ŞCOALA „MIRCEA IVĂNESCU” ŞI TRANSLAŢIA LITERATURĂ-EXISTENŢĂ
Interesantă, prin valoarea textelor şi comentarii, şedinţa cenaclului „Vladimir Munteanu” din 21 dec. 1993. S-au prezentat: volumul de versuri „Familia şi echilibrul indiferent” de Iustin Panţa şi ciclul de poeme „Tratat despre neputinţă” de Mircea Ivănescu. S-a remarcat, deopotrivă, discursul livresc cu accente retorice, imaginile expresive explorate din ficţiune şi realitate, sensibilitatea şi valoarea estetică.
La Iustin Panţa, Florin Oancea sesizează construcţia erotică; I. R. Văcărescu admite transferul echilibrul indiferent, graţie mariajului poezie-proză; Dumitru Chioaru delimitează un text al tranzitiv-reflexivului cu valoare de referenţial, impresionist şi emite ipoteza prin care autorul pleacă dinspre literatură pentru a ajunge la existenţă; Mircea Ivănescu consideră poezia discipolului său „ciudată, insolită, profundă şi reală, într-o dialectică a alternativelor, în care ura naşte iubirea, o caracteristică a marii poezii”.
Desigur, Iustin Panţa se constituie grilă între poezie şi proză pentru contopirea celor două entităţi într-o nouă specie literară. Aici vor coabita categoriile: episteme, intuiţia şi revelaţia. Un „modus vivendi” în templul trinitar „inima, mintea şi sexul” într-o proiecţie-raţio de tip cartezian cu reuşite polarizări şi reflexii, care actualizează trecerea în devenire şi angoasa în finalitate, pentru a crea ineditul şi conferi scrierii geniu.
Intrând pe domeniul ivănescian la ciclul „Tratat despre neputinţă”, s-a încercat o transcendere, pe înaltele-i coordonate literare, în cosmosul tensiunilor lăuntrice ale autorului. Iustin Panţa apreciază stilul şi accentuările facile „… Mircea Ivănescu este un dat, o şcoală de înaltă cultură, nu am cum să o neg şi să mă abat de la ea”. Ioan Mircea observă un stil în alteritate virtuală la care nimeni nu ajunge şi remarcă, la fel ca Dumitru Chioaru, translaţia dinspre existenţă spre literatură, cum la Iustin Panţa dinspre literatură spre existenţă. „Mircea Ivănescu” este un Rembrandt care ştie că paradisul este acromatic” şi, prin a se raporta la cosmic şi nu la teluric, „reuşeşte o mare pictură”. În frescă apar personajele pozitive: Gabriela Adameşteanu şi Cezar Baltag, ultimul „reazem” şi „punct de orgă”. Mircea Ivănescu, afirma C. Chiriac, „este un monstru care aduce după el un întreg continent literar”. Livia Mircea, pe text, revelează elevaţiile scrierii ivănesciene pe care „nu oricare muritor le poate atinge”.
Să-l admirăm pe Mircea Ivănescu, un mare creator de poezie livrescă cu substrat anecdotic, copleşită de rafinamente care oferă edenul dantesc al fiinţării lăuntrice, angelice dar şi damnarea cinismului. Personajul: Oscar – realitate şi ficţiune. În fine, ciclul întreg încorporează axiologicul spiritual cu tenta-i panteistă, de la „perspectiva de broască” a nepotentaţilor şi până la „a săruta mâna prinţesei”, un simbol al literaturii mari, autentice.
„RADICAL”, Sibiu, nr. 1030, anul 1994
ŞI UITE AŞA SE CUCEREŞTE O INSULĂ
Avem astăzi a asista, cu veneraţie, la valul de spiritualitate declanşat şi sustentat în spaţiul cultural sibian de o pleiadă de tineri, de o tipologie lirică şi livrească, porniţi, cu patosul caracteristic, pe un drum de clasă iniţiatică, pentru a ajunge, cu siguranţă, în edenul desăvârşirii lor intelectual-creatoare, prin literatură. Aşadar, după seria cărţilor lansate de tinerii scriitori sibieni, deveniţi consacraţi: Iustin Panţa, Dumitru Chioaru, Mihai Posada şi după ce aveam să-l admirăm, nu de mult, în una din şedinţele cenaclului literar „Vladimir Munteanu” pe poetul licean, Radu Leluţiu, ca o revelaţie în literatura sibiană, aşa cum îl remarca, cu autoritatea sa, poetul Mircea Ivănescu, în acelaşi cenaclu, iubitorii de literatură au avut ocazia de a recepta o serie de creaţii literare promiţătoare, aparţinând altor doi tineri sibieni: Adela Greceanu – poezie şi Radu Buiucă – proză. Din prezentarea textelor s-a observat la Adela Greceanu o încercare de poezie modernă, dincolo de literatură, dar a cărei adâncimi realizează ineditul (Iustin Panţa), un lirism evident, dar într-un text încă aluvionar (Livia Mircea). D. Chioaru deosebeşte o retorică incompatibilă cu normele poeticii dar compatibilă cu viaţa însăşi, un joc interesant de cuvinte care generează autenticul. I. R. Văcărescu remarcă, în texte, un ton al autoironiei (Am uitat totul), al negaţiei totale (Volumul titlului), şi un evident textualism (Clipa de faţă, A început ceva nou, etc. …). Grancea consideră creaţia Adelei G. incitantă, uneori iniţiatică, dar şi în abundenţă de locuri comune. La Radu Buiuca se observă onirismul lui Radu Ţepeneag (D. Chioaru), dar şi un eu liric ermetizat în expresionism (Livia Mircea), precum şi frecvenţa de secvenţe dintr-o proză, care pot fi considerate pagini de jurnal, fără a accede la finalitate (Iustin Panţa). Florin Oancea încearcă a-l aduce pe R. Buiuca – prin viziune sa grotescă, captivă şi stilul cu o rezonanţă barocă, în adiacenţa prozatorilor D. Garnett, Franz Kafka – în „Profesorul şi Miti” şi, de ce nu, în cea a lui Manuel de Jezus Galvan – în nuvela „Şi uite aşa se cucereşte o insulă”. I. R. Văcărescu îl apropie pe R. Buiuca de Urmuz şi de Andrei Pierre de Mondiale, şi aceasta prin acea latură a expresionismului şi reificării unui drum al frigului absolut (Saniobuzul) din care nu lipsesc elementele de proiecţie existenţială ale unui erotism freudian, juvenil, într-o viziune anistorică.
„RADICAL”, Sibiu, nr. 1110, din 26 aprile 1994
DE LA COSMOGONIE LA PATRIOTISM
Vineri, 29.01.1999, Filiala Cibin a Bibliotecii ASTRA a organizat cu concursul direcţiei centrale ASTRA, o masă rotundă, asistată de cititori, cu tema: „Eminescu, de la cosmogonie la patriotism”. Dintre participanţi, exegeţi de valoare în domeniul cercetării şi criticii literare şi creatori de literatură, s-au remarcat: scriitorul Mircea Ivănescu, deţinător al premiilor literare OPERA OMNIA şi Mihai Eminescu; prof. univ. dr. Matei Pamfil, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, recunoscut pentru exegezele privind întreaga activitate literară şi culturală a ASTREI şi studii de topologie a Mărginimii Sibiului; prof. univ. dr. Anca Sârghie, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, recunoscută pentru studiile sale în eminesciologie; prof. filolog Virginia Hodorogea, secretar I literar al Asociaţiunii ASTRA şi redactor şef al revistei „Foaia poporului”; poetul sibian, pr. Florin Oncea, prof. ing. col. Alexandru Cinteză şi alţii.
S-a reţinut excursul fascinant şi extrem de elevat al marelui om de cultură, Mircea Ivănescu, cel care a reuşit să reliefeze cu obiectivitate viziunea cosmică a geniului Eminescu şi să facă cunoscută apariţia unei mişcări literare în generaţiile de scriitori 70 – 90, mişcare bine reprezentată şi care, cu instrumente proprii cuvintelor literare postmoderniste, încearcă să determine, dincolo de genialitatea creaţiei eminesciene, noi repere literare.
În expunerile deosebit de docte, participanţii au insistat pe vizionarismul eminescian, consolidat la confluenţa dintre elementele gnomice şi fenomenologice cu sensibilitatea metafizică a geniului propagat „în sacrum” în cea mai mare parte a operei eminesciene.
S-a desprins, din aceasta, cu multe relaţionări reductibile la întreaga critică a operei, modul strălucit de abordare a marilor teme fenomenologico-epistemologice în creaţia geniului şi structura modelelor sale cosmologice de tip platonician şi kantean, cu multe trimiteri la filozofia schopenhauriană şi la scrierile Rig-Vedice. Majoritatea temelor, cum ar fi: apocalipticul cosmic şi teluric, timpul, spaţiul celest, demiurgia, geneza, întunericul, iubirea, istoria şi patriotismul naţional au fost relevate pe texte.
S-a apreciat de către participanţi disponibilitatea conducerii bibliotecii ASTRA şi a Filialei Cibin de organizare a unor asemenea manifestări, deschiderea pentru promovarea unor acte de aleasă cultură.
„RONDUL”, Sibiu, 3 februarie 1999
EMINESCU, ÎN AREOPAGUL ASTREI
Joi , 4 februarie a.c. în cadrul Universităţii Populare ASTRA s-a derulat la Cercul Militar din Sibiu manifestarea culturală sub genericul „Eminescu şi idealurile Astrei”.
Programul de comunicări sub genericul mai sus consemnat a cuprins exegeze şi comunicări literare asupra operei şi activităţii publice eminesciene, reflectate prin prisma criticii şi istoriei literare. Comunicările au fost prezentate de universitari consacraţi domeniului lingvistic şi stilisticii eminesciene, personalităţi din conducerea ASTREI şi secţiunilor sale, creatori de literatură.
Extrem de documentate, de elevate, comunicările, fiecare cu principiile lor de originalitate, au conturat deplin genialitatea creatorului, prin incursiunile ample şi docte în universul poetic, publicistic şi instituţional eminescian. S-au remarcat expunerile d-lui. prof. univ. dr. Victor Grecu, de la Catedra de limbi romanice a Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, cu tema „Valenţe stilistice eminesciene”, comunicarea d-lui. prof. univ. dr. Dumitru Acu, preşedintele ASTREI CENTRALE, cu tema „Eminescu şi idealurile ASTREI”, apoi comunicarea d-nei. lect. univ. Mirela Ocinic, cu tema „Şcoala în publicistica eminesciană”, expunerea d-nei prof. Virginia Hodorogea, cu tema „Problema naţională în viziunea lui Eminescu”, precum şi comunicarea poetului Mihai Posada, cu tema „Despre agresiunea evlaviei la Eminescu sau conştiinţa unităţii prin credinţă”.
Toate comunicările, prin tematică, au reliefat construcţiile literare inegalabile ale geniului Eminescu, prin vizionarismul cosmic şi metafora creaţiei, adâncimile de simţire şi de sensibilitate cosmic spirituale în actul stilistic (Victor Grecu), deschiderea lui Eminescu către activităţile literare şi de cultură naţionale, ale ASTREI, receptate cu mult interes de către poet, precum manifestările de la Blaj, Arad, Sibiu ale ASTREI, relevate într-un excurs extrem de documentat (Dumitru Acu), idealurile creatorului de reforme instituţionale şi de propăşire culturală şi socială a neamului românesc (Mirela Ocinic), patriotismul naţional românesc, dragostea poetului şi iubirea faţă de ţară, înălţimile conştiinţei sale naţionale, militantismul său lingvistic şi cultural (Virginia Hodorogea) – precum şi conştiinţa unirii prin credinţă, crearea stărilor sociale teologice, de evlavie, de admiraţie şi patosul elegiac al creaţiei populare în construcţia spiritual-naţională genială a operei eminesciene (M. Posada) – toate modele de referinţă în spiritualitate şi patriotism, principii de plasmă metaforică universală a genialei creaţii. Eminescu, poet naţional şi universal, vârful cel mai înalt al literaturii şi spiritualităţii româneşti, constituie construcţia naţională şi universal literară monumentală a statului cultural spiritual şi social-politic românesc modern, un model de universalitate în înălţarea prin cultură la civilizaţie.
Prin calitatea comunicărilor şi a participanţilor prezenţi la această prestigioasă manifestare culturală, sub egida Universităţii Populare ASTRA, în Sibiu, s-a mai consumat un act de aleasă cultură menit să înnobileze cu noi valenţe culturale şi spirituale istoria culturii şi civilizaţiei sibiene, iar ASTRA devine tot mai mult catalizatorul spiritual şi cultural al constantei noastre istorice naţionale însăşi, prin ideea însufleţirii marelui geniu în conştiinţa celor care depozitează şi subliniază o cultură adevărată, iubirea de neam şi ţară.
Dar, vorbind de actualitatea lui Eminescu, dincolo de pretenţiile „marilor literaţi” de la „Dilema”, să remarcăm cele relevate de Eugen Lovinescu în „Viaţa literară” nr. 149 din 1933: „actualitatea poetului nu numai că n-a scăzut, ci se poate spune că a sporit” şi „dacă majoritatea poeţilor, de pildă … au murit, autorul Luceafărului a rămas încă viu” pentru a străluci pe bolta României, veacurile sale de civilizaţie şi înflorire socială mult aşteptate.
„TRIBUNA”, 10 februarie 1999
Interesantă, prin valoarea textelor şi comentarii, şedinţa cenaclului „Vladimir Munteanu” din 21 dec. 1993. S-au prezentat: volumul de versuri „Familia şi echilibrul indiferent” de Iustin Panţa şi ciclul de poeme „Tratat despre neputinţă” de Mircea Ivănescu. S-a remarcat, deopotrivă, discursul livresc cu accente retorice, imaginile expresive explorate din ficţiune şi realitate, sensibilitatea şi valoarea estetică.
La Iustin Panţa, Florin Oancea sesizează construcţia erotică; I. R. Văcărescu admite transferul echilibrul indiferent, graţie mariajului poezie-proză; Dumitru Chioaru delimitează un text al tranzitiv-reflexivului cu valoare de referenţial, impresionist şi emite ipoteza prin care autorul pleacă dinspre literatură pentru a ajunge la existenţă; Mircea Ivănescu consideră poezia discipolului său „ciudată, insolită, profundă şi reală, într-o dialectică a alternativelor, în care ura naşte iubirea, o caracteristică a marii poezii”.
Desigur, Iustin Panţa se constituie grilă între poezie şi proză pentru contopirea celor două entităţi într-o nouă specie literară. Aici vor coabita categoriile: episteme, intuiţia şi revelaţia. Un „modus vivendi” în templul trinitar „inima, mintea şi sexul” într-o proiecţie-raţio de tip cartezian cu reuşite polarizări şi reflexii, care actualizează trecerea în devenire şi angoasa în finalitate, pentru a crea ineditul şi conferi scrierii geniu.
Intrând pe domeniul ivănescian la ciclul „Tratat despre neputinţă”, s-a încercat o transcendere, pe înaltele-i coordonate literare, în cosmosul tensiunilor lăuntrice ale autorului. Iustin Panţa apreciază stilul şi accentuările facile „… Mircea Ivănescu este un dat, o şcoală de înaltă cultură, nu am cum să o neg şi să mă abat de la ea”. Ioan Mircea observă un stil în alteritate virtuală la care nimeni nu ajunge şi remarcă, la fel ca Dumitru Chioaru, translaţia dinspre existenţă spre literatură, cum la Iustin Panţa dinspre literatură spre existenţă. „Mircea Ivănescu” este un Rembrandt care ştie că paradisul este acromatic” şi, prin a se raporta la cosmic şi nu la teluric, „reuşeşte o mare pictură”. În frescă apar personajele pozitive: Gabriela Adameşteanu şi Cezar Baltag, ultimul „reazem” şi „punct de orgă”. Mircea Ivănescu, afirma C. Chiriac, „este un monstru care aduce după el un întreg continent literar”. Livia Mircea, pe text, revelează elevaţiile scrierii ivănesciene pe care „nu oricare muritor le poate atinge”.
Să-l admirăm pe Mircea Ivănescu, un mare creator de poezie livrescă cu substrat anecdotic, copleşită de rafinamente care oferă edenul dantesc al fiinţării lăuntrice, angelice dar şi damnarea cinismului. Personajul: Oscar – realitate şi ficţiune. În fine, ciclul întreg încorporează axiologicul spiritual cu tenta-i panteistă, de la „perspectiva de broască” a nepotentaţilor şi până la „a săruta mâna prinţesei”, un simbol al literaturii mari, autentice.
„RADICAL”, Sibiu, nr. 1030, anul 1994
ŞI UITE AŞA SE CUCEREŞTE O INSULĂ
Avem astăzi a asista, cu veneraţie, la valul de spiritualitate declanşat şi sustentat în spaţiul cultural sibian de o pleiadă de tineri, de o tipologie lirică şi livrească, porniţi, cu patosul caracteristic, pe un drum de clasă iniţiatică, pentru a ajunge, cu siguranţă, în edenul desăvârşirii lor intelectual-creatoare, prin literatură. Aşadar, după seria cărţilor lansate de tinerii scriitori sibieni, deveniţi consacraţi: Iustin Panţa, Dumitru Chioaru, Mihai Posada şi după ce aveam să-l admirăm, nu de mult, în una din şedinţele cenaclului literar „Vladimir Munteanu” pe poetul licean, Radu Leluţiu, ca o revelaţie în literatura sibiană, aşa cum îl remarca, cu autoritatea sa, poetul Mircea Ivănescu, în acelaşi cenaclu, iubitorii de literatură au avut ocazia de a recepta o serie de creaţii literare promiţătoare, aparţinând altor doi tineri sibieni: Adela Greceanu – poezie şi Radu Buiucă – proză. Din prezentarea textelor s-a observat la Adela Greceanu o încercare de poezie modernă, dincolo de literatură, dar a cărei adâncimi realizează ineditul (Iustin Panţa), un lirism evident, dar într-un text încă aluvionar (Livia Mircea). D. Chioaru deosebeşte o retorică incompatibilă cu normele poeticii dar compatibilă cu viaţa însăşi, un joc interesant de cuvinte care generează autenticul. I. R. Văcărescu remarcă, în texte, un ton al autoironiei (Am uitat totul), al negaţiei totale (Volumul titlului), şi un evident textualism (Clipa de faţă, A început ceva nou, etc. …). Grancea consideră creaţia Adelei G. incitantă, uneori iniţiatică, dar şi în abundenţă de locuri comune. La Radu Buiuca se observă onirismul lui Radu Ţepeneag (D. Chioaru), dar şi un eu liric ermetizat în expresionism (Livia Mircea), precum şi frecvenţa de secvenţe dintr-o proză, care pot fi considerate pagini de jurnal, fără a accede la finalitate (Iustin Panţa). Florin Oancea încearcă a-l aduce pe R. Buiuca – prin viziune sa grotescă, captivă şi stilul cu o rezonanţă barocă, în adiacenţa prozatorilor D. Garnett, Franz Kafka – în „Profesorul şi Miti” şi, de ce nu, în cea a lui Manuel de Jezus Galvan – în nuvela „Şi uite aşa se cucereşte o insulă”. I. R. Văcărescu îl apropie pe R. Buiuca de Urmuz şi de Andrei Pierre de Mondiale, şi aceasta prin acea latură a expresionismului şi reificării unui drum al frigului absolut (Saniobuzul) din care nu lipsesc elementele de proiecţie existenţială ale unui erotism freudian, juvenil, într-o viziune anistorică.
„RADICAL”, Sibiu, nr. 1110, din 26 aprile 1994
DE LA COSMOGONIE LA PATRIOTISM
Vineri, 29.01.1999, Filiala Cibin a Bibliotecii ASTRA a organizat cu concursul direcţiei centrale ASTRA, o masă rotundă, asistată de cititori, cu tema: „Eminescu, de la cosmogonie la patriotism”. Dintre participanţi, exegeţi de valoare în domeniul cercetării şi criticii literare şi creatori de literatură, s-au remarcat: scriitorul Mircea Ivănescu, deţinător al premiilor literare OPERA OMNIA şi Mihai Eminescu; prof. univ. dr. Matei Pamfil, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, recunoscut pentru exegezele privind întreaga activitate literară şi culturală a ASTREI şi studii de topologie a Mărginimii Sibiului; prof. univ. dr. Anca Sârghie, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, recunoscută pentru studiile sale în eminesciologie; prof. filolog Virginia Hodorogea, secretar I literar al Asociaţiunii ASTRA şi redactor şef al revistei „Foaia poporului”; poetul sibian, pr. Florin Oncea, prof. ing. col. Alexandru Cinteză şi alţii.
S-a reţinut excursul fascinant şi extrem de elevat al marelui om de cultură, Mircea Ivănescu, cel care a reuşit să reliefeze cu obiectivitate viziunea cosmică a geniului Eminescu şi să facă cunoscută apariţia unei mişcări literare în generaţiile de scriitori 70 – 90, mişcare bine reprezentată şi care, cu instrumente proprii cuvintelor literare postmoderniste, încearcă să determine, dincolo de genialitatea creaţiei eminesciene, noi repere literare.
În expunerile deosebit de docte, participanţii au insistat pe vizionarismul eminescian, consolidat la confluenţa dintre elementele gnomice şi fenomenologice cu sensibilitatea metafizică a geniului propagat „în sacrum” în cea mai mare parte a operei eminesciene.
S-a desprins, din aceasta, cu multe relaţionări reductibile la întreaga critică a operei, modul strălucit de abordare a marilor teme fenomenologico-epistemologice în creaţia geniului şi structura modelelor sale cosmologice de tip platonician şi kantean, cu multe trimiteri la filozofia schopenhauriană şi la scrierile Rig-Vedice. Majoritatea temelor, cum ar fi: apocalipticul cosmic şi teluric, timpul, spaţiul celest, demiurgia, geneza, întunericul, iubirea, istoria şi patriotismul naţional au fost relevate pe texte.
S-a apreciat de către participanţi disponibilitatea conducerii bibliotecii ASTRA şi a Filialei Cibin de organizare a unor asemenea manifestări, deschiderea pentru promovarea unor acte de aleasă cultură.
„RONDUL”, Sibiu, 3 februarie 1999
EMINESCU, ÎN AREOPAGUL ASTREI
Joi , 4 februarie a.c. în cadrul Universităţii Populare ASTRA s-a derulat la Cercul Militar din Sibiu manifestarea culturală sub genericul „Eminescu şi idealurile Astrei”.
Programul de comunicări sub genericul mai sus consemnat a cuprins exegeze şi comunicări literare asupra operei şi activităţii publice eminesciene, reflectate prin prisma criticii şi istoriei literare. Comunicările au fost prezentate de universitari consacraţi domeniului lingvistic şi stilisticii eminesciene, personalităţi din conducerea ASTREI şi secţiunilor sale, creatori de literatură.
Extrem de documentate, de elevate, comunicările, fiecare cu principiile lor de originalitate, au conturat deplin genialitatea creatorului, prin incursiunile ample şi docte în universul poetic, publicistic şi instituţional eminescian. S-au remarcat expunerile d-lui. prof. univ. dr. Victor Grecu, de la Catedra de limbi romanice a Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, cu tema „Valenţe stilistice eminesciene”, comunicarea d-lui. prof. univ. dr. Dumitru Acu, preşedintele ASTREI CENTRALE, cu tema „Eminescu şi idealurile ASTREI”, apoi comunicarea d-nei. lect. univ. Mirela Ocinic, cu tema „Şcoala în publicistica eminesciană”, expunerea d-nei prof. Virginia Hodorogea, cu tema „Problema naţională în viziunea lui Eminescu”, precum şi comunicarea poetului Mihai Posada, cu tema „Despre agresiunea evlaviei la Eminescu sau conştiinţa unităţii prin credinţă”.
Toate comunicările, prin tematică, au reliefat construcţiile literare inegalabile ale geniului Eminescu, prin vizionarismul cosmic şi metafora creaţiei, adâncimile de simţire şi de sensibilitate cosmic spirituale în actul stilistic (Victor Grecu), deschiderea lui Eminescu către activităţile literare şi de cultură naţionale, ale ASTREI, receptate cu mult interes de către poet, precum manifestările de la Blaj, Arad, Sibiu ale ASTREI, relevate într-un excurs extrem de documentat (Dumitru Acu), idealurile creatorului de reforme instituţionale şi de propăşire culturală şi socială a neamului românesc (Mirela Ocinic), patriotismul naţional românesc, dragostea poetului şi iubirea faţă de ţară, înălţimile conştiinţei sale naţionale, militantismul său lingvistic şi cultural (Virginia Hodorogea) – precum şi conştiinţa unirii prin credinţă, crearea stărilor sociale teologice, de evlavie, de admiraţie şi patosul elegiac al creaţiei populare în construcţia spiritual-naţională genială a operei eminesciene (M. Posada) – toate modele de referinţă în spiritualitate şi patriotism, principii de plasmă metaforică universală a genialei creaţii. Eminescu, poet naţional şi universal, vârful cel mai înalt al literaturii şi spiritualităţii româneşti, constituie construcţia naţională şi universal literară monumentală a statului cultural spiritual şi social-politic românesc modern, un model de universalitate în înălţarea prin cultură la civilizaţie.
Prin calitatea comunicărilor şi a participanţilor prezenţi la această prestigioasă manifestare culturală, sub egida Universităţii Populare ASTRA, în Sibiu, s-a mai consumat un act de aleasă cultură menit să înnobileze cu noi valenţe culturale şi spirituale istoria culturii şi civilizaţiei sibiene, iar ASTRA devine tot mai mult catalizatorul spiritual şi cultural al constantei noastre istorice naţionale însăşi, prin ideea însufleţirii marelui geniu în conştiinţa celor care depozitează şi subliniază o cultură adevărată, iubirea de neam şi ţară.
Dar, vorbind de actualitatea lui Eminescu, dincolo de pretenţiile „marilor literaţi” de la „Dilema”, să remarcăm cele relevate de Eugen Lovinescu în „Viaţa literară” nr. 149 din 1933: „actualitatea poetului nu numai că n-a scăzut, ci se poate spune că a sporit” şi „dacă majoritatea poeţilor, de pildă … au murit, autorul Luceafărului a rămas încă viu” pentru a străluci pe bolta României, veacurile sale de civilizaţie şi înflorire socială mult aşteptate.
„TRIBUNA”, 10 februarie 1999
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu