RETRAGEREA DIN NEFIINŢĂ
Bolnav de-nşelăciuni şi prea nerăbdător
apui alert plin sinei - în mister,
ne-începutu-l stângi, un rest, nepăsător...
Te ştii şi azi, efebul răsafăţat de cer,
cuprins de duhul sinelui crescut în dor
aprins de stelele slăbite de-amor !…
În cerul din ciobiri cu zorii reci,
mai muşti din nesfârşitul bolţii !…
Din ne- nceput te -nalţi s-apuci
a cobori făclia semn în vrerea morţii
prin trunchiul cerului, bătătorind
o cale între flori şi stele, sub cortina ceţii
în gama lumii glăsuind plăceri!…
Pe freamătul dorinţei interzise–n vii
infernul, pantareic şi-l adormi în demoni,
s-adulmeci boarea din albaştrii sâni!
Netimpul şi nelocul, obosit, le legi
cu ce ţi-a mai rămas din firul vieţii…
Din trecere, mai răvăşeşti pe lunci
trecutul, nesătul, ţi-l reîntorci în fire…
Vei fi păzit, sperând a nu ieşi din sine
şi-n fruntea cerului, acum cărunt,
visezi din când în când ,sub semne griji,
la flori, la îngeri, locuri şi copilărie !…
Spre nicăieri plecat, nicicând s-aduci
clepsidrei umbra-şi scurge noua rază,
iubindu-te mai mult, să treci,te-ascunzi
în zei,în vise,stele !..Din nimic te-nfrupţi,
privindu-ţi în uitări oglinda stâncii,
cum te frîmânţi străine glod nebun,
să-ţi treci pe cer cu clipele pe brânci,
cuprinsul tău de duhuri ne-ncepute !…
Sibiu, 1987
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu