V. ZBOR ÎN ABIS
ALTE INTENŢII
Zăpezi lacome aşternute
peste zâmbete,
de acele dihănii negre,
sleite,
cu harul primăverii
le vei dezgheţa..
Clipa cea mare ştiută
a primei lumini,
sub steiul norului
în dor risipită:
un logos etern întrupat,
în locul ei vei lăsa..
Cu voia azură,
iubiri ce se spulberă,
cuvintele mării:
valuri de ură în ură,
uşor le vei stăvili..
inimile reci, învrăjbite
şi mici, câte sunt,
cu cerul le vei aprinde,
de a lor tăcere,
ne-nţeles şi ispite,
le vei dezrobi...
Glasul gând al soarelui,
în gamele adâncului
cântece de rostiri ideale
ori de patimi
te vor cuceri....
pe harfa mării neliniştile
cântă şi cu tine colindă
primii îngeri , valsând
pe valurile de simţiri....
ochii cerului,
două lumini de amintiri
pe mormânt,
vor sorbi eluviul
zorilor dintr- o umilă zi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu