Gheorghe Apetroae-literatura- COELI MANUS

GHEORGHE APETROAE, Sibiu, Ciclul de versuri “ PORUNCA IUBIRII” din volumul “ DEPĂŞIREA TRECERII”



Coeli manus


Perdelele de-opal când le feresc
oglinzii, în oglinda ta de graţii
mă uit şi iţi vorbesc prîn semne
de lumina şi azur;
Te-admir din clarul turnului
de-aici,pe tine, Coeli manus ...
Tăria flăcării pe care-o porţi
cu limpezimi de-abise
m-a născut cuprins al florilor
şi întregirii.
La fiecare pipăit al cărnii
ce-o desfaci, o raza sa te culc
în patul rece-al închinării,
stai duh cu-albastre torţe-n mâini
şi îmi asculţi dorinţa, numai,
de iubire;
Necredincios, vrăjit de forţa ta,
mă scol şi urmele-ti adulmec ...
a smirnă şi pământ miroşi,
porţi semnele măririi.
Să-mi concerte-n nopţile de amor
aceeaşi ruga crudă,
aduni soboarele de îngeri,
câte sunt în cer,
de îngeri sa mă-ndrăgostesc ...
Dar, iată că, în agonii, cuvântul
ţi-l rosteşti în alte limbi şi legi,
iar mugurii de caină, ce plesnesc
pe firave tulpini de oase,
tu ţi-i hrăneşti cu stârvul stelelor
de primăvară sfântă ...
Şi ştiu că tu plăceri mai mari decât
sa te sărut de sărbători,
nu spovedeşti ...
Cu braţele deschise spre adânc –
de mult un cerc de nemurire-mbrăţişezi -
Tu, turnul cel imens de logos şi triumf,
poţi să-nţelegi că între noi
e ultima-ntâlnire rece din altarul mut ...


Poezii şi eseuri „Despre neînceput”, Editura Herman, 1992