LITERATURA, Boroaia, loc etern..., Gheorghe Apetroae

VOLUMUL „ FULGERÂND TĂCEREA”



BOROAIA ,LOC ETERN




De dor de ai copilăriei zei,
la ei întors , Boroaiei, fiu,
spuneţi-mi voi de un alt loc
de căutări
ce poate fi, decât acesta,
mai prielnic şi mai înflorit,
mai sigur
şi mai liber,
mai romîn,
mai tainic
şi mai sfânt,
în stare a rosti de drag
şi legământ,
priveliştilor minţii,
eterna rechemare

la oazele astrale
din Suseni şi Suha ,
la Pleş şi pe Râşcuţa:
cuprinsuri ce pornesc
din Mălăieşti şi Ţarini,
din Boboceni şi Ulii;
magia unor vremi
de flăcări vii aprinse...
pe Moişa şi Săcuţa,
livezi stelare necuprinse ;
La Piscuri şi Jahalii,
ori la a Neamţului cetate :
mistere ale unor veşnicii
în bogăţii şi frumuseţi,
nescrise !…

Spuneţi-mi , dar , ce cer azur
se scurge mitic pe-acest loc
de veghe şi de vise,
cu jocuri siderale,
într-un sobor de îngeri
blânzi, cântând, dansând
prin holdele solare,
sau concertând edenic,
ori , galopând trecutul,
aşa cum cerbul,în poiană
ciuta când şi-aleargă
în pajiştea albastră,
de codrii despărţind-o,
spre a o ispiti cu-argintul
stelelor aprinse în izvoare,
să o adape seara?!..

Şi unde, cu-atât dor,
din zori, căzând
pe “Vale” şi în “Dadişi”
se lăfăie lumina
spre veşnica-nălţare
în rodul muncii
celora rămaşi în loc ,
cetatea primenind-o!?..
Frumos e-aici,
iar gândul înţelept:
imperiul nobilei simţiri
prin rădăcinile tot vii
ale vechilor cătune,
de dărnicie şi cuvânt,
de cântec şi de joc,
pornite din străbuni,
…în alte generaţii
se dilată emblematic !...

Susenii Boroaiei , 20 .07. 1964