Literatura, Baladă, G.A.S.

BALADĂ 


 

Gheorghe Apetroae Sibiu

În poiana luminii /
din pădurea albastră,/
la izvoarele serii/
colorate de toamnă/
Cerbul, plin de trufie /
printre ciutele turmei,/
arcaş dibaci /
al coroanei tenebre/
adulmecă bolta, /
suflarea- şi aprinde,/
săgeată cu vârful de sceptru/
s-aruncă,/
ia stelele-n coarne/
şi cerul la fugă.../
toţi arborii serii /
îi freamătă-n vene, /
în mariaj e cu tot ne-nceputul!.../
De un vânt alungaţi ,/
flămânzi, dinspre creste,/
câinii Proserpinei se aruncă/
în turmă,/
pe cerb îl aleargă, /
de ciute-l desprind,/
colţii raze-şi înfing/
în coapsele-i albe,/
gambele-i sfâşie,/
stele, în salbe, copitele-i /
scapără,/
sângele serii îi curge/
de sub chişiţa neagră/
şi cade cutremur,/
un fulger sub stânci,/
cu o ultimă spasmă/
în ultimul muget.../
Un astru , între ciute răpus,/
pe seară alunecă!../

Departe rămase,/
din vreme trezite /
de urletul apelor însângerate /
de seară,/
Ciutele sorb izvoarele nopţii /
din al zilei crepuscul/
şi îmbătate de vise ,/
în pajiştea luminii,/
cu ai nopţii centauri petrec/
în plăceri siderale, /
în alte valuri de raze, /
împreună se scadă!../

Din mers pasc zorii veciei,/
flăcări dyanic aprinse.../
E nuntă-n tot cerul,/
e nuntă-n poiana luminii !..

Sălişte – Sibiu, Poiana Godiei, 31.09.1990