. Ei sunt cei care au avut timp doar pentru a munci şi a suporta abjecţiile comunismului, nicidecum timp pentru a emigra, aşa cum l-au avut o bună parte din celelalte categorii de intelectuali români, care n-au mai reuşit să mai suporte umilinţe, lipsuri şi agresivitatea comunistă. Au stat, au muncit, au suportat vicisitudinile naturale, politice şi sociale ale unui regim absurd şi au rămas, prin munca lor, în slujba poporului, buni români.
Numai pentru acest lucru ar trebui să manifestaţi interes faţă de soarta lor, a pământului, a ţăranilor şi mecanizatorilor, de azi şi de mâine. „Foştii agronomi” vor rămâne cei mai aproape de pământ, de toate problemele şi nevoile agriculturii ţării. De ce doriţi să-i marginalizaţi, tot mai mult, până a-i dezmoşteni, probabil şi de diplomele de stat ale unor facultăţi de primă importanţă în economia unui stat civilizat, unanim recunoscute? Sau poate v-aţi gândit să le acordaţi şansa unei emigrări, ori să-i înhămaţi la plugul de lemn …


„RADICAL”, Sibiu, nr. 33, 22 ianuarie 1994