Literatura, Cântecul lui Cristofor, 21, G.A.S.

  CÂNTECUL  LUI  CRISTOFOR”, 21

 
CRISTOFOR, SPRE   MULT  VISATELE   INDII
 
Sub cer citrin-stibin, în flăcări,
din Porto Santo, spre apus
pleca,la vânt prielnic, prinţul
pe-o caravela-n lung balans,
cu  velele-ntinse  pe  larg,
scurt prinse de un alb catarg…
cu zeci de  marinari  în veghe
pe punţi albastre, înarmaţi,
şi prinţului, slujind în  pază…
în şiruri, zecile de sclavi,
tot rânduindu-se la vâsle,
iar El, la proră, ca un  sfinx,
scruta întinderea albastră…
... alte galere îl urmau
în zmulgerile de mistere,
rupând reci valuri, din Azore…
 
grăbea alaiul   pe  ocean,
spre -acele mult visate ” Indii ”,
lăsând pe  frageda Felippa,
la  Palos, în neliniştire
cu dor de prinţ şi de iubire,
El, cel adânc înfipt  în zare,
de Providenţă-n stăpânire…
Prinţesa  sa , a lui   fidelă,
cum  trista pasăre  sirenă    
şi-aşa cum  stela solitară ,
îşi  cauta  în cer alesul …
 
El scormone-n adânc oceanul
Canarele  şi mări sargase   
ţinuturi, altele…. de aur
pe căi numai de el, ţintite
pe lunge mistuiri de larguri -
sălbatic necuprins de ape
cu valuri ,pân  la cer, coloane
aprinse-n năluciri sihastre…
scruta  diamantin, apusul
cu  lazurii  creste smaragde …
 
Se  avânta –n pline  nelinişti
 şi s- adâncea-n via simţire
de braţ cu neguri  scăpătate
în depărtări de zări granate…
din zbor, îi urmărea zenitul
în  fulgerări crisoberile,
sirene ne -  ntrecute –n cântec
şi îngeri în plutire, paşnici
lung, drumul lui, spre  „El Dor-ado „
pe  neumblate- răzvrătite ape!…
 
Gheorghe Apetroae-Sibiu