GRATITUDINE
mamei Ilinca

Răsărit din zăpezile tale
am crescut cel dintâi
ghiocelul;
ţi-am surâs
printre primele flori;
am înflorit şi m-ai cules
împreună cu zambilele,
într-un buchet de cer,
gratitudine …
În cântecul sirenelor,
cu gândul brizelor
să învăţ zborul
de la tine,
m-ai aruncat în marea viselor;
muncit de ea şi de Lună
eu, floarea albă de rouă,
ating încă uşor,
cu stropii lor,
braţele tale de-mbrăţişări
până la ofilire …

În gratitudine
mă aplec
spre sânii tăi,
în mine-nrouraţi,
izvor de dor,
să sorb culorile amintirilor …



Poezii şi eseuri „Despre ne-nceput”, Editura Hermann, 1992

TERASELE OCNEI SIBIULUI
TREPTE ÎN TEMPLE

Pământul are preţul morţilor care s-au coborât în el…
Nicolae Iorga
Ajuns la vechile zidiri,
am început să le cânt
imnul antropic
primilor semănători
şi glia să le frământ
cu vlaga lor
din linişti,
sub crucea de mormânt !….

Ea-n temple s - a - nălţat
şi-n rod le-a răsplătit
de generaţii munca,
augustă în cunună,
dar aprig gerul peste veac
cu o moarte le-a cernit
şi dezmierdarea
le-a rămas
străină!...

Toţi zorii brazdelor
de-atunci, croite-n deal
cu plugul tras de boi,
cu truda de ţăran,
sunt azi mileniul devenirii
mănosului hotar
într-un simbol de jertfă
şi infinit uman !…

Că asprul vânt le-a pustiit
trecutul milenar
şi le-a-mbrăcat în doliu
cu ţelină de deal
le-a rejertfit rodirea
pe rugul de altar
al umbrei celor morţi,
întinsă pe Ardeal!…



Cuprinse de speranţa
unor zări senine,
s-au aruncat săgeţi
şi-n lumea fiinţei mele
învăluind prin raze,
vii jocuri de lumină,
Adâncu-mi greu de rod
al flăcării de stele!…

Cu drag le-am coborât
în mine, să le-admir
şi să le-aprind din ieri
pe cerul vieţii mele,
spre-a le reda lumina
de nouă înviere,
rodirea ancestrală
în focul altor stele…


Legaţi şi ei , cu-acelaşi lanţ
de veacul umilinţei
şi-al aşteptării grele,
să zacă nelucrate,
urmaşii celor duşi
la ele i-am chemat,
în plugul brazdei lor
să râdă mângâiate …

Cu drag de glie, ei,din nou
le seamănă, le îngrijesc
ca visul celor morţi
prin ei să se-mplinească! …
Urmaşii templelor de ieri,
veniţi, se rânduiesc
cu torţe noi în mâini,
de grija strămoşească !…

Le-am petrecut la horă iar,
şi-n jocuri noi
alt ev le-am slobozit,
întoarcerea-n fiinţă,
reverberându-mi morţii
luminilor, chemări
la cerul de ţărână,
izvoare de credinţă!…

De veţi trăi în rostul lor,
cu Ele-n legământ,
răsplata muncii voastre
cât holda e de mare! …
Terase de milenii!
în lumea voastră
să rămân şi eu,
vă-nalţ săgeţile de rod
cu vârfurile-n floare !…



Ocna Sibiului 1987




DESTIN

De duh
mă scutură părinţii
prin brazi şi vii,
livezi şi flori;
de al lor dor
am ostenit
şi-am renăscut
de atâtea ori …

Ori simt cum anii
mă strecoară
în ce-i nimic nemuritor...
să plângă zilele-n
meleaguri,
cresc umbra lor
din al meu dor …

M-am înălţat
pe zări de flăcări
şi-am împlinit visul
frumos …
dar, ce folos, când,
orb, destinul
îmi pierde calea
la întors ? …



Poezii şi eseuri „Despre ne-nceput”, Editura Hermann, 1992