CENACLUL LITERAR „VLADIMIR MUNTEANU”- Restituirea unor activităţi literare sibiene...
Cu privire la creaţiile literare aparţinând poeţilor Cristian Seuchea şi Ovidiu Stanomir
Cronică de cenaclu realizată de Gheorghe Apetroae, membru al cenaclului „ Vladimir Munteanu „ din Sibiu, publicată în ziarul„21 RADICAL”nr.1312 din 17 februarie 1995.
În ziua de 13 februarie 1995 , Cenaclul literar „ Vladimir Munteanu, organizat de Filiala Sibiu a Uniunii Scriitorilor din România, şi-a reluat activitatea la sediul Societăţii Medicilor din Sibiu. Prima şedinţă s-a desfăşurat în prezenţa poetului Ion Mircea, secretarul Filialei Sibiu a Uniunii Sdcriitorilor.
Ca moderator al primei şedinţe literare, Ion Mircea a prezentat membrilor cenaclului noua componenţă a Consiliului de Conducere al Uniunii Scriitorilor. S-a anunţat numirea lui Laurenţiu Ulici, ca preşedinte al Uniunii, Florin Iaru şi Eugen Uricaru , ca vicepreşedinţi , cât şi scriitorii sibieni care fac parte din conducerea centrală a Uniunii.
S-a comunicat, de asemenea, desfăşurarea la Sibiu, în luna octombrie a anului 1995, a „ Festivalului European de Poezie”, cu participarea a 30 de poeţi renumiţi în mediile poeziei din Europa, evenimentul cultural având, deci, reverberaţii europene, iar tema festivalului este de o mare actualitate, fiind intitulată „ Satul european, încotro?”.
Poetul Ion Mircea, secretarul Filialei , după trecerea în revistă a mai multor evenimente literare care au avut loc în ultima perioadă, prezintă cenaclul ”Vladimir Munteanu” ca fiind al Uniunii Scriitorilor din România şi al celor două reviste literare sibiene: „Transilvania” şi „Euphorion”. Componenţa cenaclului este constituit din scriitori profesionişti şi din scriitori cu volume publicate, pe cale de a deveni membri ai Uniunii Scriitorilor.
În continuarea şedinţei, Cristian Seuchea, student la Facultatea de Matematică din Sibiu, nepotul regretatului prozator sibian Vladimir Munteanu , a prezentat membrilor cenaclului un grupaj de poeme considerate evenimenţial ca debutul său în poezie, iar scriitorul Ovidiu Stanomir a prezentat fragmente din proza-poem „Aram şi Ela”.
Pe marginea textelor prezentate de Cristian Seuchea au comentat cu mare interes :
- Iustin Panţa : ”…poemul „ Detaşare” este scris într-o manieră care transferă starea de spirit în personaje care pe parcurs, şi mai ales spre final, depersonalizează…”;
- Dan I. Bogdan : „ …poetul încearcă să se releve în poeme dar într-o stare nefirească…”;
- Ion Mircea remarcă din grupaj mai reuşite poemele „Detaşarea”, „Calul” şi „Picătura”, iar după o critică doctă a textelor, conchide: „…textele lui Cristian sunt superexpuse , în poem calul este liric ( gândeşte), dar şi epic (ţopăie), poemele au nevoie de soluţii, trebuie puse în ecuaţie…”;
- Ştefan Dâncuş : „…se observă în textele lui Cristian Seuchea un Vladimir Munteanu incipient, cu o privire spre absolut...";
- Gheorghe Apetroae: "... consider poezia lui Cristian , o încercare curajoasă de a aborda creaţia literară cu valenţe formale postmoderniste şi cu un conţinut principial gnomic, pentru care , pentru a pune în evidenţă valoarea creaţiei sale în această structură, va trebui să persevereze...".
Pe marginea textului prezentat de Ovidiu Stanomir au comentat, printre alţii :
- Iustin Panţa: „…"Aram şi Ela" demonstrează stăpânirea scriiturii la cote ridicate, în lipsa figurilor de stil...” ;
- Ion Mircea: „…un poem mai adânc decât „ Levantul” lui Mircea Cărtărescu, cu bătaia spre proză , prezintă fluenţă în discurs dar şi sincope, dând textului magie….este o parodie, umorul , fiind foarte bine ţinut în lese…”;
- Eugen Buzoianu :„…în acest text se observă discursul homeric şi ceva din mitologicalele lui Eminescu”...;
- Dan I. Bogdan: „…Aram nu face parte nicidecum din lumea taltecilor şi este o dramă pentru acei care nu-l cunosc…, taltecii, fiind de fapt o personificare a comuniştilor…”;
- Ion Radu Văcărescu: „…Aram şi Ela este un poem bine construit, din care a dispărut poezia…”;
- Ştefan Dâncuş : „….Poemul lui Ovidiu Stanomir este o parodie în genul literaturii sec. al XVII-lea, are tehnică, dar şi imperfeţiuni…”;
- Dumitru Chioaru :„…din text se observă clar că Ovidiu Stanomir parodiază şi că deţine un limbaj cu mari resurse ...”;
- Gheorghe Apetroae : „ Înţeleg că acest poem , aparţinând lui Ovidiu Stanomir , textual este o încercare de parodie. M-a convins textul şi mă susţin intervenţiile de fond ale antecesorilor, dar m-ar bucura mult ca truda poetului prozator să fie respectată şi nu ignorată de Calliope care, acum în expectativă , aşteaptă pe poet să-şi revadă scriitura şi să curăţe anumite părţi din text de ironiile forţate , unele cu iz pronunţat de maliţie, caracteristici ale unui produs mediu literar...”.
- Invocaţiile bachice, frecvente pe parcursul şedinţei s-au materializat spre finalul acestei fascinante întâlniri în adevărate asceze pe domeniul căderii lirismului, pierderii identităţii poeziei, mixajului proză-poezie, dar şi în mitul nectalogiei, mariologiei etc…
Cronică de cenaclu realizată de Gheorghe Apetroae, membru al cenaclului „ Vladimir Munteanu „ din Sibiu şi publicată în ziarul„21 RADICAL”nr.1312 din 17 februarie 1995.
Cu privire la creaţiile literare aparţinând poeţilor Cristian Seuchea şi Ovidiu Stanomir
Cronică de cenaclu realizată de Gheorghe Apetroae, membru al cenaclului „ Vladimir Munteanu „ din Sibiu, publicată în ziarul„21 RADICAL”nr.1312 din 17 februarie 1995.
În ziua de 13 februarie 1995 , Cenaclul literar „ Vladimir Munteanu, organizat de Filiala Sibiu a Uniunii Scriitorilor din România, şi-a reluat activitatea la sediul Societăţii Medicilor din Sibiu. Prima şedinţă s-a desfăşurat în prezenţa poetului Ion Mircea, secretarul Filialei Sibiu a Uniunii Sdcriitorilor.
Ca moderator al primei şedinţe literare, Ion Mircea a prezentat membrilor cenaclului noua componenţă a Consiliului de Conducere al Uniunii Scriitorilor. S-a anunţat numirea lui Laurenţiu Ulici, ca preşedinte al Uniunii, Florin Iaru şi Eugen Uricaru , ca vicepreşedinţi , cât şi scriitorii sibieni care fac parte din conducerea centrală a Uniunii.
S-a comunicat, de asemenea, desfăşurarea la Sibiu, în luna octombrie a anului 1995, a „ Festivalului European de Poezie”, cu participarea a 30 de poeţi renumiţi în mediile poeziei din Europa, evenimentul cultural având, deci, reverberaţii europene, iar tema festivalului este de o mare actualitate, fiind intitulată „ Satul european, încotro?”.
Poetul Ion Mircea, secretarul Filialei , după trecerea în revistă a mai multor evenimente literare care au avut loc în ultima perioadă, prezintă cenaclul ”Vladimir Munteanu” ca fiind al Uniunii Scriitorilor din România şi al celor două reviste literare sibiene: „Transilvania” şi „Euphorion”. Componenţa cenaclului este constituit din scriitori profesionişti şi din scriitori cu volume publicate, pe cale de a deveni membri ai Uniunii Scriitorilor.
În continuarea şedinţei, Cristian Seuchea, student la Facultatea de Matematică din Sibiu, nepotul regretatului prozator sibian Vladimir Munteanu , a prezentat membrilor cenaclului un grupaj de poeme considerate evenimenţial ca debutul său în poezie, iar scriitorul Ovidiu Stanomir a prezentat fragmente din proza-poem „Aram şi Ela”.
Pe marginea textelor prezentate de Cristian Seuchea au comentat cu mare interes :
- Iustin Panţa : ”…poemul „ Detaşare” este scris într-o manieră care transferă starea de spirit în personaje care pe parcurs, şi mai ales spre final, depersonalizează…”;
- Dan I. Bogdan : „ …poetul încearcă să se releve în poeme dar într-o stare nefirească…”;
- Ion Mircea remarcă din grupaj mai reuşite poemele „Detaşarea”, „Calul” şi „Picătura”, iar după o critică doctă a textelor, conchide: „…textele lui Cristian sunt superexpuse , în poem calul este liric ( gândeşte), dar şi epic (ţopăie), poemele au nevoie de soluţii, trebuie puse în ecuaţie…”;
- Ştefan Dâncuş : „…se observă în textele lui Cristian Seuchea un Vladimir Munteanu incipient, cu o privire spre absolut...";
- Gheorghe Apetroae: "... consider poezia lui Cristian , o încercare curajoasă de a aborda creaţia literară cu valenţe formale postmoderniste şi cu un conţinut principial gnomic, pentru care , pentru a pune în evidenţă valoarea creaţiei sale în această structură, va trebui să persevereze...".
Pe marginea textului prezentat de Ovidiu Stanomir au comentat, printre alţii :
- Iustin Panţa: „…"Aram şi Ela" demonstrează stăpânirea scriiturii la cote ridicate, în lipsa figurilor de stil...” ;
- Ion Mircea: „…un poem mai adânc decât „ Levantul” lui Mircea Cărtărescu, cu bătaia spre proză , prezintă fluenţă în discurs dar şi sincope, dând textului magie….este o parodie, umorul , fiind foarte bine ţinut în lese…”;
- Eugen Buzoianu :„…în acest text se observă discursul homeric şi ceva din mitologicalele lui Eminescu”...;
- Dan I. Bogdan: „…Aram nu face parte nicidecum din lumea taltecilor şi este o dramă pentru acei care nu-l cunosc…, taltecii, fiind de fapt o personificare a comuniştilor…”;
- Ion Radu Văcărescu: „…Aram şi Ela este un poem bine construit, din care a dispărut poezia…”;
- Ştefan Dâncuş : „….Poemul lui Ovidiu Stanomir este o parodie în genul literaturii sec. al XVII-lea, are tehnică, dar şi imperfeţiuni…”;
- Dumitru Chioaru :„…din text se observă clar că Ovidiu Stanomir parodiază şi că deţine un limbaj cu mari resurse ...”;
- Gheorghe Apetroae : „ Înţeleg că acest poem , aparţinând lui Ovidiu Stanomir , textual este o încercare de parodie. M-a convins textul şi mă susţin intervenţiile de fond ale antecesorilor, dar m-ar bucura mult ca truda poetului prozator să fie respectată şi nu ignorată de Calliope care, acum în expectativă , aşteaptă pe poet să-şi revadă scriitura şi să curăţe anumite părţi din text de ironiile forţate , unele cu iz pronunţat de maliţie, caracteristici ale unui produs mediu literar...”.
- Invocaţiile bachice, frecvente pe parcursul şedinţei s-au materializat spre finalul acestei fascinante întâlniri în adevărate asceze pe domeniul căderii lirismului, pierderii identităţii poeziei, mixajului proză-poezie, dar şi în mitul nectalogiei, mariologiei etc…
Cronică de cenaclu realizată de Gheorghe Apetroae, membru al cenaclului „ Vladimir Munteanu „ din Sibiu şi publicată în ziarul„21 RADICAL”nr.1312 din 17 februarie 1995.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu