LITERATURA, Aştepţi un semn , Gheorghe Apetroae Sibiu

AŞTEPŢI  UN  SEMN



La schit, macii cresc din fiori
şi iarba e culcată-n ploaie -
călugări îndrăciţi de slujbă,
înscânteiază-n doruri noi!…






Şi se tot ţes cu fluturi reci
verdurile-n jurul chiliei
bătute de-o tăcere neagră
şi cerul, cu- o  moale  otavă!…







Cireşii s-au ascuns în flori
cum sâni rozii în văl brocard...
pe carnalit, în aplecări,
prelinse-s lacrimi de bacantă!...






- Tu ştii că trebuie să calci,
pe-o trecere tot ne-ncepută,
o iarbă-n lăcrimată-n rugă,
din pajiştea de maci, albastră...






şi-observi  cum timpul a- ncâlcit
cuvintele bătrâne-n strană…
la un rug  verde,  prefăcut,
toţi spinii nepoftiţi se roagă!...






De cer, un rest se varsă-aici
la schitul din răscruci, în sihlă
şi se despoaie al tău gând
dintr-o clepsidră -nţepenită!…







Uitări şi amăgiri lumeşti,
înmuguriri de vânt, austre!…

tu taci frumos, în semne râzi
când altor vreri, şoldul ţi-l legeni...






În flăcări arzi de nou desfrâu -
gunoi ceresc dintr-un alt gând,
un rest de stea, pe care-o plângi
că timpul i-a trecut în coastă...







la schit, să te căieşti, pornit
de pasiuni, îi urci iruga
făr ca văpaia lor s-o -nfrupţi,
călcând barbar pe iarba crudă...




Şi-aştepţi un semn de paradis...
căluţii verzi mai galopează!…