LITERATURA, Eseul " CINE POATE RENUNŢA LA DEMNITATE?", GHEORGHE APETROAE SIBIU

LITERATURA , Eseul “SE POATE RENUNŢA LA DEMNITATE ?? ”, GHEORGHE APETROAE SIBIU, publicat în “ RONDUL “ nr. 2091, anul VIII , din 3 aprilie, 2000


O deschidere a României spre Comunitatea Europeană în plecăciune şi nu în glorie, când nu sunt întrezărite avantajele economice şi sociale evidente pentru cetăţenii de rând, nu constituie o notă de onoare pentru cei mulţi şi nici pentru cei câţiva aflaţi conjunctural la putere, cei mai mulţi dintre aceştea din urmă antrenaţi în afaceri personale care subminează restul societăţii şi în jocuri politice, cele mai multe cu tentă de interes electoral . Această condiţie nu poate avea ca rezultat decât o aruncare a ţării în hazard, o îngropare a ei în neantul sărăcirii poporului demn dintr-un stat suveran, solid întemeiat şi bine remarcat în această parte a lumii. Se observă, acest lucru, însuşi din faptul că acordurile care s-au perfectat, până acum în materie de U.E. nu au adus prea mult bine românilor, au constituit doar erori politice naţionale,acorduri purtătoare de îngrădiri şi lipsite , astfel, de aplicabilitate, chiar şi cele pe termen lung. Care este , dar, ajutorul concret al Occidentului pentru o ţară ajunsă la dezastru economic şi la sărăcie, de când i se tot flutură pe sub nas tot felul de lozinci europene unionale ademenitoare?? Sub lozinci şi norme, în marea lor majoritate impuse ţării de instituţiile occidentale, prin politici interne greşite ,cu efect economic distructiv, am reuşit să reducem la jumătate suprafaţa agricolă cultivată a ţării , renta tehnologică, să ne decimăm efectivele zootehnice şi să ne falimentăm mai mult de jumătate din capacităţile industriale, fără a le schimba cu altele mai productive. Mai mult, ne-am instrăinat, sub ochii politicienilor, ori de care ideologie, aproape pe nimic obiectivele şi resursele strategice ale ţării şi am ajuns să ne punem cetăţenii pe drumuri, în postură de şomeri şi cerşetori europeni. Şi aceasta în favoarea unei economii subterane profitoare, generatoare de evaziune fiscală, inflaţie şi contrabandă necontrolată. Toate acestea nu pot să ducă decât la un regres economic şi social ireversibil, începutul dezintegrării statului suveran în interesul străinătăţii, la dirijarea de la un centru străin ţării cât să producem,cât şi unde să vindem şi, ca în comunismul bolşevic, să ne fie dirijat din afară, totul, iar noi să ne acceptăm cu resemnare, destinul! Trebuia să ştim, că totul are o conotaţie politică de globalizare economică, de pierdere a identităţii naţionale şi de dirijare a destinului nostru naţional pe o traiectorie de alţii voită. S-a văzut acest lucru din limitarea activităţilor noastre industriale , agricole şi comerciale, din slăbirea puterii noastre de apărare, cu efectul pierderii unor poziţii europene şi mondiale, de naţiune suverană , de slăbire generală a ţării, până la renunţare la conceptul natural de întregire şi de unitate naţională! Ce îi poate interesa pe cei care vor să domine şi să conducă destinul Europei întregi şi pe cei din interiorul ţării şi din afară, dacă nu o degenerare a condiţiilor materiale naţionale , care să slăbească anumite state, de unde să acapareze forţa de muncă ieftină şi aceasta sub cupola circulaţiei libere a cetăţenilor din statele est-europene în spaţiul U.E., o însuşire pe nimic a forţei de muncă calificată şi a tot ce se pofteşte şi din această ţară.?!. Iată ce îi interesează pe cei care vor să domine şi să conducă, în primul rând, în interesul lor, Europa! Iată cum, acum, slăbiţi economic şi militar, suntem gata să ne predăm intereselor supranaţionale dictate de statele influente,de faliţii noştri,oportunişti, să ne pierdem personalitatea şi demnitatea de naţiune! Şi parcă am orbit, aşa ne bulucim de tare în turme păstorite de dibacii interesaţi ai trădării naţionale, acceptând a fi purtaţi în curentul lozincilor confecţionate din afară, cu declaraţii că nu am avea o economie competitivă şi că dispunem de o industrie falimentară, calea salvatoare fiind hăţaşul cel comunist, al U E şi binefăcător al FMI, de parcă am fi uitat că nu de mult timp am scăpat, în disperare, de cel comunist răsăritean. Putem noi, dar, să ne înrolăm orbeşte în turmă şi să ne lăsăm în mâna unor păstori tot mai sătui, dibaci , mafioţi şi cinici, care vor să ne arunce în gura lupului tot mai flămând? Nu ştim noi că personalitatea , a fiecăreia dintre noi, se crează prin comportamentul propriu social, iar cine renunţă la ea, acela nu mai are valoare socială?. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu statele cele legate parcă la ochi care, în strigătul strident al lozincilor pro-occident, intră orbeşte în curentul U.E. şi sunt duse, fără salvare, de vâltoarea globalizării şi mondializării! Nu se observă că toţi care au venit şi vin în ţară doar promit( inclusiv U.E.) , iar dacă nu le iese afacerile urmărite pe moment ne speculează necazurile, ne spionează punctele vulnerabile, pleacă de unde au venit şi de acolo , prin orice mijloace cu pionii dinăuntru şi din afară, luptă, de a ne slăbi şi mai mult potenţialele strategice naţionale, vitale ţării, până a le deveni tributari. Este şi cazul aplicabilităţii parţiale a programelor europene (SAPARD…), ale F.M. I. şi ale Băncii Mondiale, urmând a ne pune la mezat, în curând, ţara slăbită, pentru ei , pentru a fi cumpăraţă pe nimic, tot de ei, până la a ne pierde independenţa economică, politică şi suveranitatea?! Noi nu avem dreptul de a renunţa la demnitate! Noi suntem cei care nu trebuie să acceptăm dirijismul unui comunism comunitar european, care este evident, ori din ce parte ar veni el. Trebuie să ţinem la demnitatea de stat suveran obţinută în zbuciumata noastră istorie prin jertfe de sânge şi nu trebuie să mai acceptăm sacrificiul fiinţei noastre naţionale, când pe altarul comunismului oriental, de import occidental, când pe altarul comunismului occidental. Progresul este numai în noi şi nu vine mană europeană din senin, nu vine din afară! Românii pot să şi-l asume, organizându-şi strict economicul şi politicul, în condiţii democratice şi de relaţii bune cu toate statele vecine , cu statele lumii, fără ploconire, doar numai de dragul unor promisiuni nicicând realizate! Gheorghe Apetroae Sibiu, 3 Aprilie, anul 2000, preşedintele Organizaţiei judeţului Sibiu a P.N.D.C., consilier judeţean de Sibiu.