ELEGIE ÎN IMAGINI - REVENIRE
Gheorghe Apetroae Sibiu
Din El, demiurgul de Neînceput,
o stea de duh în mers îi înflorea
şi-n zborul ei, astrală, hoinărea-n
cuprinsul Lui, cu dor de început!...
plutea în cerc prin spaţii stela lesne
cu aripile albe-n frângeri, vindecate
de vrerile-i aprinse în ogiva bolţii,
slujindu-i îngerelă, ca o preacurată
cu sârg şi de Neînceput curtată! ...
Croindu-şi prin tăcere, gând celest,
dorinţa, lângă demiurg, a hoinări
pe-a infinitului travei, ea-n rătăciri,
cu eleganţă şi milerică-n aprinderi
îşi fulgurează trecerea-n nelinişti!...
Cu-al zilei mers, o chinuie şi- Orfeu!...
E fermecată stela de nou cântec,
cum Ne-nceputul de-alergări cervide!...
Boemă, e, şi zveltă , ca o ciută-n mers
spre boncănit de cerb, în pretutindeni!...
Acolo, unde şi-o allege, El, şi o aleargă
pe chişiţele serii... cât îi stă, să cadă,
Neînceputu-şi simte sacră retrăirea-n rut!...
Tot, Lui, secundele-i răsăr din mare
piezişe -n crucifix, cu fulgerări astrale,
spre-a i se oglindi sălbatic şi carnalic!…
Că El, pe crugul liber e un nesfârşit,
din nevăzut, în nevăzut, cu ei, suind,
ca să-i adape altei stele razele din nimb
... e celestin şi crist, mereu neostenit!...
Vulcanic rest, ce-n cântec se vrea stins,
din recele-i izvor, cu flăcări să se- adape,
pe alte canioane, în curgeri, să revină
iubire în Cuvânt şi stelei noi, lumină! …
Gheorghe Apetroae Sibiu
Gheorghe Apetroae Sibiu
Din El, demiurgul de Neînceput,
o stea de duh în mers îi înflorea
şi-n zborul ei, astrală, hoinărea-n
cuprinsul Lui, cu dor de început!...
plutea în cerc prin spaţii stela lesne
cu aripile albe-n frângeri, vindecate
de vrerile-i aprinse în ogiva bolţii,
slujindu-i îngerelă, ca o preacurată
cu sârg şi de Neînceput curtată! ...
Croindu-şi prin tăcere, gând celest,
dorinţa, lângă demiurg, a hoinări
pe-a infinitului travei, ea-n rătăciri,
cu eleganţă şi milerică-n aprinderi
îşi fulgurează trecerea-n nelinişti!...
Cu-al zilei mers, o chinuie şi- Orfeu!...
E fermecată stela de nou cântec,
cum Ne-nceputul de-alergări cervide!...
Boemă, e, şi zveltă , ca o ciută-n mers
spre boncănit de cerb, în pretutindeni!...
Acolo, unde şi-o allege, El, şi o aleargă
pe chişiţele serii... cât îi stă, să cadă,
Neînceputu-şi simte sacră retrăirea-n rut!...
Tot, Lui, secundele-i răsăr din mare
piezişe -n crucifix, cu fulgerări astrale,
spre-a i se oglindi sălbatic şi carnalic!…
Că El, pe crugul liber e un nesfârşit,
din nevăzut, în nevăzut, cu ei, suind,
ca să-i adape altei stele razele din nimb
... e celestin şi crist, mereu neostenit!...
Vulcanic rest, ce-n cântec se vrea stins,
din recele-i izvor, cu flăcări să se- adape,
pe alte canioane, în curgeri, să revină
iubire în Cuvânt şi stelei noi, lumină! …
Gheorghe Apetroae Sibiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu