g.a.s.

Totalul afișărilor de pagină

vineri, 21 decembrie 2012

Literatura, Sensuri, G.A.,S.





SCRIINDU- ŢI ZODIA PE UN RAC

Gheorghe Apetroae Sibiu

Din acel iulie, îți tot despletești

razele crustacee - cărarea platonică,

scriindu-ţi zodia pe un rac...

iubești taciturn privirea cerului,

vindecându-ți vecia plăcerii...

din iulie, dezveți zborul dinăuntru

și-l admiri, ascultându-l în izvoare,

buiecind în împărăţia condorilor...

Te-ncearcă, îngerul zenit din iulie,

cântându-ţi din acelaşi cântec:

neînceputul, spre a-l slăvi cu dor ...

Sol al iubirilor, în culori malachii,

strălucești mileric stelar, la Suseni,

topind, de atunci, zilnic, zăpezile

de pe abisul adamitic al bolții,

unduind neliniştile, cu vii bucurii

ce înfloresc din troienite zăpezi,

cugetul vernal, spre beții astrale,

zambilele primăverii din acel iulie...

Simți măsura necuprinsului amor

din care își desflorau liliecii,în zefir,

balsamul virgin al primăverii tale...

Pe văile lungi, cânți și acum tropare

cu răstoacele alunii și smaralde...

De atunci, îți podesc florile mamei

din grădina sfântă a casei , cărarea

de întoarcere, depășirea trecerii

pe roze albe şi roşii, neuitările roze

în verdurile astrofilii și în glastre,

fragede cum fragii copili ai verității

adunaţi din tăpşanul zărilor, în lunci,

batjocorind dogma Marelui Cuvânt,

astrul mustea adevăr din fiecare gând ,

tristeţile, învoindu-le cu ale stelei-

fecioara ce- o admiri și iubești,

Zodia racului, de acum și atunci...

luni, 11 iunie 2012






THE  PHILOSOPHI  OF  SILENCE
                 - by Gheorghe Apetroae  Sibiu
Coordonarea traducerii în limba engleză: 
anglicist universitar doctor Clementina Mihăilescu


As days went by and into encounters did they turn,
you-ve finally got clear
that her passion-flared eyes
may only soothe
of hidden words in a heanvenly sea-s waves
that it is so natural and fine for you
to carry your light
below the pomegranate trees and through the blooming snows,
its silence to undo,
and then hastily to wrap it up
and cover wat she-s got yet best
by the widest gown made up of morning stars.
Then, driven by the first of lusts.
Corollas you shall bring and lay before her feet,
and later snow and harmony
are to be found , on the sky shore,
shadowed by journeys
and in the end,
so full of life, the unborn dawn shall come,
as mystic emeralds.





 

luni, 14 mai 2012

literatura eseistică, Despre incantaţia finalităţii...,Gheorghe Apetroae Sibiu


 GHEORGHE  APETROAE  -  SIBIU.....
  1. FRAGMENTE… Despre incantaţia finalităţii, Christian Morgenstern…
  2.  Cântece de spânzurătoare..Gheorghe Apetroae Sibiu, eseu.
      Epistemologic, in-existenţa heideggeriană a-sein generează ontic şi ipotetic o criză a metaphys-icii, într-o incantaţie a finitudinii (prin desfiinţare) cu forţa nihilismului fenomenologic husserlian, în fiinţă, în “Logosul” distrucţiei, în esenţă speculativ şi, invers, in constructio-compositum, prin raţionalismul cartesian, în receptarea sensibilului , fiinţării temporale a formelor aristotelice şi a ordinii universale în atemporalitate. Se receptează,dar, dia-logosul maieutic-socratic şi aletheicul platonic, de care vorbeşte Anton Dumiriu în Istoria logicicii, atunci când se stabilesc interferenţe logice în definirea diversităţii fiinţării şi cunoaşterii metafizice, în contrast cu finitudinile ontice personaliste. Distrugerea limitei, într-o evidenţă antropologică, neglijabilă la sferele universalului, este susţinută de neo-pozitivismul logic-scientist fundamentat material- spiritual-dual de Scoala de la Viena, prin denudarea dogmelor neodaghine şi ghilotinarea  incertitudinilor simbolistic-fenomenologice prin metode axiologice wittgensteiniene. Se regenerează – dialectizează, astfel, ontologicul, în perpetuu tangaj entropo-peratologic între  atemporalitate(nihilum nil – tempora) 
    şi temporalitatea-zeit, heideggeriană existenţială şi non-determinată, în limite ontice, ambele fiind categorii în transcendere pe via platonică ideatică a prezenţelor formale dialectic -dinamice, cu proiecţii în structuralismul naturalist fenomenologic, apriori-cauzale, kantiane. Doar Kant mai inventase o nouă manieră de a pune problemele epistemologice.în raţionalismul apriorist,..(dând) subiectului cunoscător (ipse intelectus, al lui Lebniz), o greutate şi dimensiuni creatoare necunoscute până la el, vulnerabile, însă, prin stările biolimitative ale intelectului...Este vorba de un ontologic în sine ( noumenon- Da-sein) în transcenderea sinelui şi în alt..(alter ego), determinat şi evidenţiat aici de idealismul biologist pozitivist limitativ,de la Auguste Comte la Hegel şi Schelling, în coordonate spaţial-temporale , dar nesemnificate în universal, limitate. Este un ontologic aletheic înzestrat cu forţa principiilor (“Grund”-satz) universalităţii şi individuaţiei,.ambele- principii axiologice ale transcendenţei, de speţă convenţional pseudoangelice,  estetizate, obiectivând în formele corporale-aristotelice armonic simetrice leibniziene- in principium rationis-, într-o permanentă culisare anticlină şi sinclină , în spiritualizare, duale şi universale, angajate spre finalitatea ontică a universalului.  Asistăm la o mobilitate axiomatică între metafizica transcendenţei non-iconice material-spirituale şi materia pură, dialectizată în substanţa ei cu voinţă universală şi cu valenţe posibil gânditoare universale sau posibil reflexive, intelective,  în exerciţiile reprezentării schopenhaueriene, imposibil de receptat de bioanalizatorii umani . Hegel va detona  limitele aprioriste kantiene, dând ideii absolute, imposibil cognoscibilă, valenţele de însumare istoric - dialectică subiect-obiect,în ipostazieri exiostenţiale, formulând, astfel, legea stadiilor progresiste ale gândirii umane, de construire a  realităţii. Asistăm la extrapolările nelimitei şi ale nedefinitului material la formele monadice, expresii metafizice duale ale nemărginirii nemărginitului depăşit spaţial- temporal în universal. Se actualizează realul în sensibilul ireal şi se dimensionează existenţe genezic temporale dialectice, cum ar fi cele în dinamica spiritului intelectiv uman humeian, în ipse, evolutiv, caracteristici canonice ale biologicului antropologic schelerian, cu valenţele-i sociologice formale comteene sau, printr-o nouă extrapolare, la orice – aposteriori- (Wie-sein) socio- biologic, de regulă , în coborârea şi în urcuşul sinclimaxului cu amplitudini regresive şi progresive ale absolutului axiomatizat de depăşirea trecerii spre tot  ne- începuturile ontice. Aceasta, numai spre evidenţa unor orientări raţionalist-dialectice în explorarea (i)cognoscibilităţii diversităţii duale a universalului şi a metafizicii sale, a infinitului mereu actualizat ca substanţă – câmp al veşniciei, în creştere eliptică-descreştere placid - litotică, un sens al eternului în non-sensul proximei finitudini.
  3.  Gheorghe Apetroae Sibiu . 

duminică, 29 aprilie 2012

literatura, eseu peratologic, gheorghe apetroae - sibiu



Meditaţie la catafalcul scriitorului sibian Mircea Ivănescu – 
Gheorghe Apetroae  Sibiu

       Legătura de suflet şi materială cu tine, Mircea Ivănescu, are , acum,  în faţa catafalcului în care stai condamnat de instanţele entropice ale Universalului stâlp de trup luminat de-spiritualizat, dimensiuni cosmice!... Peste nimic, s-a prăbuşit din cerul citrin al frumosului şi  al astralului Sibiu , pentru a se înălţa în loc şi a-i opri prăbuşirea în neantul clipei şi pentru totdeauna, încă o fiinţă. Este aceasta una dintre stelele unice în  strălucire ale literaturii şi spiritualităţii româneşti, mereu în căutările dedalice, cum cele ale unui Ulise homeric. Este scriitorul european şi traductologul anglicist Mircea Ivănescu, sufletul blând , adânc şi înalt auctorial, astral în simţiri şi în silogismele ţesute din ironii anecdotice, spre dezalienarea adâncurilor din cu-vânt cu jocul unor esenţe spirituale sublimate în anatase tremole. 
       Aşadar, atât de jos, fiind şi atât de apăsat de procesiunea ta de înhumare, cred că tu, Mircea Ivănescu, poţi lesne să atingi, cu lumina livrescului tău, toate traveele şi colţurile cerului , locurile veşniciei tale, în chip divin, de serafim cu aripi creatoare de lumină prometeică, iniţiatică, largi cât cerul. Eşti  acum, acea umbră a unei fiinţe mult iubită de noi, de cei care te-au cunoscut, dintre care mulţi ţi-au fost discipoli şi au exultat în lumina ta cea plecată acum cu tine , după o altă stea pe vesperale văi, pentru a se pierde în înălţimile cu voie divină, ori pe câmpiile vide ale unui cer hăruit cu harul flacării tale, cu al tău nemărginit lăuntric transubstanţializat pentru eternitate!.. Că sufletul tău şi-a căpătat insolitul din vieţile înalte james - joyceiene şi poundiene, pe care le-ai împrumutat pentru exilul pământean, din  viziunile halucinante, groteşti şi stranii, în tangajul realului cu fantasticul, ale lui Kafka, din dramatismul şi sindinamica fluxului conflictual narativ dialectizat prin metaforele antinomice, ale lui Faulkner,sau din complexitatea sufletelor proteice în topologii cu peisaje lucinde şi din ironile enciclopedice şi gnomice configurate antinomic şi metaforic de Musil, ori din armonia interioară a versului care individualizează, în eseu imnic, cosmicul antic în diacroniile existenţiale, la Holderlin şi nu numai. Sunt coordonatele verticalei celestei tale traiectorii  providenţiale, muncite sisific de-alungul vieţii tale, mult meritate şi bine-cuvântate. . Şi nu oricum!... Mările sepulcrale vor vântura acel nisip tenebros al tău, dar spiritualizat , complexat în teluricul din neant, care se va amesteca cu cel al Stelei tale iubite,  distinsul ziarist şi om de cultură, un alt astru căzut, şi el, în acelaş neant, spre ne-pierire, acum mai bine de 13 ani, din acelaş cer sibian!...
     Cu tine, sub tine, poate şi deasupra ta, în apolinicul razelor tale vor trece în  angelice plutiri îngerii sacerdotali în chip de păsări sfinte şi în zborul lor astral, cu fâlfâiri de cristice aripi, în coruri de slavă, cu goarne, surle şi trâmbiţe îţi vor cânta  şi îţi vor însoţi zborul spre a-ţi auzi mereu cântecele mării tale existenţiale în valuri crisale şi smaragde care au bătut adânc deceniile navei tale spirituale, tu rămânând statornic, în glorie şi invincibil la prora literaturii naţionale, a postmodernismului literar şi a traductologiei, până, hăt, la vârsta neputinţei!...
   Printre noi, cu noi, ai plecat cu sufletul, ca o clipă, în sacrificarea unui tradiţionalism literar  nefericit adormit, vremuit de optuzele întunecimi ale unui demers literar apocaliptic, în speranţa unei vremi escatologice, de trezii iconoclaste şi de renaşteri pure, Mircea Ivănescu!... Plecarea ta e un transfer într-un exil al identităţii literare şi îşi va lăsa aici şi oriunde, acum şi pentru totdeauna, reverberaţiile unui gol nemărginit în sufletele celor care te-au cunoscut şi te-au înţeles, care au trăit spiritual în preajma ta  şi te-au  iubit ca pe o flacără a flăcării divine din care şi-au sorbit căldura luminii. Ei sunt veniţi aici, din Sibiu, de la Bucureşti şi din Basarabia cea sfântă şi românească, pentru a înnota în regret şi în mările lor pline de lacrimi spre înălţimile tale ,de mult rupte de bruiajul cotidianului, în a te purta pe valuri de stăruinţă pe ultima ta cale pământească, spre edenul – paradis al eternităţii tale!..
   Tot atât de mult, ţi-au  simţit  plecarea şi colegii scriitori de la revistele literare sibiene Transilvania şi Euphorion, de la alte reviste la care ai publicat cursiv şi ţi-ai lăsat, în filele lor, mai bine de 50 de ani, vlaga voinţei şi genei tale literare, existenţa-ţi solară în literatura română astrală, şi nu numai, o viaţă caracterizată printr-o muncă livrescă tenace şi fructuoasă axiologic pe tărâmul creaţiei estetice.
   De aceea, colegii tăi scriitori n-au reuşit să se desprindă uşor şi oricum de tine, cel care ai fost mereu cu ei, de decenii,  Mircea Ivănescu!... I-am văzut alături, proteici şi neproteici, lângă catafalcul tău, în acest ceas al despărţirii de tine, pe redutabilii cărturari Mircea Tomuş , Mircea Braga, pe scriitorii  Ion Radu Văcărescu, Mihai Posada, Dumitru Chioaru, Rodica Braga, Anca Sârghie..., pe poeţii basarabeni şi pe toţi cei care , mai vârstnici sau mai începători, au stat în preajma ta, pentru a se hărui cu tot sufletul tău, lângă tine, Everest al culturii române, spre a lua din înălţimile tale şi a primi de la tine prinosul intelectual  de  lumină scriitoricească. 
     Mă aplec spre tine, Mircea Ivănescu,  cu gratitudine, pentru a-ţi sorbi toate culorile amintirilor, începând de la 1984 şi pentru a-ţi mulţumi de căldura cu care m-ai primit atunci, dezinteresat, în universul tău literar!... Mă obligă aceasta, de a-ţi purta vie şi integrală imaginea de magistru, ca a unui personaj de mit, unei fortăreţe   inexpugnabile în poezie, unei referinţe morale şi spirituale, lumina din lumina astrului liber care a apus încă în plină zi, dar  fără a-şi pierde cât de puţin din genuina-i  strălucire!... Memorez momentul anului 1984, în care m-ai lasat să-ţi iau, fără vamă, lumină din vulcanicii tăi ani, atunci, în vogă existenţială!... De aceea  nu am odihnă şi nu pot şi nu ştiu decât să te caut mereu primul printre cei din care am crescut în lăuntrică  iubire spirituală, rodire întinsă din razele-ţi solare, ca ale unui cer celestin, senin şi ocrotitor!...
   Tot timpul tău a rămas un havuz ce –şi eluviază absintul marelui  tău spirit
într-un fluviu de gratitudini şi de mare trecut literar, un Cronos prăbuşit, spre a se înălţa, pe cascadele literaturii postmoderniste futuriste!...
     Că tu, Mircea Ivănescu, nu pleaci spiritual dintre noi!... Ai rămas zidit în tot monumentul nostru cultural naţional prin întreaga-ţi existenţă raţională şi intuitivă anabazică şi celestă , pentru eternitatea căutărilor întru marea-ţi  fiinţă. Vom păstra mereu vie imaginea chipului tău de lumină, într-o permanenţă a surâsului generos pe buze cu grimasă expresivă a dimensiunii bunătăţii tale nemărginite şi cu semnificante intelectual- arnoldice anecdotice. Ai trecut după steaua ta, stea cu harul din harul veşniciei cristice, iar noi rugăm providenţa la răsplata muncii tale de propăşire aici, pentru cei ce-ţi urmează, a unei literaturi într-un sublimat de înaltă factură hermeneutică, estetică şi gnomic-epistemologică, iar răsplata binelui făcut este de a te primi  în înflorile grădinilor celeste, unde nu-ţi vei înceta prezenţa nobilă, opera ta de prim ctitor spiritual –intelectiv  al paradisului veşnic!... 
      Noi cei rămaşi aici, te vom căuta în misterele cerului, prezenţi mereu pe cărările albastre - ametiste ale celestului, spre a te re-găsi şi a te re-aduce, un Nestor al nostru, în atingerea memoriei Edenului,  din zodiile eterului!…
     Să-ţi glăsuiască ţie, sfânt magistru întru  nobilă literatură , clopotele sfinte, eternitatea helenică, cu vocea revolută a nemărginirii!.. 
     Să ne vestească, ele, prin dangătul astral, spre a ne bucura, ştirea sosirii marelui tău spirit în slava celor mai înalte ceruri!... Ele să-ţi primească ,în văzul lor, lumina veşnică a fiinţei tale înspre primenirea luminii lor  şi să ţi-o păstreze întru cele divine, iar crucea acoperită de jerbele de lumină din florile recunoaşterii pământeşti să-ţi străjuiască aici, între noi, cei veniţi şi neveniţi, tronul tău uzurpat de teluricul ţărânii , noi, cei care ne-am certat cu Caliban, rămânându-ţi străjerii loiali ai oglinzii tale vii , simbolul  etern al cerurilor în iubirea nemuririi tale!...
               
               Sibiu, 23.07.2011….Meditaţie la catafalcul scriitorului Mircea Ivănescu    - Gheorghe Apetroae  Sibiu



duminică, 8 aprilie 2012

Literatura, Semnificaţii pascale, Gheorghe Apetroae Sibiu



HARISMA




Pe sub bolţile aurite
cu zorii din " Lumină",
în Iisus să ajung,
cu smerenie păşesc
în glasul de crez
al clopotelor sfinte;
de graţie, mă închin
şi Cerul slăvesc …

Duhul ,în Duh, pogorât,
mă înalţă-n Treime
într-un miracol divin
de iubire, ne-stins;
reverberează-n altar
lumini inefabile, 
smulg din glasul razelor
nemurirea-n sfinţenie
şi un suflet, din vis …

Din Pacea creştină
înfloreşte o inimă;
irump nădejdi
pentru o Lume-n Iisus
cu adevărul Crucii,
care se revarsă
"Lumina" din stele
peste Apus …

Prealargul albastru,
Mântuitorul coboară
În-Dumnezeit în trup,
celest prin Cu-vânt;
mărturisesc crezul meu
în Iisus, Mariei 
şi o Naştere  a  Cerului
prin  Ea, pe pământ …

Poem cuprins în  ciclul  " Porunca  iubirii", din volumul de versuri" Depăşirea trecerii", 
Editura " FIATLUX", Bucureşti, anul 2000