GHEORGHE APETROAE, SIBIU - INGERII PĂMÂNTULUI

GHEORGHE APETROAE ,SIBIU - LITERATURĂ ESEISTICĂ - "ÎNGERII PĂMÂNTULUI "

Pe când Venera îşi admiră pe trupul de grâu borangicul, orbii pământului, în întunericul pârloagei de modă veche, sughiţă de noua lege cu lacrimi de uitare. Glia cea veche, bolnavă de nelucrare şi îndurerată de nepăsare, îşi cheamă, prin îngerii ei, străbunii semănători – din sfintele morminte – pentru a-şi plânge, numai lor, singurătatea şi sărăcia. Îngerii, în preajmă-i, să-i asculte neliniştea, plutesc în paternitatea zăpezilor, acum viscolite şi o îndeamnă să aştepte, încă, sărutările de iubire ale ţăranului, plugul inimii în zorii lanurilor …
Şi, în zborul lor rostit, se întreabă îngerii luminii pământului: - De ce prin poarta umilinţei încă mai curg izvoarele de lacrimi ale gliei nehrăniţilor? …
Izvorând din îngeri, pământul acesta până se întoarce în sacrul florilor de lumină, precum cel al livezilor celeste, îl trecem rod al jertfei, ca o ofrandă ultimă adusă flăcării vii a rugului nesfârşit, aprins în altarul lui Hades.--- Da! Iubirea pământului săgeată jalnic dorinţele celor apuşi la curţile dorului. --- Şi se pierd în azi îngerii apolinici ai luminii de fiinţare ancestrală umană, împreună cu trecutul milenar în flăcări noi de stea … Până când nu dorim să cunoaştem îngerii pământului, îngerii luminii de lacrimi, cei care inundă cerul lutului nostru şi coboară în rugă, în cântări de imnuri antropice, sacrificiale ?…Şi încă ne mai întrebăm: De ce lutul cel atât de mult plămădit, stropit cu lacrimile de vlagă ale primilor semănători, este acum profanat şi destinat uitării ?.--- De ce este lăsat pentru a se frământa în neformele zilei, în bilanţul de cântec al plugului străbunilor, lângă truda de milenii a ţăranului ?...---
Pe când aceeaşi glie sacră, care pustiită acum mai mult de vântul aprig al legii, spre neapropiere şi nelucrare şi ferită de dezmierdarea caldă a ţăranului, de cântecul vioi al ciocârliei ridicată din lumina de primăvară a lanului, intr-o îmbătare de aromele verii, va cocheta, din nou, cu spiritul străbun al strămoşilor ? ---Şi uitarea creşte în îngerii pământului glasul de profet al mării …
E acea chemare de întâlnire în dorinţa vie a gliei, spre a o ilumina, rămânând cei sosiţi la ea, în teluricul ei şi spre a prânzi cu îngerii pământului la masa zorilor,din bunătăţile sale, înălţându-se din fiecare spinare nouă săgeţile de rod cu vârfurile de înflorire a credinţei milenare, înfipte de îngeri …
„RADICAL”, Sibiu, nr. 1053, 4 februarie 1994