vGHEORGHE APETROAE, Sibiu, Ciclul de versuri “ PORUNCA IUBIRII” din volumul “ DEPĂŞIREA TRECERII”



COELI MANUS


Perdelele de-opal când le feresc
oglinzii, în oglinda ta de graţii
mă uit şi iţi vorbesc prîn semne
de lumina şi azur;
Te-admir din clarul turnului
de-aici,pe tine, Coeli manus ...
Tăria flăcării pe care-o porţi
cu limpezimi de-abise
m-a născut cuprins al florilor
şi întregirii.
La fiecare pipăit al cărnii
ce-o desfaci, o raza sa te culc
în patul rece-al închinării,
stai duh cu-albastre torţe-n mâini
şi îmi asculţi dorinţa, numai,
de iubire;
Necredincios, vrăjit de forţa ta,
mă scol şi urmele-ti adulmec ...
a smirnă şi pământ miroşi,
porţi semnele măririi.
Să-mi concerte-n nopţile de amor
aceeaşi ruga crudă,
aduni soboarele de îngeri,
câte sunt în cer,
de îngeri sa mă-ndrăgostesc ...
Dar, iată că, în agonii, cuvântul
ţi-l rosteşti în alte limbi şi legi,
iar mugurii de caină, ce plesnesc
pe firave tulpini de oase,
tu ţi-i hrăneşti cu stârvul stelelor
de primăvară sfântă ...
Şi ştiu că tu plăceri mai mari decât
sa te sărut de sărbători,
nu spovedeşti ...
Cu braţele deschise spre adânc –
de mult un cerc de nemurire-mbrăţişezi -
Tu, turnul cel imens de logos şi triumf,
poţi să-nţelegi că între noi
e ultima-ntâlnire rece din altarul mut ...


Poezii şi eseuri „Despre neînceput”, Editura Herman, 1992

































SENSURI

N-o să las zeii să fulgere în beţii de stele
nevăzutele …
templele, nezidite, peste tot le-am
deschis …
Veniţi, dar, cu zorile de crini,
pulberi de oricând,
încă neiubite,
să creşteţi zambilele cu miresme de aştri,
de roua clipelor înlăcrimate,
veniţi …


Poezii şi eseuri „Despre ne-nceput”, Editura Herman, 1992




COLIND

Aici albite-s zilele, frumoase-n
datini
cât Vifleemu-n flori de
chiparos;
găsim eros în ASTRA
TRANSILVANĂ,
colind: urmaşii locului din
care-au fost …

Lumina cea mai caldă arde-n
candeli
cu clopoţei şi voci trandafirii;
prin tot regatul ASTREI paşte
Mielul:
credinţa cerului în stea la Beit-
Sahur …

Ne sunt frumoşi şi tot mai crişti
copiii:
brazi argintii pe-zăpezite bolţi …
cuvântul s-a împodobit cu sânge-cântec:
colind de serafimi la naşterea-n
Hristos.


„Foaia Poporului”, nr. 11 – 12, 1995


HARISMA

Pe sub bolţile aurite
cu zorii de lumină,
în Isus să ajung,
cu smerenie păşesc
în glasul de crez
al clopotelor sfinte;
de graţie, mă închin
şi cerul slăvesc …

Duhul sfânt, pogorât
mă înalţă-n Treime
într-un miracol divin
de iubire, nestins;

Reverberează-n altar
lumini inefabile,
smulg din glasul razelor
nemurire şi vis …

Din Pacea creştină
înfloreşte o inimă;
irump nădejdi
pentru o lume-n Isus
cu adevărul Crucii,
care se revarsă
lumină de stea
peste apus …

Prealargul albastru,
Mântuitorul coboară
Îndumnezeitul trup
celest prin Cuvânt;

Mărturisesc crezul meu
în Isus, Mariei
şi-o naştere-a cerului
prin Ea, pe pământ …


Stele, prinse-n rozare,
la gâtul Fecioarei
îmi purifică gândul
de zăpezi şi mister …

Simt, dar, cum Isus
cu tainele lumii deschide
portale de aur
şi mă-nalţă la cer …


„Foaia Poporului”, anul V, nr. 11 – 12, anul 1995

Hoestia
Mamei
Îngerii din magnoliile înflorite,
cu lumina ta mi-au glăsuit:
în braţele lui Charon, te poartă
luntrea
prin freamătul de graţie al stelelor,
vuiet al brazilor,în mariaj sădiţi
cu făgăduinţa pietrei înnegrite
din templul Cybelei;
Destinul tău, de rugă cristică,
te-a înălţat biserică
cu multe turnuri, lângă drum,
pe pământul străbun,mai înainte
de scăpătarea-ţi în eternitate,
mai înainte de nunta cu sfinţii
cei de credinţa ta,încremeniţi,
spânzuraţi de catapeteasma trecerii …
Să te bucur,
îţi vestesc că zeii te doresc
şi că lipsirea ta-i apasă, Hoestie,
stâlp de cămin,cel rezidit
din semnele iertării pe culmile vrerii
o paternă logodnă cu zorii,
prin copiii tăi, înflorind …
spre a te odihni lângă altar,
la răsărit …
Să ştii că, tot ce-n vale ai lăsat
îţi stau la locul lor,
aşa cum ţi le-ai rânduit
şi-o viaţă le-ai gândit …
Din primăveri, poetic înflorind
din cripta de mormânt
Tu vezi cum prunul ce bătea
cu crengile-n fereastra ta,
de câte ori, întors din lumea mea,
mă aplecam spre mâna ta
să ţi-o cuprind şi s-o sărut,
întroienit şi-nmiresmat de flori
de dorul tău „De Vale”
s-a uscat curând,
în el, sporindu-şi albe anotimpuri,
slava rechemării…
-----------------------------------------------------------------
Cu tinereţea ta, eu
ţi-am rămas copil, Tu, Hoestia,
în ochii tăi ce îmi furau matern
surâsul cristalin,
la sânii tăi când gânguream
şi când cântam în vis,
porţi chipul magului bătrân,
sedus de sfinte melodii
din nesfârşite raze …
Acum de câte ori revii cu cerul
din mormânt
îmi ostoieşti durerile
cu braţele de amintiri,
de sărbători,de-mbrăţişări
şi părintesc sărut,adulmecând
balsamul florilor de crini,
de lămâiţă şi magnolii
crescute-n jurul sânilor tăi albi
trandafirii ,
de seva primăverilor trecute,
năbuiţi:
în templul vechilor grădini,
spre-a nu se ofili
zambilele şi trandafirii…

Am venit ca să cuvânt
la capul tău de candelă păzit,
poemele pe care mi le-ai scris,
recunoştinţă-a vieţii tale,
mie dăruită !!…
Lumina ta
şi har al flăcării de stea
cu glasul tău adânc ca pe copil
mă strigi în preajma ta
să-ti stau, alături să mă ştii,
Chemării tale îi răspund
cu fiecare clipă …


Suseni – Suceava, 15 mai 1999




PERIPLU
lui Emil Cioran

Întors la rostul tău,
cuprinzi în braţe zarea,
cornişele cărării le prinzi
din Răşinari
şi te întreci cu norii
din pajiştea albastră
pe plaiul revederii
înzăpezit de ani …

Pe stâncile cărunte
de ostenirea vieţii
ajuns, respiri sălbatic
şi desprinzi de cer
azurul prăfuit de dorul
revederii
într-un decor de cetini,
de vrajă şi mister …

Trezit de nesfârşit,
aici tu îţi cerţi clipa,
privirea ţi-o arunci
prin rariştea de pini
stropiţi cu zorile,
când crestele rebele
te-aleargă la crepuscul,
iubire să le-nchini …

sclav, serii îi vorbeşti
şi o hrăneşti cu stele
pe lucii de izvoare
ce fug prin vremea ta
cu amintirile întoarse
din înălţimea Steazei
la gura văii strâmte,
în a le-mbrăţişa …

Tăcerile din aşternutul
de negură-a plecării
în reveria nopţii
le stingi cu un sărut
pe genele ce cad
din pleoapa de amurg
în susur de izvoare
şi în miros de brad …


Răşinari – Sibiu, 1999




LUI C.N. ŞI M.T.

N-aţi fost ca orişicare,
fiinţe din eter …
aţi fost stele moldave
şi-aţi strălucit pe cer …
comori de tinereţe,
azi flăcări în Eden,
pe un ocean de umbre,
plutiţi spre un alt ţărm …

vă poartă groaza morţii
cei care v-a iubit
şi-noată-n mări de lacrimi
pe cer la asfinţit …

Din capătul puterii
vin nopţi, neant şi frig,
iar vântul poartă grindini,
ninsorile vă prind …

Neliniştea speranţei
v-o ştiu şi-acum în trup
trecut spre groapa rece
deschisă la trecut …

Durerea despărţirii
şi ultimul sărut
v-aducă-n nemurire
din somnul cel profund …

Nimicul vă recheamă
la lumea dinspre ieri,
vă poartă cu durerea
albastrelor cărări …

Vă căutăm în cerul
misterelor de-acum,
iubirea vieţii noastre,
celestă în genuni !

De cruci nedespărţiţi,
vă stăm să vă-mpliniţi
în raza altor stele,
din zodii să veniţi …

Ca-n sorţii lumii voastre,
fiinţe din eter,
de stele luminoase,
să străluciţi etern …


Rugăciune encomiastică rostită la mormântul lui Costel Niculăiasa, soţul sorei mele Lenuţa şi la mormântul lui Mişu Teleman , soţul sorei mele Miluţa, dispăruţi prea timpuriu din viaţă, lăsând în urmă şi în derivă destinul soţiilor şi copiilor lor…
Cimitirul Oprişeni din Fălticeni, 1993


LA MIRCEŞTI CU BARDUL
variantă
În templul lui, spre a-l sluji, el
m-a primit cu flăcări noi,
din cerul de citrin
şi m-a cuprins mireasma florilor
din lunci
şi-a torţelor de muguri măslinii;
şi mi-a vorbit cu glas diamantin,
să mă înalţ în zborul ciocârliei,
acordându-mi viersul
şi lilieci, din trupul lui,
îmbălsămau Siretul…

să cresc din zorile de-atunci
aprinse-n el, în oda de april,
precum Steluţa-i spre-alte veşnicii;
cuvintele să-i port în ritmuri noi
înslobozite-n armonia altei lumi
un zeu, din cerul de legendă rătăcit –
şi lilieci, din trupul lui,
îmbălsămau Siretul…

Văzuţi, ori nevăzuţi, slujind
la geniul său,
îl răscolesc ades din raclă,
ca pe-o carte
şi-n locul stelei care i-a plecat,
ca să-i încapă,
l-au aşezat la gura sobei
împăienjenite de multe ierni
parcă mai lungi, mai triste
fugite din alt stih, ca să le cânte
cu glasul nemuririi sale,
de vechi tulnic…
şi lilieci, din trupul lui,
îmbălsămau Siretul… Mirceşti, 14 mai, 1992