MARIAJ

Cu buzele arse de flori otrăvite
cerbul apucă nălucă
spre constelaţii de stânci;
captura de stele să-şi spele
în limpezi izvoare
despică amurgul
dinspre creste spre lunci …
din cornul de lună s-adapă
şi boncăne-n vale,
s-atragă sub sceptru
ciutele serii, regale …
adulmecă bolta,
le aleargă-n ispită;
noroaie de stele-i lucesc pe copite,
le-adapă cu sângele serii …
cu alţi cerbi nevăzuţi
îşi dispută coroana trufiei …
Crepusculul, slobozit
peste arborii vremii
îl striveşte de boltă
şi-l îneacă în cascadă …
de o sălbatică vrere -
trofeul aprinsei selene –
până cad toate stelele
în pântecul negru al zării
urcă imponderabile ciutele …


Revista „Interferenţe”, nr. 3, 1998