DINCOLO DE TRECERE
Cum totul nu era decât în stea secunda revărsare
a cerului de chihlimbar în crâncena-i vâltoare,
gemeau de facerile lui şi apele-n bulboane
sub roţile de car stelar, în inelări barbare...
Piereau desmine florile, de mângâieri aprinse,
plângeau ,râzând bătute ierburile grase sub copite
ecvestre, exilate lacrimi, din dureri prelinse
pe faţa libertăţii reci a fiecărei clipe !…
Şi-atunci ,la trecere, când rechemai părinţii
cu glas angelic orfic, din bine-cu-vântare
şi-ţi închinai, în gând de rugăciuni, străbunii
la retrezia din adânc, pe tăinuita Vale
te bucura cerul lazur de-nsufleţirea sorţii!...
îţi pregăteau calea spre rai noi stele-andaluzite
prin zborul mai departe de rostirea morţii,
în chip de Ledă şi Amor,cu aripile de ispite !…
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu