RECVIEM
tatălui meu,

Din fereastra violetă,
un ciob cristalin alunecă,
crucifix alb, tatălui meu …
Florile,
fiori să-l acopere
cresc statornice
printre cetăţile
de pomi răsleţi
încrinate pe dealuri …

În fereastra de violet,
cu prelingeri vii
de cuvinte,
revin să astâmpăr,
ţărânei dogorâte
de sărutul mamei,
setea de întoarcere,
să admir
zambila ultimei primăveri
în culorile trecerii;
crinii şi lăcrimiorele
cu ochii înecaţi
în sărutarea din urmă …

La masa florilor,
lângă crucifixul alb,
martor statornic
al tatălui meu,
petrec amintirile
şi ascult
curgerea placidă
a nimicniciei
peste ne-nceputuri …


Pe fereastra în violet,
ambrozii îngălbenite,
cuvintele lui,
curg din amfore,
flori şi fiori
printre cetăţile de pomi răsleţi
încrinate pe dealuri …



Poezii şi ese